Zâmbete de medicinist
Dacă tot e perioada examenelor de admitere pentru viitorii studenți, să uităm puțin de emoții și să zâmbim cu toții, începând ziua cu câteva bancuri despre mediciniști …
Un student la medicină, fiind întrebat la examen despre efectele căldurii şi ale frigului, răspunde:
– Căldura dilată, iar frigul contractă.
– Foarte bine. Poţi să dai un exemplu?
– Da, domnule. Vara, când este cald, zilele sunt mai lungi, iar iarna, când este frig, zilele sunt mai scurte.
***
Examen la anatomie.
Profesorul:
– Ce organ al corpului omenesc reprezintă simbolul dragostei?
– La bărbat sau la femeie?, întreabă o studentă.
– Of, Doamne, oftează profesorul, pe timpul meu era pur şi simplu inima.
***
Oră la facultatea de medicină, disecţie pe cadavru.
Profesorul:
– Prima calitate a unui viitor medic este aceea că nu trebuie să îi fie greaţă. Priviţi!
Şi profesorul îşi introduce un deget în anusul cadavrului, după care îl bagă în gură.
– Ei? Cine face ca mine?
Cei mai mulţi încep să facă grimase, dar unul dintre studenţi îsi ia inima-n dinţi, bagă degetul în anusul cadavrului, după care, controlându-şi cu greu greaţa, îl bagă în gură. Profesorul zice:
– Bun… Acum, a doua calitate a unui viitor medic trebuie să fie spiritul de observaţie: eu am băgat un deget în anusul cadavrului şi altul în gură!
***
Iepurașul era în ultimul an la Facultatea de Medicină Veterinară și își începuse lucrarea de licență. Curioasa, vulpea, trecând prin zonă, îl întreabă:
– Ce faci iepurasule, despre ce scrii tu acolo?
– Am început lucrarea de cercetare despre cum este mâncată vulpea de către iepuraș…
– Ha, ha, ha… păi cum o să mănânce un amărât de iepuraș o vulpe, poate invers…
– Cercetare științifică vulpeo, dacă nu crezi te aștept deseară la vizuină…
În dimineața următoare, pădurea era uimită… în fața vizuinei iepurașului, pielea vulpei era întinsă la uscat…
Curios lupul, merge și el la iepuraș și îl întreabă:
– Despre ce scrii tu acolo iepurașule?
– Sunt la cercetarea propriu-zisă din lucrarea de licență, studiez cum e mâncat lupul de către iepura.…
– Ha, ha, ha… cum o să mănance un amărât ca tine un lup mare și tare ca mine?
– Asta e cercetare științifică serioasa, lupule, dacă nu crezi, ne vedem deseară la viziună…
În dimineata următoare, stupoare în toată pădurea… pielea lupului era întinsă la uscat lângă cea a vulpii…
Nemairezistand, ursul o apucă și el spre iepuraș, iar când îl vede îl întreabă:
– Despre ce mai scrii tu acolo iepurașule?
– Sunt deja la concluziile cercetării în care demonstrez cum e mâncat ursul de către iepuraș…
– Ha, ha, ha, ho, ho, ho… ce tot spui pricăjitule? Cum să mănânce un mititel ca tine un urs mare ca mine?
– Nu crezi? Aceasta este o cercetare științifică, nu e o glumă, vino deseară la vizuină și ai să te convingi…
În dimineața următoare toată pădurea era șocată… pielea ursului era întinsă la uscat lângă cele ale lupului și vulpii…
După câteva ore, când lighioanele pădurii se răspândiseră care încotro, iepurașul iese zâmbind din vizuină, de gât cu leul, care îi spune:
– Ai văzut iepurașule? Ce îț spuneam eu? Nu contează tema, ci coordonatorul…
*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare.
