Zâmbete materne

Atunci când o mamă zâmbește, lumea se face mai frumoasă și cerul se înseninează, pentru că zâmbetul ei îi dă încredere în el și lume. Se spune că însuși Dumnezeu a pus o parte din zâmbetul Lui pe chipul și în sufletul mamei și de aceea zâmbetul și îmbrățișarea ei caldă, privirea în care se citește iubirea fără margini și chiar tonul uneori apăsat al vocii ei ajută copilul să-și găsească echilibrul, îi dă confortul de care are nevoie în viață, dincolo de spațiu și timp. 

Iar pentru că astăzi se încheie postul dinaintea marii Sărbători creștine închinată Adormirii Maicii Domnului/Sfânta Maria Mare”, iar Maica Domnului este ocrotitoarea şi ajutătoarea familiei creştine, a unităţii şi armoniei dintre soţi şi dintre părinţi şi copii să ne începem și noi ziua cu gândul la zâmbetul mamei…

 

Legenda spune că atunci când Dumnezeu a creat mama, era în şasea zi de muncă.

Un înger a venit şi l-a întrebat:

– Dar de ce munceşti atât timp la femeia asta?

– Păi nu vezi cât e de complicat?! Are peste 200 de piese: o poală suficient de mare cât să-i stea trei copii în braţe de-odată şi care dispare de îndată ce se ridică în picioare; are un sărut care vindecă orice boală, de la o zgârietură la o inimă frântă; e maleabilă, dar nu e elastic şi are şase perechi de mâini.

– Şase perechi de mâini!? Imposibil!, răspunse îngerul uimit.

– Eh, şi asta nu e nimic pe lângă cele trei perechi de ochi!, spuse Dumnezeu.

– Trei perechi de ochi? Pentru toate mamele?, întrebă îngerul înmărmurit.

– O, daa. O pereche care vede şi printr-o uşă închisă. Când îşi întreabă copilul ce face acolo, ea va şti deja răspunsul. O pereche de ochi la ceafă pentru a vedea ce trebuie să ştie, deşi nimeni nu o va crede în stare de aşa ceva. Şi o pereche în frunte, cu care să-şi vadă copilul, mai ales când acesta este obraznic, şi să-i spună că-l înţelege şi că-l iubeşte fără ca măcar să scoată un singur cuvânt.

– Dar, Doamne, nu e cam mult de muncă într-o singură zi?! Poţi termina şi mâine!

– Oh, dar NU pot! Sunt aproape de final şi mi-e aşa de dragă. Se poate vindeca singură când este bolnavă şi poate face mâncare pentru 6 persoane din jumătate de kilogram de carne.

– Dar e aşa de moale…, spuse îngerul care s-a apropiat şi a pipăit Mama.

– Da, e moale, dar e puternică. N-ai idee câte poate îndura şi realiza.

– Şi va putea să şi gândească?, a întrebat îngerul.

– Nu numai că va putea gândi, dar va fi capabilă să argumenteze şi să negocieze.

– O, Doamne, dar Ţi-a scăpat puţin material aici, în colţul ochiului. Ţi-am spus eu că lucrezi prea mult la acest model!

– Dar nu e material, e o lacrimă!

– O lacrimă?! La ce-i foloseşte?

– Îi va folosi la bucurie, la tristeţe, la dezamăgire, la durere, la singurătate, la supărare, la mândrie.

– Dumnezeule, eşti genial. Te-ai gândit chiar şi la asta. Ai creat şi lacrima!

– Nu, aici greşeşti, i-a răspuns Dumnezeu zâmbind. Eu am creat doar femeia, ea a creat lacrima!…

 

*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare.