Zâmbete… păcătoase
Zâmbetul nu are limite de spațiu, de timp, de sex, de politică sau de convingeri religioase, iar o glumă bună poate ajuta pe oricine să uite de greutăți și să treacă mai ușor peste obstacole…
Se zice că Dumnezeu a hotărât să verifice dacă sfinţii au păcate şi îi cheamă lângă malul unui râu adânc, spunându-le:
– Vom traversa râul acesta călcând pe deasupra apei, cine nu reuşeşte, are păcate …
Toţi merg în rând şi ultimul e Sfântul Petru. El face un pas şi apa îi ajunge până la genunchi, face doi, apa urcă până la burtă…
Penultimul îi zice lui Petru:
– Mă, nu te fă deştept… mergi și tu ca noi toţi, pe pietre…
***
Un rabin şi un preot ortodox aveau garaje alăturate.
Preotul, din smerenie, într-o zi spală maşina rabinului.
A doua zi îl vede pe rabin cum îi taie cu un bomfaier ţeava de eşapament a maşinii sale.
– Ce faci rabine acolo? – întreabă preotul, supărat.
– Tu mi-ai botezat maşina, eu ţi-o tai împrejur – îi răspunde rabinul.
***
În faţa Porţii Raiului stăteau un preot şi un şofer de autobuz.
Vine Sfântul Petru şi zice:
– Tu, şoferule, poţi să treci, iar tu, părinte, mai aşteaptă.
Preotul, indignat, întreabă:
– Cum aşa Sfinte Petre? Eu care mi-am închinat toată viaţa bisericii…
– Ei, şi?… La tine în biserică, toată lumea dormea, iar la el în autobuz toată lumea se ruga.
***
Intră un tip în biserică pentru a se spovedi. Preotul îl întreabă:
– Cu ce ai păcătuit fiul meu?
– Părinte, eu sunt foarte lacom.
– Lăcomia este un păcat greu. Pentru a te ierta, trebuie să dai 50 de euro primului om întâlnit în calea ta.
– 50 de euro, unui necunoscut????
– Fiul meu, dacă vrei să ajungi la calea cea dreaptă, anume cu asta trebuie să începi.
Iese tipul din biserică, afară nimeni, merge un pic vede o femeie, pantofi pe tocuri, fustă mini, câteva straturi de cosmetică, se apropie de ea, îi întinde 50 de euro și-i spune:
– Poftim, tineţi vă rog.
– Nu… e prea puțin, trebuie minim 100.
– De ce 100??? Părintele a zis 50.
– Păi da, dar părintele e client fidel…
***
Un preot locuia lângă o mănăstire şi avea 10 găini şi un cocoş. Cocoşul, din când în când, dispărea, dar apărea până seara.
Ultima dată când a zburat nu s-a mai întors, iar preotul, primul lucru pe care l-a făcut duminică în biserică, a fost să-i întrebe pe credincioși:
– Aş vrea să ştiu dacă cineva are un cocoş?
Toţi bărbaţii s-au sculat în picioare…
– Nu, nu, nu, am vrut să întreb dacă cineva a văzut un cocoş?
Toate femeile s-au sculat în picioare…
– Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut să ştiu, vreau să ştiu dacă cineva de aici a văzut un cocoş care nu-i aparţine?
Și jumătate din femei s-au sculat în picioare…
– Nu, nu, nu, nici asta n-am vrut să ştiu, vreau să ştiu dacă cineva a văzut cocoşul meu?
Ca la un semn, toate măicuţele s-au ridicat în picioare…
*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare