Zâmbete prietenești

Doi suporteri, unul fan craiovean și altul fan dinamovist, au un accident grav de mașină. Ambele autoturisme sunt complet distruse, dar ca prin minune niciunul dintre ei nu este rănit.

După ce reușesc să se elibereze și să iasă din mașini, dinamovistul zice:

– Deci, tu ești craiovean, interesant, eu sunt dinamovist. Și uită-te la mașinile noastre, nu a rămas nimic din ele, dar noi suntem teferi. Ăsta trebuie să fie un semn de la Dumnezeu că trebuia să ne întâlnim și să fim prieteni până la sfârșitul zilelor.

Craioveanul îi zice:

 – Sunt total de acord, este un semn de la Dumnezeu. Și uită-te la mașina mea, e complet distrusă, dar sticla asta de whiskey a rămas întreagă. Sigur Dumnezeu a vrut să o bem, ca început al prieteniei noastre, și să celebram faptul că suntem în viață.

Îi dă sticla dinamovistului, care da din cap în semn că e de acord, deschide sticla și ia câteva înghițuri bune, după care i-o dă înapoi craioveanului.

Olteanul ia sticla și îi pune capacul, după care i-o pasează iar dinamovistului care, mirat, îl întreabă:

– Tu nu bei?

– Ba da… dar mai întâi aștept să vină poliția, să constate cine e de vina în accident!

***

A murit un om. Câinele său credincios s-a culcat alături și a murit și el.

Și iată stă sufletul omului, alături sufletul câinelui, în fața unei porți pe care scria: „Intrarea cu câini, strict interzisă”.

Se uită omul și nu intră pe poarta aia. Mai merge el cât merge și vede o altă poartă pe care nu scria nimic, doar un bătrân ce era așezat alături.

– Mă scuzați, bătrâne…

– Petru mă numesc.

– Ce se află după poarta asta?

– Raiul.

– Cu câinele se poate?

– Desigur.

– Dar mai devreme ce poartă era?

– Acolo era Iadul. Până la Rai ajung doar acei care nu-și părăsesc prietenii.

***

Doi prieteni stau de vorbă:

– Cum e, mă, să fii însurat?

– Super tare, mă simt de parcă aş fi din nou în liceu.

– Cum adică?

– Fumez în toaletă, beau pe ascuns…