77 DE CUVINTE: Ce bizar!
Încă noapte, un întuneric lângă gardul zilei, toamnă dezlăţuită. Tunete ce curg în cascadă, ce voce să mai ai? La ce bun?
Fulgere nestăpânite, păleşte factura la curent, ce chin pământean neînsemnat…
Ploaie puternică, unde suntem? Cât de importanţi?
Dezlănţuire care ne duce pe tărâmul neînsemnaţilor, suntem mici, foarte mici…
Parcă nu mai există politică, viruşi, ambiţii, guverne, voturi, gânduri.
Totul se retrage în aşteptare, aşteptăm ca natura să ne lase şi pe noi să ne desfăşurăm…
