77 DE CUVINTE: Iernile și obrajii roșii

Privesc pe geam, ninge frumos, cu o anume eleganţă a iernii rătăcite în timp. Ştie că nu mai are viaţă lungă… Îmi aminesc ce bătăi cu zăpadă se încingeau la şcoală, în pauze! Fetele nu ieşeau, doar cele curajoase. Nici vorbă să nu se mai ţină orele.

Maşini erau puţine pe drumuri, pe mijlocul lor mergeam noi, pentru că pe trotuare era imposibil. Ajungeam acasă cu mănuşile ude de atâta bulgăreală, cu mâinile îngheţate şi obrajii roşii…