77 DE CUVINTE: Ne priveau cu ochi de cărbune

Privesc pe fereastră gutuiul, are încă toate frunzele. Sunt verzi, ce are de gând, mă întreb, vrea să rămână mărturie a toamnei în decembrie? Pare trist şi el, ca şi ziua de iarnă fără zăpadă.

Şi gândul îmi fuge la iernile copilăriei, aşteptam cu nerăbdare vacanţa de iarnă care nu ne ajungea, se bucurau parcă săniile şi patinele, se dezmorţeau şi ele după atâta aşteptare.

Şi dădeam viaţă oamenilor de zăpadă, ne priveau cu ochi de cărbune…