77 DE CUVINTE: Până când?

21 septembrie 2018 | 0 comentarii |

Îmi este dor de ceea ce nu avem. De politicieni pe care să îi salut cu plăcere pe stradă, de pădurile neschilodite de hoţi, de condiţii mai bune în spitale, de preţuri care să nu mă mire, de oameni nestresaţi, de vorbe frumoase şi de zâmbet.

Trăim într-o grădină în care buruienile sufocă tot ce poate fi frumos. Florile, puţine, abia prind câte o rază de soare.

Şi au trecut multe anotimpuri peste noi, martore ale neschimbării…

 

 

 

 

 


Adaugati un comentariu


 

*