Zambete de multumire si lacrimi de recunostinta la Caminul pentru Persoane Varstnice „ Al. Marghiloman”

Bunicutele rezidente in acest camin buzoian au avut parte,  de 8 Martie, de mai multa dragoste si atentie decat s-ar fi putut intampla in multe dintre familiile lor naturale. Au fost rasfatate cu mancare de sarbatoare, li s-au oferit flori, mici daruri si chiar si un spectacol dedicat lor. Jos palaria, in Romania exista si locuri in care batranii nostri sunt rasfatati!

 

 A fost 8 Martie. La noi, la romani, anul acesta s-a simtit spiritul sarbatorii mai mult decat in alti ani. Poate pentru ca Ziua Femeii a fost intr-o zi de week-end, poate pentru ca o ducem cu totii mai greu iar greutatile ne unesc, poate ca am inceput sa constientizam ca exista anumite valori peste care nu trebuie sa trecem sau poate… poate intram in normalitate.

La Complexul de Servicii pentru Persoane varstnice „Alexandru Margiloman”, batranii erau, ieri, gatiti de sarbatoare si cu emotia intiparita pe chip la fel ca niste copii care-si asteapta aniversarea. Iar batranelele, unele ajunse la vasta senecturii, au simtit mai multa dragoste decat va imaginati. In intreaga cladire plutea emotia unui eveniment special, inca de la primele ore ale diminetii.

„Hai, bunico, sa te facem frumoasa, ca astazi este ziua matale! Stii ca astazi este Ziua femeiii? Astazi vei fi rasfatata mai mult decat de obicei. Avem si mancare speciala, si cadouri, si spectacol, sa te inveselesti. La multi ani!”, erau cuvintele pe care personalul de ingrijire din acest camin pentru batrani, administrat de Primaria Buzau, l-a rostit langa fiecare dintre bunicutele rezidente, fara sa oboseasca o clipa. Si angajatii de aici sunt tot femei. A fost si ziua lor, dar pe primul plan a fost confortul batranilor si mai ales dragostea si atentia cu care le-au inconjurat pe batranele de aici, in aceasta zi speciala.

 

Lacrimile de multumire din ochi, fetele zambitoare de nostalgie si  recunostinta din glasul soptit cu care spuneau „multumesc, doamna, din inima, multumesc copilul meu!”, a fost poate cea mai mare rasplata primita de personalul de ingrijire, personalul medical si de toti cei care zi de zi ingrijesc acesti batrani.

A urmat un mic dejun special, asa cum se intampla aici cu ocazia fiecarei sarbatori oficiale sau religioase de peste an. „Multumim, Doamne! Da-le sanatate acestor fete minunate care au grija de noi!”, au spus fiecare dintre ei, unii pentru prima data avand parte de acest rasfat, fiind rezidenti de putin timp, altii pentru a nu stiu nici ei a cata oara… O multumire adresata din inima, la fel ca dragostea cu care sunt inconjurati permanent.

Dupa micul dejun, cei care isi duc batranetea „pe picioare” au fost invitati in „holul mare de la intrare”, unde aveau sa-si petreaca o parte din zi si urma sa aiba parte de noi surprize placute. Pentru ceilalti, in tot caminul au fost lasate usile camerelor deschise, ca sa participe, macar din interior si macar cu auzul sau cu gandul si cu imaginatia, la tot ce avea sa se petreaca in jur.

 

A urmat, apoi, momentul de emotie pregatit de profesoara Marioara Craciun si elevii Liceului de Arta din municipiu. Nici ei nu uita, la nicio sarbatoare, de acesti batranei. Acum le-au oferit un program special, dedicat Zilei Femeii. O zi peste care multe dintre batranele aflate aici, nu au marcat-i niciodata acasa, aproape ca nici nu stiau ca exista o zi speciala in an, dedicata doar lor.

Cinci generatii au fost prezente la bucuria batranelelor din camin: ele insele, unele strabunici, altele bunici, dar si copii, nepoti si stranepoti. Ai lor sau ai altora, dar care le-au fost alaturi si le-au oferit cateva clipe de mangaiere. Mare lucru!

Frumosii artisti in devenire de la Luceul de Arta „Margareta Sterian” le-au cantat cantece dedicate mamei si parintilor, in general, iar lacrimile de emotie au siroit pe obrajii lor. Le-au oferit si mici scenete de teatru, care le-au smuls zambete si aplauze. Batraneii care inca se tin pe picioare au fost chiar invitati la dans. Profesoara Craciun si personalul caminului i-au antrenat intr-o hora care sa le aminteasca de vremea cand erau capabili sa mute muntii din loc. Acum, un pic mai „batraneste”, dar cu aceeasi vointa. Chiar si directoarea Maria Ionita, care se ingrijeste ca aici totul sa fie „ca la carte” si sa nu le lipseasca nimic, desi nu este deloc usor, chiar si ea, spun, s-a incins in hora, desi bebelusul pe care-l poarta mai are putin pana vine sa spuna „buna dimieata!” acestei lumi.

A fost prezenta si vedeta locala Madalina Manolache, care ajutata de cativa flacai, le-a impartit daruri, flori si vorbe de mangaiere bunicelor de aici.

 

Unii dintre bunicii aflati in acest camin nu mai au pe nimeni, iar batranetea nu i-a mai lasat sa se descurce singuri. Altii au fost uitati de cei apropiati, iar altii nu au putut fi ajutati, copiii si nepotii lor fiind prea departe, prea ocupati sau pur si simplu neputand sa-i ingrijeasca.

Nu este putin lucru sa stii ca mama, bunica, tatal sau bunicul tau isi traieste cu decenta ultimii ani ai vietii, ca este ingrijit de personal specializat, este inconjurat de dragoste, ca intr-o familie adevarata si mai ales ca aici, fiind toti de varsta a treia, nu se plictisesc, isi deapana amintiri si-si impartasesc suferintele prin care au trecut de-a lungul vietii, in acelasi registru emotional si cu aceeasi rabdare. Unii sunt foarte bolnavi, imobilizati la pat, dar suporta cu demnitate aceasta stare, pentru ca sunt ingrijiti si alintati la fel ca niste copii mici: sunt hraniti, spalati, schimbati si mangaiati. Nu le lipseste nimic. Poate doar dorul de familie, de casa natala si de cei din acelasi sange cu ei le mai intuneca chipul din cand in cand. Dar aceste umbre trec repede, cei care-i ingrijesc nu le dau timp sa se supere…

 

„Astazi, crestinii praznuiesc cei 44 de mucenici din Sevastia. Vom avea din nou o zi speciala. Se spune ca in amintirea lor se beau 44 de pahare cu vin, iar acest vin da celui care-l bea, sanatate tot anul. Le vom acorda atentie mai multa si barbatilor, pentru ca astazi, spun ei, este ziua lor. Desigur, nu-i vom imbata cu vin, dar cei carora organismul le permite, vor putea gusta putin vin“, spune zambind, directoarea Maria Ionita.

Probabil, daca ar fi trait, marele boier buzoian Alexandru Marghiloman ar fi fost multumit de felul in care numele sau este asociat cu acest gen de activitate, care se desfasoara intr-una dintre cladirile-anexa ale fostului sau conac, renovata, modernizata si utilizata extrem de eficient.

Jos palaria! Respect pentru cei care au capacitatea, vointa si rabdarea sa le ofere acestor batrani o viata demna, pana-n ultima clipa!