4 Ianuarie, Ziua alfabetului Braille
Potrivit unui studiu publicat de OMS publicat în aprilie 2022, numărul persoanelor cu deficienţe severe de vedere se apropie de 285 de milioane.
Ziua Mondială a Braille este marcată anual pe 4 ianuarie și sărbătorește conștientizarea importanței alfabetului Braille ca mijloc de comunicare în realizarea deplină a drepturilor omului pentru persoanele nevăzătoare și cu deficiențe de vedere. Adoptată pe 17 decembrie 2018, prin Rezoluţia 73/589 a Adunării Generale a Naţiunilor Unite, ziua dedicată alfabetului Braille are scopul de a atrage atenţia asupra necesităţii respectării drepturilor persoanelor cu deficienţe de vedere.
Potrivit ONU, Rezoluţia vine în completarea Convenţiei Drepturilor Persoanelor cu Dizabilităţi, adoptată de ONU la New York, la 13 decembrie 2006, și stabilește că alfabetul Braille este esenţial pentru educaţia, libertatea de expresie şi de opinie, pentru accesul la informaţie şi incluziunea socială a persoanelor cu dificultăţi de vedere. În plus, Agenda pentru Dezvoltare Durabilă 2030, adoptată de ONU în 2015, subliniază că nicio persoană nu trebuie exclusă în niciun fel, având aceleaşi drepturi ca oricine altcineva de a se bucura de o viaţă prosperă şi împlinită.
Potrivit unui studiu publicat de Organizaţia Mondială a Sănătăţii în aprilie 2022, numărul persoanelor cu deficienţe severe de vedere se apropie de 285 de milioane, la nivel global, iar aproximativ 39 de milioane dintre acestea sunt complet lipsite de simţul văzului, majoritatea (peste 80%) având vârsta de peste 50 de ani.
Ziua de 4 ianuarie nu a fost aleasă întâplător, la această dată, în 1809, fiind născut francezul Louis Braille, inventatorul alfabetului tactil cu puncte în relief pentru persoane cu deficienţe de vedere, folosit şi astăzi de nevăzători, în întreaga lume. Acesta și-a pierdut vederea la vârsta de trei ani, în urma unui accident care a avut loc în atelierul de pielărie al tatălui său.
Rămas fără acest simț important, tânărul Braille a primit o bursă de la un nobil local, ajungând astfel la Școala pentru nevăzători din Paris a lui Valentin Hauy, primul care a folosit metoda ștanțării hârtiei ca modalitate de a citi folosită de nevăzători. Metoda lui se baza pe reproducerea în relief a literelor obișnuite. Era o metodă greoaie și nu permitea scrierea de mână. potrivit site-ului www.nbp.org, cea mai mare parte a timpului liber şi-a dedicat-o încercărilor de a găsi o modalitate eficientă de a reprezenta, tactil, prin embosarea paginii, literele şi numerele.
Înainte de a împlini 15 ani, el dezvoltase un sistem de citire cu degetele pe deplin funcțional, chiar dacă înainte să orbească nu învățase încă să citească. Pe atunci, nevăzătorii încercau să citească folosind reproducerea în relief a literelor obişnuite, o metodă destul de anevoioasă. Braille a finalizat alfabetul Braille în 1824, un alfabet la fel de util în zilele noastre, ca acum 200 de ani. Sistemul are la bază o matrice (grup fundamental) formată din 6 puncte, dispuse pe 2 coloane a câte 3 puncte. Pentru a acoperi un număr cât mai mare de caractere, se pot face până la 63 de combinații de puncte cu ajutorul cărora sunt reprezentate litere, numere, semne de punctuație, simboluri matematice, logice sau muzicale.
În 1847, a fost pus la punct tiparul Braille, cu ajutorul căruia au putut fi tipărite cărţi pentru nevăzători.
Louis Braille a murit la 6 ianuarie 1852, la Paris. În 1878, cu ocazia unui congres internaţional organizat la Paris, alfabetul Braille a fost adoptat oficial ca metodă de învăţare a cititului pentru copiii nevăzători. Pentru meritele sale, Louis Braille a primit din partea guvernului francez Ordinul Legiunii de Onoare.
Scoala nevazatori Buzau
În România, nevăzătorii au fost reprezentați încă din anul 1906, când Regina Elisabeta a înființat Societatea Orbilor. Regina României este cunoscută pentru implicarea sa în proiectele filantropice. De la început, societatea înființată de ea a instituit Azilul Orbilor „Vatra Luminoasă” şi Școala primară pentru orbi „Regina Elisabeta”. În prezent, aceste instituții poartă numele de Asociația Nevăzătorilor din România și Centrul Școlar pentru Deficiențe de Vedere „Regina Elisabeta”.
La ora actuală, dintre cei peste 850.000 de români care au o dizabilitate, 50.000 sunt nevăzători. Asociația Nevăzătorilor din România (ANR) are, la București, singura tipografie din țară ce transformă după scanare publicații scrise „în negru”, adică tipărite normal, în pagini scrise în Braille. Aici este tipărită și revista Asociației, „Litera noastră”, ce apare lunar în Braille, iar o dată la trei luni, „în negru”.
În România există 7 școli speciale, cu predare în Braille, două la București și câte una la Arad, Buzău, Cluj, Târgu Frumos și Timișoara. Manualele pentru aceste școli sunt tipărite la tipografia Asociației.
Medicina modernă rezolvă o parte dintre cazurile de afectare a vederii, dar sunt în continuare multe persoane cu deficiențe de vedere care pot învăța să se descurce singure, să fie independente, prin asigurarea unei calități adecvate a educației și a accesului acestor persoane la viața socială, profesională, culturală, artistică, sportivă, politică, astfel încât să se bucure de aceleași drepturi ca toți ceilalți cetățeni, de tot ce înseamnă viața comunității.
Astfel de exemple pot fi Andrea Bocelli, George Nicolescu, sau doi tineri nevăzători din Cluj, Răzvan Nedu (care vede aproximativ 1%) şi Alex Benchea (nevăzător), membri ai Lotului Naţional de Paraclimbing şi instructori de escaladă pentru copiii cu dizabilităţi ai programelor de terapie Climb Again care au reuşit să urce recent, în premieră pentru România, pe vârful Aconcagua, cel mai înalt vârf muntos din America de Sud, la 6.962 de metri altitudine, după ce escaladaseră munţii Kilimanjaro (2019) şi Elbrus (2021). Alex are 23 de ani, este student la Facultatea de Geografie din Cluj-Napoca și s-a născut fără vedere, iar Răzvan are 25 ani şi este căpitanul Lotului Naţional de Paraclimbing, vicecampion mondial la paraclimbing şi instructor de escaladă la Centrul Climb Again. Cei doi sportivi nevăzători au fost însoțiți în expediție de alpiniştii Teofil Vlad și Anca Mihuţescu şi de ghidul argentinian Pablo Tapia.
