A murit Nicolae Nicolae, unul dintre reperele ziaristicii profesioniste
Redactia Sanatatea Buzoiana deplange disparitia celui care a fost mentor pentru zeci de generatii de jurnalisti, unul dintre cei mai apreciati studenti ai ultimei promotii „G. Calinescu” a Faculatii de Filologie a Universitatii Bucuresti.
Nicolae Nicolae, filolog, ziarist profesionist, eseist, epigramist, doctor in stiinte politice si unul dintre singurii trei doctori in ziaristica inainte de 1989, prodecan al Universitatii Populare „Dacia” Buzau (1991-1993), profesor asociat la Facultatea de Jurnalism din Bucuresti, autor de cursuri, indrumator de lucrari de licenta, unul dintre cele mai marcante nume ale presei buzoiene pre si post decembriste, si-a luat adio de la aceasta lume, lasand breasla din care a facut parte fara unul dintre principalele repere la care s-au raportat zeci de generatii de jurnalisti.
Nascut la 27 septembrie 1939 la Calinesti-Arges, Nicolae Nicolae a devenit buzoian prin adoptie, mai intai prin casatoria cu colega sa de facultate Dorina, impreuna absolvind Facultatea de Litere in cadrul Universitatii Bucuresti, promotia „G. Calinescu”, in 1963. I-a avut profesori pe „titanii” limbii romane, precum George Calinescu, Tudor Vianu, Alexandru Rosetti, Iorgu Iordan, Edgar Papu, Zoe-Dumitrescu Busulenga, de la care a ramas cu o cultura cum rar se mai intalneste in zilele noastre.
Si-a inceput cariera profesionala ca ziarist la „Flamura Prahovei” din Ploiesti, unde este repartizat la cererea sa (fiind unul dintre cei mai buni absolventi ai promotiei sale si avand si specializare in ziaristica, a putut alege), unde lucreaza ca redactor si secretar de redactie.
Incepand cu februrie 1968, odata cu reinfiintarea judetului Buzau, Nicolae Nicolae vine „acasa, la familie” unde, in calitate de redactor sef adjunct, impreuna cu Lazar Baciucu (redactor sef), infiinteaza cotidianul local „Viata Buzaului” (seria a II-a), despre care in cartea sa „Am trait sub sase dinastii”, Victor Andreica scrie ca „la inceputul activitatii sale (a cotidianului „Viata Buzaului” – n.r.) erau doar doi ziaristi profesionisti, respectiv Lazar Baciucu si redactorul sef adjunct, profesorul Nicolae Nicolae”.
La acest cotidian ocupa, pana in 1990, alternativ, functia de redactor sef (1972-1979), redactor sef adjunct sau secretar general de redactie. De asemenea, coordoeaza aparitia suplimentelor „Viata Buzaului”, singura publicatie cu caracter cultural din zona pana in 1989, si a volumului „Judetul Buzau in 83 de reportaje”.
Evenimentele din decembrie 1989 il gasesc in redactie, la masa de lucru. Contribuie la aparitia uneia dintre primele publicatii din tara ale noilor vremuri, ziarul „Opinia”, la care pentru scurt timp este secretar general de redactie (1990). Din cauza unor „dispute de orgolii” existente intre cei care au format „Opinia”, renunta si trece ca redactor sef la „Muntenia”, cotidian pe care il conduce pana in1991, cand accepta oferta comandantului Armatei a II-a de la acea vreme, Nicolae Pastinica, de a deveni redactor civil la saptamanalul „In slujba patriei”, editat de aceasta institutie. Mai tarziu, colaboreaza la „Amprenta”, saptamanal al Inspectoratului Judetean de Politie.
Ca profesor si al unor cursuri de „Conceperea si elaborarea ziarului”, „Secretariat de redactie” si „Creatie ziaristica”, a incercat, impreuna cu studentii, sa decodifice „mitul ziaristului implinit, al celui care constientizeaza rolul sau in realitatea romaneasca, europeana si mondiala, determinand cititorul sa ravneasca si el la o astfel de profesie. Nu oricine are ochi, maini, un pix si o agenda poate fi reporter. Un bun ziarist are cu siguranta nevoie de cultura, de fler, de instinct gazetaresc si nu trebuie sa piarda nicio clipa din vedere obiectivitatea si relatarea onesta. Ca sa ravnesti la o astfel de profesie trebuie sa ai o <patima uriasa> fata de subiectele <arzatoare>, sa stii sa acuti si prin gunoaie, dar si sa te ridici la nivelul operelor academice, astfel incat sa stii sa culegi informatii carora sa <le dai drumul in lume> numai dupa ce le-ai transpus coerent, la nivelul de intelegere atat al savantului, cat si al omului cu patru clase”, isi invata studentii si „ucenicii”, profesorul Nicolae Nicolae.
Se spune ca ziaristii „dedicati” sfarsesc prin infarct sau diabet, inainte de 50 de ani. Nicolae Nicolae a reusit, cu o vointa de fier, sa-si tina multi ani sub control diabetul care, pana la urma, l-a invins, la varsta de 73 de ani.
Dumnezeu sa va odihneasca in pace, domnule profesor!
Sincere condoleante familiei greu incercate.
Biblioteca Judetean „V.Voiculescu” regreta trecerea in nefiinta a ziaristului si omului NICOLAE Nicolae si transmite condoleante familiei. |
L-am sunat de Sfantul Nicolae, in urma cu cateva zile. Am simtit, din timbrul vocii sale ca ceva nu este in regula. Mi-a spus ca nu mai are mult de trait. Greu mi-am mai gasit cuvintele.
A fost profesorul vietii mele, omul de la care am invatat jurnalim si nu numai. Vinovatul pentru faptul ca in facultatea de jurnalim nu am avut ce invata. Stiam de la dansul mult mai multe. Cei care au lucrat cu dansul nu aveau cum sa nu ii simta calitatile de exceptie, cultura deosebita. Un adevarat titan. Dumnezeu sa va odihneasca in pace, domnule Nicolae!