Cand anormalul se transforma in normal…
Stiam ca este criza de medici in spitalele buzoiene si din intreaga tara. Stiam si ca medicii nostri pleaca in masa sa lucreze in strainatate, atat pentru bani cat si pentru a-si construi o cariera in conditii civilizate.
Am scris de nenumarate ori ca subfinantarea sistemului sanitar este anormala pentru orice tara care vrea sa progreseze. Si ca o populatie bolnava, needucata, prost alimentata si prost tratata nu poate da randament si nu poate contribui la cresterea economica atat de des clamata de politrucii care din varful piramidelor in care s-au cocotat nu mai au unitate de masura pentru realitate.
Constat insa pe zi ce trece, ca anormalul se transforma in normalitate, iar spitalele noastre si personalul sanitar clacheaza din ce in ce mai frecvent. Sub presiunea unei activitati dublate sau triplate si a unei salarizari de zeci de ori mai mici decat in tarile europene surate, medicii nostri ajung in situatii dintre cele mai disperate. Iar consecinta asupra bolnavilor nu este greu de imaginat.
Spun toate acestea pentru ca ceea ce s-a intamplat la Spitalul Judetean in ultima perioada excede normalul imaginat intr-o unitate medicala. Bataia medicilor de la UPU, care a socat o tara intreaga, m-a determinat insa sa caut cauzele care au stat la baza nefericitului incident. Dupa lungi analize si discutii cu medici, psihologi, sociologi si cu „bunul simt” am ajuns la concluzia ca este vorba, de fapt, despre starea in care risca sa ajunga un medic roman mai sensibil, lucrand in sistemul sanitar autohton. Si atunci, ne mai miram de ce pleaca medicii tineri cu miile in strainatate?
Scandalul de la UPU Buzau cred ca a fost doar manifestarea exterioara a unei mari si grave suferinte interioare, generata in mare parte de sistem. Nici medicul despre care ulterior s-a aflat ca ar suferi de tulburari de personalitate si care dintr-un motiv aparent banal s-a transformat in „agresor”, nici cel care „a incasat-o” pentru ca nu a avut capacitatea sa-l tempereze cred, eu, ca nu sunt vinovati. Si primul si cel de-al doilea sunt victime ale unui sistem sanitar apropae imosibil de catalogat. Si unul si celalalt erau puternic marcati de stresul in care medicii romani sunt nevoiti sa-si desfasoare activitatea, alergand de la un bolnav la altul de cel putin doua-trei ori mai repede decat se considera ca este normal.
Nu vreau sa-mi imaginez ce s-ar fi intamplat daca medicul cu tulburari psihice era pus fata in fata „trupei” de romi care acum doua zile a luat cu asalt Unitatea de Primire Urgente, dupa ce doi adolescenti din familiile lor au ajuns la spital aproape in coma alcoolica. Desi, acest gen de manifestari au intrat si ele in normalitate… Nu-i saptamana in care medicii de la utgente sa nu fie jugniti, agredati, spunea acum cateva zile managerul unitatii medicale.
Iar asta, in onditiile in care la Spitalul Judetean, in loc de 15 medici urgentisti sunt doar doi (noroc ca inca vreo patru medici de familie acopera garzile). Iar cate un medic pe tura este nevoit sa vada aproape 200 de oameni intr-o zi. Si daca apar cazuri grave, acesta trebuie sa fie in doua-trei locuri deodata. Iar cand isi primeste salariul, vede ca aproape nici de chirie si utilitati nu-i este suficient !… Dar, si asta a intrat in normal. Ca si spaga, care mai nou este numita „plata informala”, ca sa fie acceptata de autoritati. Pai, un om pe care-l platesti prost si pe deasupra il mai si obligi sa munceasca dublu sau triplu devine coruptibil!…
In aceste conditii, ne mai miram ca vigilenta medicilor si capacitatea lor de a lua decizii corecte fata de pacient scad progresiv, ca multi doctori clacheaza si la randul lor se confrunta cu grave probleme de sanatate ?!
Am mai spus si o repet, poate cinva va intelege, odata, ca medicul si profesorul, din orice tara ar fi, trebuie platit cel putin la acelasi nivel cu magistratul. De fiecare dintre ei depinde, practic, dreptul nostru de a trai. Fara educatie nu putem evolua, fara sanatate nu putem munci, fara liberatate nu ne putem exprima, iar toate acestea sunt, practic, pilonii pe care se sprijina o societate.
Statistici prezentate in primavara acestui an de Colegiul Medicilor din Romania arata ca 20.648 de medici lucrau in 396 de spitale, 2.335 dintre ei au peste 60 de ani, 4.358 au intre 50-60 de ani si 5.359 intre 40 si 50 de ani, in timp ce numai 6.100 dintre medici au intre 30 si 40 de ani. Tot CMR arata ca in Romania exista 43.000 de medici cu drept de libera practica, adica unul la aproximativ 500 de locuitori, in timp ce media UE este de 3,6 medici la 1.000 de locuitori. Iar salariiile, de zece ori mai mari…
Cand vor intelege si guvernantii, oricare-ar fi ei, ca nu se poate face medicina fara bani, iar aici ma gandesc atat la medicamente, materiale sanitare, aparatura, utilitati si consumabile, cat si la salariul personalului medical, probabil ca si boala va fi mai putin agresiva, iar bolnavul nu va mai fi cobai…
Iar atunci vom putea face diferenta intre normal si anormal.
