Peste cine tragem apa?

15 septembrie 2015 | 0 comentarii |

Francisco Stoica

Hai puiut, gata, uite am prins vena! Sa-i punem masca de oxigen! Asa, respira…

Vedeam pentru prima data, de aproape, cum actioneaza un echipaj de pe ambulanta. Se misca repede si precis. Aparatura pe care o utilizau m-a impresionat. Uite, mi-am zis, cat a evoluat omenirea

S-a hotarat ca bolnavul sa fie dus la spital. N-am avut decat sa astept vesti si m-am invartit prin zona, stand mai putin in sala de la intrare unde asteptau cei cu probleme urgente. Intins pe doua scaune, un om al strazii sforaia. Un angajat de la paza il privi scurt: sa il ia cei care l-au adus aici!…

Dupa un timp, bolnavul pentru care venisem a fost transferat pe sectie, la Cardiologie. Un medic tanar l-a luat in primire. M-am temut putin, de lipsa lui de experienta. Nu aveam motive, ba dimpotriva, s-a dovedit ca stie precis ce-i trebuie pacientului. Am intrat in sectie a doua zi. Supraveghere electronica, aparatura care lucra din plin pentru pacienti si personalul medical. Asistente atente, saritoare la solicitari.

Nevoit sa spal ceva, sunt indrumat la o toaleta, pe partea cealalta a holului. Intru. Oooo, nu se poate!!! Ceea ce mi s-a oferit privirii m-a intristat brusc. O cabina de dus care era in ultimul hal mi-a reamintit in ce lume traim. Usile glisante erau iesite din locurile care le tineau la verticala, furtunul dusului rupt, para acestuia, sau cum s-o numi, era pe jos. Pe la marginile caditei, un mucegai negru, instalat cu incredere. Alaturi, vasul wc-ului nu avea capac.

Cum foloseau cei internati aceasta toaleta, nu imi dau seama…

Dar daca as fi luat-o cu totul si as fi dus-o acasa la cei care subfinanteaza sistemul sanitar?… Cuiva de la Primarie, de la Consiliul Judetean sau de la Ministerul Sanatatii noastre? Sa o foloseasca, obligatoriu, macar o luna. De fapt, ar fi fost buna si pentru cativa sefi din spital.

Eu, dupa cateva avertismente, as fi inchis sectia. Pai, cum adica, ma ingrijesc sa fie curat in saloane, pe holuri, dau tratamente bolnavilor, le acord toata atentia si apoi sa-i las sa foloseasca o toaleta plina de microbi, unde nu se pot spala si unde doar pericolele isi pot face necesitatile? Total aiurea!

Nu suntem in stare sa facem o treaba buna cap-coada. Probabil si din cauza disiparii raspunderilor si surselor de finantare.

Oare la masinile de curse se da startul daca undeva, pe pista, se afla o groapa? Soldatii pleaca la razboi cu pistoalele ruginite si cu bocancii rupti? Se lanseaza vreo racheta in care astronautii au primit mancare stricata pentru ca nu au fost fonduri suficiente?

Banii asiguratilor nu acopera toate serviciile atunci cand este vorba de internare? Sau trebuie sa vina cu dusul si capacul wc-ului de acasa? Sau sa le gaseasca la farmaciile de pe langa spitale? Mie mi se pare o problema importanta. Nu ajunge ca pacientii inca isi mai cumpara medicamentele?

M-am aprins! Dar daca uit episodul trist, acea toaleta in care mai bine nu intram, totul era in regula. Mi-a placut cum actioneaza specialistii din sistem! Sa fie asa peste tot si in toate imprejurarile…

 

 


Categorii: Editorial

Adaugati un comentariu


 

*