Nea Ion si limbajul nonverbal

Eram in clasele primare cand o infectie puternica plecata de la un dinte m-a determinat, de fapt hotararea a apartinut tatalui meu pentru ca eu aveam o frica puternica instalata in oase, sa merg la un stomatolog. Il tin minte perfect si acum. Un tip solid, parca prea solid pentru o asa meserie.

Dupa o privire scurta, de evaluare a gravitatii starii mele, mi-a poruncit: Hai, sus pe scaun! A luat apoi un ac de seringa, parca era mare cat China. Ia sa dam drumul la ce ai tu aici… Am simtit cum imi patrunde dintele. De iesit, nu a iesit nimic. Da, zice, iei penicilina si mai treci pe la mine.

Nu stiu cum as fi vrut sa arate prima mea intalnire cu un stomatolog. Dar a pus stapanire pe mine o groaza teribila. N-am mai trecut pragul unui asemenea cabinet vreo cincisprezece ani, pana n-am avut incotro si am trecut la sapaturi puternice…

Ma gandesc acum la toti doctorii pe care i-am cunoscut in mediul lor.  Unii parca nu aveau pe fata muschii ce genereaza zambetul. Cunoscuti ca buni profesionisti, laudati de fosti pacienti, dar atat. Nu tu o vorba buna, nu incurajari, nu sfaturi. Comportament sec, de oameni care lucreaza in ture si produc pe banda. Care la ora de plecare acasa, nu intarzie un minut. Iei asta si asta, vii la control pe data de.  La urma urmei, nu sunt psihologi, nu?

Altii, prea vorbareti. Stai la usa mult si bine, intri, esti bagat in seama in cele din urma dupa ce omul vorbeste la telefon sau converseaza cu asistenta pe tema influentei razelor de soare asupra galosilor. Constati ca pentru tine a avut de fapt foarte putin timp, mai ales ca a mai intrat si un prieten care i-a povestit cu zambete largi despre ultima cucerire.

Exemplele ar putea continua, paleta felului cum se comporta cei pe care pica raspunderea restabilirii sanatatii noastre fiind foarte larga. Desigur, nu pot fi toti oamenii la fel, dar sunt anumite locuri unde pana si limbajul nonverbal are o importanta foarte mare.

Cred din aceste motive, desi situatiile de mai sus nu reflecta generalul ci particularul, nu ar fi rau ca toti cei care lucreaza in sistemul medical sa urmeze si un curs de comunicare. Sa fie filmati in timp ce vorbesc si sa se analizeze ce nu este bine. Cu speranta ca, pe langa stresul generat de lipsa de medicamente, de fonduri pentru achizitii, pe langa nemultumirile plantate in salariu, isi vor aminti, in fata lui nea Ion din satul de pe harta noastra, cum trebuie sa vorbeasca si sa se comporte.