Colegiul Medicilor se implică în susținerea donării de organe și a transplantului

Colegiul Medicilor din România și Agenția Națională de Transplant au semnat un acord prin care comunitatea medicală se va implica mai mult în activitatea de prelevare și transplant de organe și țesuturi în România.

 

Mii de pacienți români au nevoie de un un ficat, un rinichi, un plămân sau o inimă salvatoare, dar numărul donatorilor în moarte cerebrală din România este departe de nevoile celor aflați pe listele de așteptare. Avem medici capabili să facă minuni, dar în ultimii ani, numărul donatorilor de organe a scăzut dramatic pentru că, deși avem 33 de spitale acreditate pentru prelevare de organe, doar în câteva dintre aceste unități medicale, medicii care ar trebui să identifice posibilii donatori și să convingă familiile lor să accepte donarea, se implică suficient. Anul trecut, În România au fost doar 79 de donatori în moarte cerebrală, cu 4 mai puțini decât în 2023.

Agenția Națională de Transplant a declanșat o campanie de conștientizare a donării și transplantului, în încercarea de a-i convinge atât pe cetățeni, cât și pe medici, că transplantul salvează vieți. Reprezentanții agenției și ai organizațiilor de pacienți merg prin locurile publice din orașe și prin instituții și le vorbesc oamenilor despre ce înseamnă transplantul, ce presupune, care sunt procedurile și mai ales beneficiile. Vor merge și prin spitale, pentru a le vorbi medicilor despre necesitatea implicării în acest act salvator de vieți. Agenția a lansat și un clip de conștientizare, în acest sens.

 

Colegiul Medicilor din România (CMR), în calitate de for profesional, se alătură acestui efort, printr-un acord de parteneriat cu Agenția Națională de Transplant (ANT), asumându-și rolul de voce activă, de partener și un susținător al activității de transplant de organe și țesuturi în rândul comunității medicale.

Prin acest acord se dorește îmbunătățirea gradului de conștientizare în rândul medicilor în ceea ce privește importanța donării de organe și țesuturi și să se contribuie la dezvoltarea unei colaborări strânse între toți specialiștii care pot fi implicați în procesul de transplant.

„Acest parteneriat între ANT și CMR reprezintă o piatră de temelie pentru un viitor mai bun al sistemului de transplant din România. Donarea de organe este un gest suprem de altruism, o dovadă a compasiunii și o alegere care poate schimba cursul unei vieți. Prin colaborarea noastră, ne dorim să creăm un mediu în care fiecare pacient care așteaptă un transplant să aibă o șansă reală la viață”, a declarat dr. Guenadiy Vatachki, directorul executiv al Agenției Naționale de Transplant.

 

La nivelul fiecărui spital acreditat pentru prelevare și transplant există un medic primar ATI responsabil cu identificarea pacienților aflați în moarte cerebrală și un coordonator de transplant, dar reprezentanții CMR consideră că pentru a face cu adevărat o diferență nu este suficient să avem doar aceste persoane în roluri specific reglementate, ci de o implicare a întregii echipe medicale, în astfel de proceduri.

„În acest lanț, trebuie implicați mai puternic medicii care pot identifica, în patologia complexă tratată de ei, pacienți cu tablou clinic de moarte cerebrală, pentru a explica și a discuta deschis și corect despre importanța și beneficiile transplantului. Încercăm să ne adresăm strict colegilor medici, în mod deosebit celor de ATI, neurologi, neurochirugi, medici de medicină de urgență, acolo unde acei pacienți resuscitați uneori ajung într-o stare de comă, stare vegetativă, unii dintre ei fiind în moarte cerebrală”, a subliniat conf. univ. dr. Carmen Pantiș, vicepreședinte CMR și coordonator al Programului Național de Transplant Bihor.

 

Donarea de organe și țesuturi este un subiect complex, care necesită o înțelegere profundă, la toate nivelurile: medical, etic, legislativ, emoțional și spiritual. Prelevarea de organe implică mult efort fizic și emoțional din partea medicilor, dar  prin informare și conștientizare, profesioniștii din sănătate trebuie implicați mai mult în acest lanț al donării de organe și transplantului.

„Transplantul de organe nu este doar un act medical. Este un act de solidaritate, de umanitate și de altruism. Fiecare donator înseamnă o nouă șansă la viață pentru pacienții aflați în suferință și consider că și noi, medicii, putem contribui la îmbunătățirea și dezvoltarea transplantului de organe și țesuturi. Consider că este important să ne implicăm în activități de susținere și suport pentru medicii care pot intra în lanțul de responsabilizare cu privire la stadiul în care se află la acest moment transplantul de organe și țesuturi în România. Trebuie să conștientizăm, în rândul comunității medicale, importanța domeniului de transplant de organe si țesuturi”, a punctat prof. univ. dr. Cătălina Poiană, președintele Colegiului Medicilor din România.

 

Prof. dr. Vlad Brașoveanu, șeful Clinicii Chirurgie Transplant Hepatic de la Spitalul Fundeni, unde se fac cele mai multe transplanturi de ficat din țară, spune că, în 2024, în toată țara au fost 71 de transplanturi de ficat. Numai la Fundeni sunt peste 450 de bolnavi care așteaptă un transplant de ficat, pe listele de așteptare.

„Mortalitatea este mare, pentru că e dependentă de numărul de proceduri. Cu cât efectuăm mai multe proceduri, cu atât rata mortalității scade. Pe lista de așteptare la Fundeni sunt peste 400 de bolnavi care așteptă un transplant de ficat, la Iași sunt 30-40, iar cu cei de la Cluj, avem, practic, 450-500 de bolnavi care așteaptă un transplant de ficat, la nivel național. Dar numărul donatorilor rămâne extrem de scăzut, cam 5 donatori la milionul de locuitori. Și nici statul nu se implică suficient. Vorbim de un domeniu care e înaintea societății românești. Avem puțini donatori, medicii fac de multe ori muncă voluntară, avem puține săli de operație. Așteptăm cu nerăbdare și sperăm anul acesta să se pună piatra de temelie a noului spital, un spital de 5 sute de milioane de euro, un spital multidisciplinar, în care vom avea 11 săli de operație, unde vom avea și robot”, a explicat prof. dr. Vlad Brașoveanu.

 

Fiecare etapă, de la donare la transplant, este una deosebit de complexă şi sensibilă, desfăşurată contracronometru şi cu precizie de către medici și întreg personalul medical implicat în activitatea de transplant de organe și țesuturi. Ei trebuie să aibă capacitatea și răbdarea să explice familiei, că un pacient aflat în moarte cerebrală nu mai poate fi salvat, chiar dacă inima lui încă bate, susținută de aparate. Poate deveni însă „înger salvator” pentru alte vieți. Organele prelevate de la un pacient în moarte cerebrală, adică de la acele persoane care nu se vor mai trezi niciodată, pot salva multe vieți.

„Este foarte, foarte greu să abordăm familia și să le explicăm de fapt că este vorba de un cadavru căreia îi bate inima. Dar aceasta este situația. Obținerea acordului de donare de organe se face de către coordonatorul de transplant, printr-o abordare elegantă, calmă, ematică a familiei. Coordonatorul de transplant este speranța oricărei familii care are o rudă pe lista de așteptare”, a mai spus conf. dr. Carmen Pantiș.

 

Dacă donarea de sânge este un gest salvator și imediat accesibil, donarea de organe și țesuturi implică o decizie mult mai profundă, care poate schimba radical viețile celor aflați pe listele de așteptare. Este un act de generozitate, dar și unul care necesită o conștientizare amplă în rândul întregii societăți, inclusiv în comunitatea medicală. De asemenea, necesită informare corectă, etică și realizată conform reglementărilor.

„Moartea cerebrală este un diagnostic științific, pe care Europa îl face din anii 60. Nu este ceva nou, nu este ceva scandalos sau disputat în vreun fel. Inclusiv Biserica recomandă transplantul. Tocmai de aceea avem și legislație, din 1997, în România. trebuie să o promovăm în rândul personalului medical. Acest tratament salvator, care începe cu donarea, trebuie explicat populației: uitați, nu este nimic ocult, nu omorâm pe nimeni pentru organe, ruda dumneavoastră a decedat, dar în cazul ei pot fi donate organele și poate salva alte vieți”, a explicat dr. dr. Guenadiy Vatachki, directorul ANT.

 

Implicarea personalului medical în activitatea de prelevare de organe și transplant este esențială. Potrivit statisticilor, cel puțin 5% din pacienții care își pierd viața în Terapie Intensivă ar putea fi declarați în moarte cerebrală. Din păcate, în România, acest lucru se întâmplă în mai puțin de 1% din cazuri, iar aproximativ 20% dintre persoanele care ar putea fi salvate prin transplant își pierd viața așteptând organul salvator, din lipsă de donatori.

Pe listele de așteptare ale Agenției Naționale de Transplant sunt peste 3.000 de români care așteaptă un ficat, un rinichi, o inimă nouă, dar din păcate, 1 din 5 nu ajunge să primească organul salvator la timp, astfel că peste 1.100 de persoane au decedat până acum în România, înainte de a putea face un transplant.

Din fericire, avem medici care știu cum să salveze vieți, dar fără organe, nu o pot face. Depinde și de noi toți să înțelegem că, oricât ne-ar fi de greu atunci când pierdem pe cineva drag, putem să ținem vie o parte din el într-o altă ființă, care primește astfel șansa la viață. Un donator poate salva cel puțin trei vieți.