Comunicarea cu pediatrul

E minunat să facem glumițe pe seama medicilor și a copiilor, dar este important să știm și câteva lucruri serioase care ne vor ajuta să avem copiii sănătoși.

Este important ca atunci când un părinte merge cu copilul la medicul pediatru, să știe să comunice cât mai bine, pentru a-i spune doctorului ce nu este în ordine cu copilul lor, astfel încât acesta să nu piardă timpul întrebând generalități, pentru a identifica simptomele copilului, în detrimentul consultației și al recomandărilor.

Iată numai câteva exemple, date chiar de medici pediatri:

 

– Alegeți cu mare grijă medicul pediatru!

– Acesta trebuie să fie partenerul de încredere al unui părinte, timp de cel puțin 18 ani, de aceea el trebuie să fie: un excelent profesionist, o persoană calmă, răbdatoare, care să ofere toate explicațiile necesare și ajutorul dorit, la orice oră din zi și chiar din noapte, la nevoie. Cu cât îl cunoaște mai bine pe copil, cu atât diagnosticul va fi mai precis, iar sfaturile medicului vor fi mai eficiente.

***

– Vreți să evitaţi aglomeraţia la cabinetul medicului pediatru?

– Faceți o programare distinctă, pentru fiecare copil. Nu veniți cu mai mulți copii pentru a-i consulta în timpul rezervat unuia. Fiecare pacient are dreptul la o evaluare corectă. Poate fi de ajutor dacă atunci când faci programarea îi spui pediatrului că ai nevoie de mai mult timp ca să înțelegi tot ceea ce-ți spune. Doctorul este și el om: poate avea o zi mai grea, poate că pacienții s-au perindat până după ora încheierii programului, unul dintre pacienții bolnavi a trebuit văzut urgent. În aceste cazuri, pediatrul te poate invita să vii mai la sfârșitul zilei sau te poate suna când a terminat de văzut pacienții…

***

– Medicul pediatru are, câteodată, mai puţin de 10 minute pentru fiecare pacient.

– De aceea poate fi util să pregăteşti o listă de întrebări de-acasă şi să începi cu cele mai importante. În plus, majoritatea părinților uită întrebările de rutină în timpul vizitei și fie rămân nelămuriți, fie deranjează medicul încă o dată, la cabinet sau la telefon, consumându-i din timp. Dacă ai mai multe întrebări, când faci programarea, spune asta, pentru a-ţi rezerva mai mult timp. Având o listă de întrebări sau de probleme pe care să le discutați poate fi util.

***

– Ţineți copilul acasă dacă e bolnav și insistați să doarmă.

– Pediatrii spun că este mult mai benefic pentru recuperarea copilului să rămână acasă, în pat, dacă are febră sau e răcit. E important să se odihnească şi să fie bine hidratat. Corpul lui are nevoie de odihnă şi de multe lichide pentru a se lupta cu boala şi pentru a-şi reveni. Copiii care dorm mai puţin, sunt mai slabi în faţa viruşilor şi bacteriilor. Mai mult, organismul se regenerează doar în somn. Copiii care merg la şcoală atunci când sunt bolnavi, riscă să dezvolte o infecţie secundară şi, evident, să răspândească virusul şi celorlalţi copii.

***

– NU amânați tratamentul pentru ca medicul să vadă simptomele.

– Mulţi oameni spun: „Nu i-am dat antitermic pentru că am vrut să vezi că are temperatură” sau „Nu am folosit nebulizatorul pentru că am vrut să vezi cum respiră”. Medicul te crede pe cuvânt. Să amâni tratamentul îi poate face rău copilului. E bine însă să știi că antitermicele se dau la febră peste 38 de grade Celsius. Până la acest prag, febra este un mecanism de apărare împotriva infecțiilor. Microbii se înmulțesc numai la temperatura corpului de 37 de grade. Febra peste 38,5 de grade, mai mult de 48-72 ore, este însă un semnal de alarmă și necesită cunsult pediatric.

***

– Fiți cu vaccinările la zi.

– Mulți pediatri le povestesc copiilor lor cât de importante sunt vaccinurile pentru a nu se răspândi bolile şi cum acestea îi protejează de viruşi. Şi, pentru a fi exemplu pentru cei mici, sunt medici care se vaccinează în fiecare toamnă împotriva gripei sezoniere, unii chiar de faţă cu copiii lor.

***

– NU influențați relația copilului cu medicul.

– Vorbiţi-le copiilor frumos despre medici, explicaţi-le că doctorii sunt prietenii lor, că au grijă de sănătatea lor. Nu îi ameninţaţi cu mersul la doctor, injecţii, vaccinuri. Atitudinea faţă de mersul la doctor se construieşte din copilărie. În caz contrar, copilul se va teme de medic și nu va coopera cu acesta. Iar dacă-i spui medicului înainte de consultație că „Nu-i place să te uiţi în urechea sau în gâtul lui!”, îi vei aminti asta şi copilului, căruia n-o să-i placă nici acum. Ar fi bine să spui „Este timpul să laşi medicul să se uite la urechea ta sau în gâtuțul tău, ca să te ajute să te faci bine!”.

***

– Medicul de familie e și pediatru?

– NU este, medicul de familie este specializat în medicină generală, reprezintă primul eșalon de abordare medicală și se ocupă de asistența primară, de la bebeluș până la străbunic. Pediatria este o specializare aparte și este specifică medicilor din spital și din policlinică.

***

– Cui ne adresăm dacă apar complicații?

– Medicului care a tratat copilul (dacă este disponibil pentru consultație) sau unui serviciu de specialitate (UPU). Nu ezitați să apelați la Urgențe Pediatrie, chiar dacă sunteți nevoiți să așteptați. Înțelegeți că sunt și alți copii bolnavi, iar medicul este, de multe ori, unul singur… Nu uitaţi numărul de telefon al ambulanţei – 112, dar şi de servicii precum Peditel (unde răspund medici pediatri la întrebările părinţilor).

***

– Și totuși, prea multa informație strică.

– Nu e bine să fiți indiferenți, dar nici să exagerați cu informațiile privind sănătatea copiilor voștri. Orice omformație găsită pe Internet sau în cărtile de specialitate, trebuie adaptată cazului particular al copilului vostru, folosind ajutorul de nepretuit al medicului pediatru. Nu puneti singuri diagnostice, pentru că de cele mai multe ori sunt greșite și, în loc să îi faceți un bine celui mic, îi faceți mai mult rău…