Craciunul – Nasterea Domnului, Izvorul bucuriei depline

„Va binevestesc voua bucurie mare, care va fi pentru tot poporul; Ca vi S-a nascut azi Mantuitor, Care este Hristos Domnul” – (Luca 2, 10 – 11). Pana sa ajunga ceea ce semnifica astazi, Craciunul si Mos Craciun au parcurs un drum lung si anevoios. Va invitam sa-l parcurgem impreuna, pentru a intelege semnificatia acestei Zile Sfinte.

 

Astazi, pe 25 decembrie, crestinii sarbatoresc Nasterea Mantuitorului Iisus Hristos, „Izvorul bucuriei depline si netrecatoare”.

Nasterea Domnului este sarbatoarea bucuriei, la care participa cerul si pamantul, steaua si pestera, orasul si pustiul.

Potrivit Cartilor Sfinte, Iisus S-a nascut in pestera ca intr-o biserica de sub pamant, apoi a fost asezat in iesle ca intr-un altar de binecuvantare a painii. Betleem inseamna in limba Sfintei Scripturi „casa painii”. Iisus Cel nascut in pestera ca om si asezat in iesle reprezinta painea cereasca oferita oamenilor ca hrana in Sfanta Euharistie, prin care are loc sfintirea omului prin hranirea lui cu Trupul si Sangele lui Iisus Hristos, Dumnezeu-Omul.

 

Craciunul in istorie: 25 decembrie reprezenta ziua centrala a Sarbatorii, fiind indicata in calendarele romane drept ziua nasterii Soarelui, deoarece de atunci zilele urmau sa creasca in durata. Multi romani influenti il celebrau pe Mithra, zeul persan al luminii, al carui nume inseamna Soarele nebiruit. Potrivit legendei, acesta s-a nascut dintr-o stanca in ziua de 25 decembrie, cand pastorii din tinut au venit sa i se inchine. De fapt, cultul Mithra era Craciunul, sarbatorit de secole de catre majoritatea popoarelor europene, desi sub alte denumiri.

Unii lingvisti sustin ca denumirea de  „Craciun” provine din limba latina, si anume din „creatio”, adica „nastere”/„creatie”.Altii sustin ca e vorba de un cuvant mult mai vechi, tracic, dinainte de romanizarea Daciei.

Istoricii spun ca primii crestini nu celebrau nasterea lui Iisus. Sarbatoarea Nasterii era considerata in luna septembrie, odata cu Ros Hashana.

In anul 264, Saturnaliile au cazut in 25 decembrie si imparatul roman Aurelian a proclamat aceasta data „Natalis Solis Invicti”, festivalul nasterii invincibilului Soare.

In anul 320, Papa Iuliu I a specificat pentru prima data oficial data nasterii lui Iisus ca fiind 25 decembrie.

In 325, imparatul Constantin cel Mare a introdus oficial Craciunul ca sarbatoare care celebreaza Nasterea lui Iisus. Tot el a decis ca duminica sa fie „Zi Sfanta” intr-o saptamana de sapte zile si a introdus Pastele cu data variabila.

Cu toate acestea, cele mai multe tari nu au acceptat Craciunul ca sarbatoare legala decat din secolul al XIX-lea.

 

Originile nordice: Cu secole inainte de nasterea lui Iisus, in timpul noptilor lungi si geroase de iarna, europenii sarbatoreau intoarcerea luminii si renasterea naturii care urma sa se intample odata cu venirea primaverii. In tarile nordice, aceste sarbatori se numeeau Yule. In 25 decembrie, data solstitiului de iarna dupa calendarul pagan, tatii impreuna cu fiii aduceau din padure cel mai mare bustean pe care il puteau gasi si ii dadeau foc. Fiecare scanteie se credea ca reprezinta un animal care se va naste in primavara. O mare atentie se dadea si plantelor care ramaneau verzi, dovedind ca viata era prezenta si in aceasta perioada intunecata si rece. Pe parcursul celor 12 zile cat statea aprins busteanul, ospaturile (adesea de-a dreptul salbatice) se tineau lant.

Originile romane: In Roma, iarna parea mai putin grea, dar festivalurile lunii decembrie erau chiar mai elaborate. Odata cu prima zi a acestei luni, la romani incepeau Saturnaliile, o sarbatoare extrem de populara – un timp de distractie, bautura si orgii – care se termina cu sacrificii umane. Numita dupa zeul Saturn, care insemna „belsug” , aceasta era practic un pretext pentru a intoarce pe dos toate ierarhiile sociale, asa cum constata scriitorul crestin Iustin Martirul in Apologia sa prin secolul al II-lea si asa cum va remarca mai tarziu si Tertulian la debutul secolului al III-lea. Intregul sezon celebrat de romani se numea Dies Natalis Invicti Solis, adica Ziua de Nastere a Soarelui Neinvins.

 

Originile crestine: In timp ce romanii pagani il venerau pe Zeul Soare, o noua religie isi facea loc prin imperiu. La inceput, crestinii nu sarbatoreau nasterea lui Iisus, invierea acestuia reprezentand partea esentiala a noii religii. Mai mult decat atat, chiar a existat o puternica opozitie la celebrarea zilelor de nastere a martirilor si a lui Iisus, pana prin secolul al IV-lea, cand problema nasterii a devenit greu de ignorat si a inceput sa fie acceptata. Unii oameni nu stiau cum sa si-l imagineze pe Iisus, la inceput crezand ca era doar o emanatie pur spirituala a lui Dumnezeu. Decizia de a-i sarbatori nasterea a insemnat insa si recunoasterea faptului ca acesta a avut si o forma umana, palpabila.

Povestea Craciunului incepe cu nasterea unui prunc, pe nume Iisus in orasul Bethleem. Data exacta a nasterii nu se cunoaste, insa se crede ca este  25, iar luna nasterii e necunoscuta. E posibil ca luna Decembrie sa fi fost aleasa pentru a permite Bisericii sa concureze cu ritualurile pagane concurente, ce aveau loc in aceea perioada a anului si din cauza ca era apropiata de solstitiul de iarna al emisferei nordice, o perioada traditionala de celebrare a multor culturi antice.

Craciunul a inceput sa se raspandeasca si in Europa dupa anul 429 cand a fost declarat de imparatul Iustinian sarbatoare a Imperiului Roman.

Sarbatorile de iarna, care tin doua saptamani (24 decembrie – 6 ianuarie), s-au suprapus peste Saturnalii (17 – 23 decembrie), peste sarbatoarea Mithra (25 decembrie) si peste Kaleandae Januarii (1 ianuarie).

 

Urmasul lui Mos Nicolae. In secolul IV, a trait in Turcia, la Mira, un episcop crestin care iubea foarte mult copiii. Fiind foarte bogat, le facea cadouri celor cuminti, iar celorlalti le dadea cate o nuielusa. I s-a dus vestea in toata Europa si, multi multi ani mai tarziu, odata cu imigrantii de pe batranul continent, povestea lui a ajuns si peste ocean. Practic, aici „s-a nascut” Mos Craciun, in decembrie 1860.

Un rol important in crearea acestui mit l-a avut si pastorul american Clement Clarke Moore, care a scris un poem pentru copiii sai, despre un mos simpatic, durduliu si bland, care imparte daruri copiilor dintr-o sanie trasa de reni zburatori, adica… viitorul Mos Craciun!

Evenimentul are loc la sediul cotidianului Harper’s Illustrated Weekly, unde este publicat un desen al lui Mos Craciun – un mosneag imbracat intr-un costum rosu ornat cu nasturi negri si cu o curea din piele. Timp de aproape 30 de ani, Thomas Nast, desenator si caricaturist al ziarului, va ilustra prin sute de desene toate aspectele legendei si va da mitului principalele sale caracteristici vizuale. In 1931, Mos Craciun primeste o noua imagine printr-o campanie publicitara, desfasurata de Coca-Cola. Desenatorul Haddon Sundblom ii contureaza o burta durdulie, un aer jovial, un costum rosu si o atitudine toleranta. Compania foloseste aceeasi imagine a lui Mos Craciun in campaniile publicitare realizate cu ocazia sarbatorilor de iarna din acel moment pana in prezent.

 

Felicitarile de Craciun au aparut prima oara in Anglia, cand copiii isi exersau ortografia prin scrierea de urari de Craciun pentru parintii lor, Sir Henry Cole este insa cel care a creeat prima felicitare de Craciun adevarata. Director al muzeului londonez „Victoria&Albert”, Sir Henry a fost prea ocupat in perioada Craciunului anului 1843, ca sa isi scrie urarile de Craciun pentru prietenii sai.

Asa ca l-a angajat pe artistul John Calcott Horsley pentru a face ilustratiile. Felicitarea era compusa din 3 pagini, cea din mijloc infatisa o familie sarbatorind Craciunul, pe prima pagina era inscriptionat mesajul „Iti Urez Un Craciun Vesel si Un An Nou Fericit!”.

Cu 200 de ani inaintea nasterii lui Iisus, in timpul sarbatorilor de iarna, vascul era folosit de preotii druizi. Acestia venerau planta deoarece desi nu avea radacini, ramanea verde de-a lungul lunilor de iarna.

Celtii credeau ca vascul are puteri magice, tamaduitoare, folosind-o ca antidot al otravei, infertilitatii si pentru indepartarea spiritelor rele. Era vazut de asemenea si ca un simbol al pacii.

Romanii ziceau ca doi dusmani care se intalnesc sub o ramura de vasc, renunta la arme si se imbratiseaza.

Scandinavii au asociat planta cu Frigga, zeita iubirii, si poate ca de aici vine obiceiul sarutului de sub ramura de vasc. Cei care se sarutau sub vasc, aveau promisiunea unui an nou fericit si plin de noroc.

 

Unul dintre cele mai indragite obiceiuri de Craciun, colindatul, era pe vremuri interzis. Cel care a decis ca muzica este nepotrivita pentru o zi solemna cum este Craciunul a fost Oliver Cromwell, care in secolul al XVII-lea a interzis colindele. Cel mai vechi cantec crestin de Craciun este „Jesus refulsit omnium”, compus de St. Hilary din Poitiers, in secolul al IV-lea. Cea mai veche transcriere dupa un colind englezesc este unul scris de Ritson, in 1410. In 1818, ajutorul de preot austriac Joseph Mohr a fost anuntat cu o zi inaintea Craciunului ca orga bisericii sale s-a stricat si nu poate fi reparata la timp pentru slujba de Craciun. Foarte trist din aceasta pricina, el s-a apucat sa scrie trei piese care sa poata fi cantate de cor, acompaniat la chitara. Una dintre ele era „Silent Night, Holy Night”, care azi este cantata in peste 180 de limbi de milioane de persoane.

Obiceiul de a redacta o scrisoare catre Mos Craciun, scrisoare care contine, de obicei, lista jucariilor dorite  – este tot o traditie de Craciun.

Unii sociologi au constatat ca fetele de obicei scriu mai politicos si mai mult decat baietii, chiar daca cererile lor nu sunt mai mari decat ale celorlati si au tendinta de a folosi expresii mai complexe.

Fetele cer cel mai adesea si cadouri pentru alte persoane.

Satul lui Mos Craciun din Finlanda a fost infiintat in 1985 si din acel an au fost primite peste 12,5 milioane de scrisori din peste 197 de tari.

Din Romania au fost trimise peste 50.000 de scrisori spre aceasta destinatie.

 

In limba romana, Craciunul este singurul cuvant care desemneaza Nasterea Domnului. Legendele spun ca Mos Craciun era un cioban rau, care nu a vrut sa o lase pe Maica Domnului sa nasca in staulul sau. In satele de pe Valea Muresului, Craciunul este inca legat de anumite credinte populare care se pastreaza si in prezent, iar obiceiul de a oferi daruri isi are originile intr-o legenda pe care numai batranii o mai cunosc. In satul Harpia, oamenii cred ca daca primul care intra in casa de Craciun este un barbat este un semn de bunastare si sanatate pentru anul urmator. Pentru a atrage binele asupra caselor lor, oamenii tin masa intinsa toata noaptea.

In Dictionarul onomastic romanesc, numele „Craciun” este personificat ca Mos Craciun. Semnificatia sarbatorii actuale de Craciun este specifica geto-dacilor. In aceeasi zi se celebrau Saturnaliile romane, apoi moartea si renasterea zeului solar de origine iraniana, Mithra, si, dupa trei secole de la aparitia crestinismului, a inceput sa se serbeze Nasterea lui Isus.

Determinantul „Mos (Craciun)” semnifica varsta inaintata a zeului care trebuia sa moara si sa se nasca de Anul Nou. Existenta lui dura 365 sau 366 de zile, imbatranea, deceda si invia la inceputul anului urmator.

In traditiile populare, Craciunul apare fie ca o zeitate cu puteri supranaturale, fie ca un om obisnuit (un batran, pastor cu barba de omat, vecin cu Mos Ajun, etc). Vestimentatia lui era alcatuita din costum popular, anotimpul sugerat fiind primavara. Vechimea numelui e dovedita de existenta cuvantului, in variante, in aromana si megleno-romana.

 

Redactia Sanatatea Buzoiana va multumeste tuturor pentru darul pe care ni-l faceti in fiecare zi, citind ceea ce noi incercam sa va transmitem pentru a va tine la curent cu tot ce are legatura cu sanatatea fiecaruia dintre noi, a familiei din care facem parte si a comunitatii in care traim.

Sa lasam Sarbatoarea Craciunului sa ne incalzeasca sufletele, Raza Dumnezeiasaca sa ne lumineze gandurile, mirosul bradului sa ne purifice simturile si sa ne transformam inimile in torte ale bucuriei!

Va dorim Craciun Fericit, cu sanatate si belsug, alaturi de cei dragi!