Cu mască, fără mască…

După ce ne-au spus că nu măștile de protecție nu folosesc la nimic dacă suntem sănătoși, văzând ă noul virus a fost ținut sub control în țările în care s-a adoptat un astfel de mod de protecție încă de la izbucnirea pandemiei de SARS-COV2, autoritățile ne sfătuiesc acum să purtăm mască, fie ea și confecționată artizanal.

Tot mai multe județe și orașe din țară au decis ca purtarea măștii de protecție să devină obligatorie în spații publice, deși în farmacii nu se prea găsesc astfel de echipamente.

În acest context, păstrându-ne calmul și cu zâmbetul pe buze să aflăm de la specialiști de ce, când și cum să purtăm masca de protecție, pentru a ține noul virus la distanță și a ne proteja pe noi și pe cei din  jur:  

 

Măștile medicale pot ajuta la prevenirea transmiterii virusurilor, inclusiv de la mâini la gură sau la nas, spun specialiștii, subliniind însă că pentru a fi eficiente, măștile faciale trebuie: să formeze o barieră eficientă împotriva microbilor prin existența unor filtre speciale și să permită o respirație corectă.

În ultima perioadă, ca urmare a cererii uriașe din piață, au apărut numeroase tipuri de măști nesterile care, în anumite cazuri, pot reprezenta un pericol pentru sănătate. De aceea se recomandă ca imediat după cumpărare, acestea să fie spălate la temperaturi de 60 de grade și apoi călcate. Aceeași operațiune se efectuează după fiecare folosire. Potrivit OMS, materialul din care sunt fabricate măștile comercializate în ultima perioadă nu respectă regulile speciale de fabricație și au o rețea de fibre prea largă, care permite trecerea microorganismelor, deci și a noului coronavirus. Mai mult, după ce și-a revizuit recomandarea referitoare la purtarea măștilor de protecție și a recunoscut că acestea pot contribui la prevenirea îmbolnăvirii, directorul OMS a revenit, ieri, cu precizarea că măștile nu constituie „soluția miracol” împotriva pandemiei, iar purtarea acestora este ineficientă dacă toate celelalte măsuri nu sunt respectate de cetățeni, iar în actuala criză planetară de măști de protecție, acestea ar trebui folosite doar de profesioniștii din domeniul medical.

 

Organizația Mondială a Sănătății recomandă ca masca medicală să fie plasată „cu grijă peste nas și fața și să fie ținută aproape, pentru a reduce spațiul dintre fată și masca”, să se evite atingerea ei în timpul purtării și să fie aruncată când se umezește. De asemenea, OMS sfătuiește că atunci când masca este îndepărtată să nu se atingă partea din față, ci cordeluțele care se atașează de urechi.

Când porți o mască medicală, asigură-te că:

– Masca se potrivește pe față. Elasticele sau șnururile trebuie poziționate corect astfel încât să mențină masca ferma.

– Masca trebuie să acopere nasul, gura și bărbia.

– Masca nu trebuie atinsă cu mâinile, pentru că eficiența protecției este afectată. Dacă trebuie să o atingi, spală-te mai întâi și apoi pe mâini.

– Când trebuie să dai masca jos, evită să atingi partea din exterior, pentru că poate fi contaminată cu microbi.

– Înainte de a fi aruncată, masca trebuie pusă într-o pungă de plastic.

– O mască medicală se poartă o singură dată și se înlocuiește imediat dacă este umedă sau deteriorată.

 

Pentru prevenirea transmiterii virusurilor, în unitățile medicale se recomandă, între altele, acoperirea fetei pacientului care prezintă simptome de infecții respiratorii cu mască, izolarea pacienților suspecți în camere speciale și purtarea de către personalul medical a unor costume de protecție.

Personalul medical trebuie să poarte o mască de protecție când se afla în preajma unui bolnav suspect sau confirmat cu o boală infecto-contagioasă. O astfel de mască este necesară când medicamentele antivirale sunt limitate sau când vaccinul nu este disponibil, de pildă în timpul unei pandemii.

Precauțiile standard împotriva infecției se mențin de regulă până când pacientul a fost diagnosticat ca fiind neinfecțios sau 14 zile după debutul bolii sau mai mult, indiferent dacă bolnavul se afla sau nu într-o unitate medicală.

Măsurile de precauție trebuie aplicate pe perioade mai lungi în funcție de observațiile clinice, de pildă în cazul copiilor mici sau a pacienților imunocompromiși.