Moisilisme…

Matematicianul Grigore Moisil este cunoscut pentru studiile sale despre logica matematică, algebră și ecuațiile diferențiale, este considerat „părintele informaticii” în România, dar a rămas în memoria colectivă, mai ales în mediul studențesc, și prin simțul umorului extrem de dezvoltat.

Am cules pentru voi câteva „moisilisme”, care să vă aducă zâmbetul pe buze…

 

La „olimpiada de vara”, un student în pragul repetenției este întrebat de ilustrul profesor de matematică Grigore Moisil câte becuri sunt în clasă, iar studentul răspunde 10.

Profesorul zice:

– Îmi pare rău, n-ai știut; sunt 11, pentru că mai am eu unul. Ne vedem la toamnă…

În toamnă, profesorul îl întreabă din nou câte becuri sunt în clasă, iar studentul răspunde 11.

Profesorul râde fericit și îi spune pe un ton condescendent:

– N-ai știut nici de data aceasta, pentru că sunt 10… Eu nu mai am becul la mine.

Studentul, zâmbitor, ripostează:

– Da, dar am adus eu unul la mine de acasă, uitați-l (și socate becul din buzunar)… așa că sunt 11.

Grigore Moisil n-a mai avut ce zice, așa că i-a dat notă de trecere.

 

***

Pe când era în armată, Grigore Moisil, la prima oră de călărie a alunecat încet-încet pe spate.

Drept urmare, a spus: „D-le colonel, d-le colonel! Ce mă fac? Mi se isprăvește calul!”

***

Tot Moisil este și cel care a dat cea mai frumoasă explicație pentru principiul recursivității, folosit adesea în informatică, când o funcție se apelează pe ea însăși:

– Ești de acord că orice om are dreptul la un pahar de cognac?

– Da.

– Bei paharul, îl pui jos. Ești alt om. Și cum orice om are dreptul la un pahar de cognac… și așa mai departe.

***

În timpul unui curs la Facultatea de Matematică din Iași, în timp ce Moisil scria mare pe tablă și vorbea încet unul dintre studenți îi spune:

-Domnule profesor, nu se aude!

-Nu se aude dar se vede…

După ce tablă a devenit tot mai încărcată, Moisil a început să scrie mai mic, dar să vorbească tare, același student îi spune:

-Domnule profesor, nu se vede!

-Nu se vede dar se aude…

***

După ce şi-a scrântit piciorul, la 65 de ani, Grigore Moisil ar fi zis:

– Ştiam că la vârsta mea te scrânteşti la cap, nu la picior.

***

Într-o zi, Grigore Moisil, distrat, traversează strada pe roşu.

Soseşte un miliţian:

– De ce traversaţi pe roşu? Ştiţi că nu e voie?

– Nu mi-am dat seama.

– Bine, trebuie să plătiţi 25 de lei amendă.

Grigore Moisil i-a întins 50 de lei şi a plecat.

Miliţianul a strigat după el:

– Staţi să vă dau restul, 25 de lei…

– Nu-i nevoie, că mă mai întorc o dată pe roşu! – ar fi zis matematicianul.