Cum a ajuns Georgel „baiat salon”

5 octombrie 2015 | 1 comentariu |

Francisco Stoica– Pavele, vad ca ai un halat ultra, ai dat de bani?

– Ei, a trecut pe aici un milionar, il intepase o albina. Roman cu dare de mana…

– Dar o donatie, ceva? I-ai dat drumul asa, pai ce este aici, casa de binefacere?

– Se grabea, sefu, ce puteam sa fac? Abia am apucat sa-i dau chitanta pentru ce mi-a lasat.

– Mai, dar ce puii mei facem? Dormiti in picioare? Unde-s banii? In ultima saptamana doar doi pacienti ai doctorului Costachel au facut donatii spitalului, cu ce vreti sa cumparam bandaje si materiale de curatenie? Ca sa nu mai vorbesc de altele?

– Sefu, da ce sa facem noi daca oamenii sunt saraci? Nici noua nu ne iese mare lucru, eu m-am certat cu unul, mi-a venit cu doua gaini, vinde-le omule si adu banii, ca sa-ti dau chitanta, nu pricepi?

Sedinta saptamanala era tensionata, ca de obicei. Ce sa le facem directore, sa-i obligam sa faca donatii, sa-i luam de urechi?

– Mai, dar sunteti doctori, nu gasiti voi metode sa-i lamuriti, ca mie daca-mi spune unul ca-s palid fac tot ce-mi zice, de frica…

N-a comentat nimeni, cu ochii proptiti in caietul de notite.

– Sefu, stii ce, decat sa avem scandal ca aia din capitala, unde pacientii cu bani au prioritate, mai bine ca la noi, fara scandal. Pai n-ai vazut ca au angajat forte de ordine ca sa nu intre cu forta cei saraci in cabinete? Apoi am ajuns sa stam afara, sa luam pacientii de la intrare, ne batem pe cei mai bine imbracati, o adevarata vanatoare, ca avem si noi rate de platit… Cat sa ne mai certam intre noi, o sa ne scoatem ochii in curand!

– Da, aveti si voi dreptate. Cred ca voi face demersuri mai sus, poate spitalele cu pozitie, din localitatile bogate, ne vor da si noua un procent din castiguri sau ne vor trimite pacienti.

– Sefu, trebuie lege, de buna voie nu vedem noi asa ceva. Asa cum au dat-o in gard cu legalizarea spagii in 2015, ar putea sa faca ceva! Uite, aveam si eu un pacient, Georgel, care venea la mine de ani si ani, mai glumeam, mai una-alta, dar de cand cu chitantele si cu donatiile este mai rece, a devenit „baiat salon”… Ii tot spuneam, lasa ma, nu-i nevoie sa-mi dai ceva, dar ce, imi zice, nu ai si tu familie, te faci de ras printre colegi daca iei mai putini bani ca ei! Si asa tie nu iti dau prea mult, pe mine ma intereseaza chitantele, sa dau seriile la loterie…

– Da, va vaitati bine, dar ce facem? Stam prost cu bugetul! Stii ca nevasta-mea mi-a propus sa ne mutam in alt oras? intreaba doctorul Pavel. Aici murim de foame… Pai nu are dreptate? Si cred ca nu sunt singurul care gandesc asa!

Nota: Dialogul ar putea avea loc in 2017.

 


Categorii: Editorial, Spitale

Comentarii (1)

  1. Gicu Stefan spune:

    Toti cu ochii la traista bolnavului. De unde?

Adaugati un comentariu


 

*