Cum gestionăm corect rinita alergică – cauze, diagnostic, tratament

Medicul alergolog Simona Băjenaru ne explică ce este sunt alergiile de sezon și cum le putem ține sub control, în contextul în care acestea afectează milioane de oameni din întreaga lume, iar marea lor majoritate întâmpină dificultăți din cauza manifestărilor rinitei alergice.

 

Suntem în plin sezon al alergiilor. Mâncărimile la ochi și nas, secrețiile nazale, senzația de nas înfundat dau mari bătăi de cap, multor adulți și copii. Rinită alergică, cunoscută și sub denumirea de „febra fânului”, este o problemă medicală cu o prevalență estimată până la 40% la nivel global. În Europa, 20-30% dintre adulți și 30-35% dintre copii sunt afectați de rinită alergică. Polenul, praful și vântul care le împrăștie sunt inamicii principali ai persoanelor care suferă de alergii, dar și schimbările climatice reprezintă un factor important al creșterii numărului de persoane afectate. Factorul genetic joacă, de asemenea, un rol major în apariția alergiilor, iar pacienții cu astm sau eczemă sunt mai expuși riscului de a dezolta rinită alergică. Conform unui studiu care a inclus mai mult de 3.000 de europeni cu afecțiuni alergice, 70% dintre persoanele care sufera de alergii susțin că polenul este cea mai frecventă cauză a simptomatologiei lor, iar încărcătura de polen din aer este maximă dimineața.

Se estimează că 1 din 4 adulți și 1 din 3 copii sunt afectați de această problemă medicală, astfel că numărul lor va ajunge la 400 de milioane în 2025. Nu toți știu că sunt alergici, deși simptomele de mâncărimi la nas și ochi, strănut, secreții nazale și senzația de nas înfundat ar trebui să ne trimită la medic, pentru a afla în primul rând ce anume determină reacția exagerată a organismului și pentru a primi tratamentul adecvat.

Cea mai mare greșeală, spun medicii, este aceea că pacienții nu încep tratamentul la primele semne, ci atunci când simptomele devin deja intense.

 

Contactul cu alergenii care circulă în aer – polen, mucegai, fire de păr din blana animalelor, insecte –, care ajung în căile respiratorii (gură, nas), activează sistemul imunitar. Acesta eliberează histamina, care pentru a proteja organismul de „agresori”, determină inflamația mucoasei de la nivelul ochilor, gâtului și nasului, declașând rinita alergică. Acesata se poate manifesta pe tot parcursul anului, dar este mai frecventă primăvara, când înfloresc pomii, dar și pe timpul verii și al toamnei. Această afecțiune apare în urma unui răspuns imunitar exacerbat la anumiți factori de mediu (alergeni), mai ales în cazul persoanelor care prezintă un teren atopic predispus la alergii.

,,Modificările climatice modifică distribuția plantelor – un exemplu este Ambrozia, originară din America de Nord, cu o răspândire rapidă și importantă în Europa. Aceste schimbări determină apariția unor noi specii alergenice, creșterea potenței alergenilor. Nivelurile mai ridicate de CO2 stimulează creșterea plantelor și a cantității de polen în aer, pentru perioade mai lungi. Perioadele prelungite fără îngheț cresc timpul de producție de polen. De asemenea, condițiile meteo extreme favorizează manifestarea alergiilor. Spre exemplu, seceta generează mai mult praf și întreține particule în suspensie, inundațiile favorizează apariția mucegaiului, atât în exterior cât și în interiorul locuințelor, iar furtunile răspândesc alergeni peste mai multe zone geografice. Schimbarea temperaturilor afectează, de asemenea, populațiile de insecte”, explică dr. Simona Băjenaru, medic primar alergolog, Spitalul Județean de Urgență (SJU) Buzău.

 

Cele mai frecvent întâlnite tipuri de rinită alergică sunt: Rinita alergică sezonieră – se manifestă cu precădere primăvară și toamna și este favorizată de sensibilitate la polenul din iarbă, copaci sau buruieni (ambrozia) și sporii de mucegai; Rinita alergică perenă – apare tot anul, la contactul cu acarienii din praful de casă (saltele, covoare, tapițerii), diverse tipuri de mucegai, pene, scuame tegumentare de la animale, gândaci de bucătărie; Rinita alergică profesională – favorizată de contactul cu alergeni specifici locului de muncă (detergenți, pulberi, diluanți). Există, însă, și alți factori favorizanți cum ar fi stresul, fumatul sau poluarea aerului, dar și anumite alimente pot provoca reații alergice. Există, de asemenea, riscul unor alergii alimentare. În cazul în care în urma consumării unui aliment apar simptome de greață, vărsături, tulburări digestive, inflamarea și uscarea buzelor, colorarea roșiatică a zonei din jurul gurii, congetie nazală sau prurit este bine să consultăm un medic alergolog, pentru că, uneori, alergiile alimentare pot favoriza o criză acută de astm, edem Quincke sau chiar șoc anafilactic, cu potențial letal.

Diagnosticul clinic al rinitei alergice se bazează pe simptomele pacientului și anamneză, iar pentru diagnosticul paraclinic sunt necesare analize specifice care stabilesc agentul etiologic al bolii. În anumite cazuri, pentru certitudine, medicul poate indica realizarea unei fibroscopii ORL, analize de laborator pentru determinarea de IgE total sau IgE seric specific sau, dacă este necesar, examinare imagistică, examene bacteriologice, citologice, etc.

 

Rinita alergică se manifestă prin strănut, nas înfndat, mâncărimi ale nasului și ochilor, senzație de presiune la nivelul ochilor și lăcrimare excesivă, dureri în gât și dureri ale capului, creând disconfort persoanei afectate.

„Managementul rinitei alergice constă în trei abordări majore. Tratamentul de primă intenție constă în modificarea stilului de viață, măsuri de control al mediului și evitarea expunerii la alergenii care declanșează simptome. Asta înseamnă spălarea frecventă a mâinilor, evitarea atingerii ochilor și nasului, reducerea contactului cu animalele de companie, îndepărtarea eficientă a prafului din locuință, curățarea periodică a țesăturilor (covor, saltea etc), îndepărtarea mucegaiului atunci când apare, iar în exterior, utilizarea măștilor faciale. Atunci când această abordare se dovedește ineficientă se recurge la tratamentul farmacologic – administrarea de antihistaminice, decongestionante nazale, corticoterapie nazală. imunoterapia cu alergen specific. Majoritatea tratamentelor utilizate în prezent se adresează controlului simptomelor de rinită alergică, precum şi controlului substratului patogenetic, respectiv a inflamaţiei alergice. În cazuri mai grave sau care nu răspund la tratamentul medicamentos uzual se apelează la imunoterapie alergen specifică, pentru a ajuta organismul să dezvolte imunitate la alergenul respectiv, iar reacția alergică să nu mai apară”, precizează dr. Simona Băjenaru.

 

Imunoterapia specifică cu alergen (ITS) reprezintă singura opţiune terapeutică cu ajutorul căreia se poate modifica evoluţia bolii alergice, afirmă medicul alergolog.

„Administrată în stadiile iniţiale ale bolii alergice, ITS poate preveni progresia rinitei spre astm, în special la copii, precum şi sensibilizarea la alţi alergeni. ITS determină reducerea necesarului de medicaţie simptomatică şi reducerea simptomatologiei specifice de rinită alergică. La pacienţii cu astm bronşic alergic, ITS poate reduce substanţial simptomatologia şi duce la scăderea necesarului de medicamente. Imunoterapia cu alergen specific este recomandată pacienţilor simptomatici cu sensibilizare IgE mediată şi constă în administrarea regulată și progresivă a dozelor de preparate alergene disponibile comercial, de obicei pe o perioadă de ani (alergenul la care pacientul este sensibilizat și are relevanță clinică), cu scopul de a modula sistemul imunitar în vederea obţinerii toleranţei. La pacientul cu rinită alergică, sistemul imunitar este hiperactiv, reactionează exagerat în momentul în care se întalnește cu alergenul. Pe scurt, ITS cu alergen specific creează o desensibilizare pentru alergenul respectiv. Poate fi administrat sub formă de injecții obișnuite (subcutanat) sau sub formă de doze orale zilnice de tablete, spray-uri sau picături sub limbă (sublingual). Este un tratament pe termen lung și durează, de obicei, cel puțin trei ani”, explică dr. Simona Băjenaru.

 

Imunoterapia alergen specifică este recomandată mai ales în cazul „pacienţilor cu rinită/rinoconjuctivită alergică moderat-severă intermitentă sau persistentă, în special celor care nu răspund la tratamentul farmacologic, pentru a reduce sau a evita farmacoterapia pe termen lung şi potenţialele efecte adverse ale acesteia. De asemenea, este eficientă în cazul pacienţilor cu astm alergic, cauzat de un alergen bine definit, dacă astmul este controlat şi dacă VEMS1 este peste 70%. Poate fi utilizată însă și în alte forme de alergii. Spre exemplu, în cazul pacienților care dezvoltă reacții anafilactice sistemice la înțepăturile de viespe/albină, imunoterapia poate salva vieți și are un impact major asupra calității vieții subiectilor alergici la venin. Imunoterapia este potenţial indicată și pentru pacienţii cu alergie alimentară IgE-mediată dovedită (teste cutanate prick şi/sau IgE specifice pentru proteinele alimentare implicate pozitive), pentru care măsurile de evicţie sunt ineficiente sau afectează calitatea vieţii pacientului. Imunoterapia pentru alergii alimentare este considerată o formă de tratament imunomodulator care presupune expunerea regulată la doze crescânde de alimente cu potențial alergen (ou, lapte, arahide, piersici, căpșune, fenicul, crustacee, ciocolată, ouă, lapte, pește etc.), sub supravegherea medicului alergolog, obiectivul final fiind obţinerea toleranţei alimentare după întreruperea tratamentului”, detaliază medicul alergolog.

 

Dr. Simona Băjenaru atrage atenția că ,,toleranţa la doza prescrisă poate varia în funcţie de pacient, de calea de administrare, de tipul de alergen și de gradul de expunere la acesta. Pentru majoritatea pacienților, preparatele pentru imunoterapie sunt de obicei sigure, dar conțin cantități mici de alergeni și pot declanșa reacții alergice, în special produsele injectabile și în special în faza de inițiere și de creștere a dozelor. ITS sublinguală este administrată de pacient, acasă, după instruire, spre deosebire de ITS subcutanată care se administrează în cabinetul medical, iar pacientul rămâne sub supraveghere medicală 30 minute. Efectele secundare ale imunoterapiei sunt limitate, în general, la locul de administrare, sub forma unor reacții alergice localizate; astfel, pentru calea de administrare subcutanată apare frecvent un ușor edem, eritem și prurit la locul injectării, iar în cazul administrării sublinguale poate apărea edem sublingual”.

Pentru a preveni rinitele alergice, medicul recomandă evitarea iritanților pe cât posibil, evitarea atingerii feței, a ochilor și a nasului cu mâna, închiderea ferestrelor sau a geamurilor mașinii în sezonul în care crește cantitatea de polen, igienizarea pilotelor, saltelelor și/ sau utilizarea unor huse antiacarieni, blocarea accesului animalelor de companie în camera de dormit, folosirea unor filtre speciale pentru aspirator, curățarea periodică a filtrului de aer condiționat, spălarea temeinică a mâinilor mai ales după ce v-ați jucat sau ați mângaiat animalul de companie, folosirea pălăriei și ochelarilor de soare pentru a vă proteja de polen, schimbarea cât de repede posibil a hainelor, atunci când ajungeți acasă.