De Bobotează, spiritul se primenește, dorințele se împlinesc și sănătatea se întărește

Creștinii ortodocși și catolici celebrează astăzi Botezul Domnului în apa Iordanului sau Epifania și se purifică cu Agheazmă Mare. Buzoienii merg în procesiune la Râul Buzău. 

 

În fiecare an, pe 6 ianuarie, creștinii ortodocși și catolici celebrează Botezul Domnului, sau Teofania ori Epifania, care înseamnă „Arătarea Domnului” a Sfintei Treimi. În popor, această mare sărbătoare creștină este cunoscută ca Boboteaza, iar în această zi, tot creștinul merge la biserică sau măcar ia o înghițitură de agheazmă, aprinde o candelă, spune o rugăciune și lasă puțin fum de tămâie să-i învăluie casa.

Boboteaza, supranumită Sărbătoarea Luminilor sau a Luminării, a împământenit credința că, prin contactul cu apa sfințită, creștinii își asumă pozitivismul uman, prin înnoirea Duhului Sfânt. Cărțile sfinte spun că Ioan Înainte-mergătorul, care din copilărie trăise în pustie, a venit din poruncă divină la râul Iordan, predicând botezul de pocăință spre iertarea păcatelor. El boteza mulţimile, care îşi recunoşteau păcatele, iar în acest timp a venit la râul Iordan și Iisus, care a primit botezul. În acel moment s-a deschis cerul, s-a pogorât Sfântul Duh, și s-a petrecut Mărturisirea Tatălui, prin care s-a arătat dumnezeirea lui Iisus și taina cea mare a Treimii, de unde și numele de „Arătarea Domnului” (Epifanie) dată acestei sărbători.

Sfântul Ioan Gură de Aur, într-o predică la praznicul Botezului Domnului, spune că în ziua în care Iisus s-a botezat, El a sfinţit şi firea apelor: „Deci pentru aceea în ziua praznicului acestuia toţi iau apă din râu şi o duc la casele lor şi ţin câte un an sau doi sau mai mulţi şi nu se strică, de vreme ce se sfinţesc astăzi”.

 

La început, Boboteaza era sărbătorită, împreună cu Nașterea Domnului, pe 6 ianuarie. În secolul al IV lea, cele două sărbători au fost despărțite, astfel că 25 decembrie a fost ziua aleasă pentru prăznuirea Nașterii Domnului și 6 ianuarie pentru Botezul Domnului, zi în care, în fiecare an, se săvârșește slujba de sfințire a apelor în amintirea faptului istoric al botezului lui Hristos. Prin mijlocirea apei sfințite se binecuvântează întreaga natură, revărsând asupra ei deplinătatea harului Dumnezeesc, iar pentru a sublinia importanța acestei sărbători s-a  obiceiul ca ea să se săvârșească în afara bisericii, lângă un izvor, un râu, sau fântână, indicându-se, astfel, dimensiunea cosmică a slujbei prin care Biserica vrea să sfințească toata firea, prin darul Sfântului Duh și stropirea cu „apa mântuirii”.

Se spune că Andre Malraux, scriitor și ministru francez, ar fi zis pe când Războiul Rece atingea apogeul, că «Le XXI-ème siècle sera spirituel ou ne sera pas», adică „Secolul XXI va fi religios sau nu va fi deloc”. Ulterior, acesta ar fi susținut că nu-și asumă o astfel de profeție, dar crede că „dacă umanitatea secolului viitor (actual – n.r.) nu găsește un model exemplar de om, va fi rău”.

 

Noi, românii, din moși-strămoși, de Bobotează ne gândim la curățenie fizică și spiriruală, la sănătate și la echilibru, astfel încât, vorba mamei lui Ion Creangă, „cele rele să se spele, cele bune să se-adune”. Așadar, dându-i „Cezarului ce-i al Cezarului și lui Dumnezeu ce-i al Lui Dumnezeu” ne concentrăm asupra Sfintei Sărbători a Botezului Domnului, una dintre cele mai importante de peste an pentru creștinii ortodocși și catolici.

Boboteaza, din 6 ianuarie, și ziua Sfântului Prooroc Ioan Botezatorul și Înaintemergatorul Domnului, praznuită în 7 ianuarie, marchează sfârșitul Sărbătorilor de Iarnă și, totodată, al celor dedicate Nașterii Mântuitorului Iisus Hristos. Am călătorit asadar, în această perioadă, spiritual, la Betleem și ne-am închinat Pruncului Sfînt asemenea magilor de la Răsărit. L-am primit în casele și în sufletele noastre și ne-am simțit mai sănătoși, mai buni și mai prietenoși, iar la cumpăna dintre ani am fost părtași la întâlnirea timpului cu veșnicia.

Boboteaza aduce (sau ar trebui să aducă) bucurie în suflete, iar tradițiile își urmează cursul, chiar cu restricții, deși unele dintre ele nu mai sunt la fel ca altădată. Nu mai avem ninsorile și gerurile de odinioară, când credincioșii înfruntau viscolul și treceau prin tunele de zăpadă ca să ajungă în Sfintele locașuri pentru a se împărtăși cu Agheazma Mare, sau când spărgeau gheața cu toporul pentru a face loc crucii aruncate de preot și celor care săreau să o recupereze din apale înghețate, dar tradițiile și obiceiurile din această perioadă nu sunt uitate.

 

La Bobotează se sfințesc toate apele, iar preotul merge, de obicei, la râu, lac, mare sau ocean și aruncă o cruce din lemn în apă, iar mai mulți bărbați se întrec să o recupereze. Cel care reușește să ajungă primul la cruce primește binecuvântarea preotului și se spune că va fi sănătos și va avea noroc tot anul, împreună cu toți ai lui. În vechime, cel care găsea primul crucea și o aducea la mal, primea și daruri de la domnitorul țării și era ținut la mare cinste, de întreaga comunitate.

Tradiționalul pelerinaj la Râul Buzău din ziua de Bobotează a fost reluat anul acesta după un an de pauză, anul trecut fiind anulat din cauza restricțiilor impuse de pandemia de coronavirus. udețul fiind în scenariul verde, cu o rată de infectare cu SARS-CoV-2 aproape zero, procesiunea de Bobotează, unul dintre cele mai importante evenimente religioase din Buzău, va fi organizată la fel ca înainte de pandemie, spre bucuria preoților și credincioșilor.

Râul Buzau este considerat „singura apă curgătoare sfântă” din România, pentru că aici a fost sacrificat, în anul 372, Sava Gotul, un credincios ale cărui minuni au speriat năvălitorii goți. „Din 2005, după ruperea podului, sfințirea Râului Buzău are și darul de a liniști furia apei, pentru a feri podul de o nouă calamitate”, consideră preotul Mihail Milea, ctitor al Catedralei Sfântul Sava și inițiator al procesiunii.

 

Preoţii parohiei „Sfântul Sava” vor organiza, dimineaţă, Sfânta Liturghie, după care, la prânz, împreună cu Arhiepiscopul Ciprian, vor porni împreună cu enoriașii în procesiune, din faţa Catedralei Municipale „Sfântul Sava”, până la malul râului Buzău. Acolo, preoții vor oficia o nouă slujbă de sfințire a apelor, după care vor arunca o cruce din lemn în apa râului. Este de așteptat ca, anul acesta, fiind și vremea caldă și prietenoasă, mai mulți tineri decât de obicei să se arunce în apă pentru a prinde crucea aruncată de preot și a o aduce înapoi, preotului, pentru a o păstra în biserică, până anul viitor. Se spune că cel ce ajunge primul la cruce și o ridică din apă va fi sănătos și norocos tot anul.

Ulterior, credincioșii vor primi Ageazmă Mare, despre care se spune ca are efecte purificatoare și vindecătoare.

Salvatorii ISU Buzău vor fi prezenți la faţa locului, cu o barcă pneumatică, pentru a-i recupera pe cei care ar putea avea nevoie de ajutor, iar o ambulanţă SMURD îi va însoți, pentru a acorda îngrijiri medicale, în caz de urgenţă.

 

Românii au numeroase tradiții și obiceiuri de Bobotează, iar în această zi, în unele zone se colindă, se fac și se prind farmece și descântece, se află ursitul și se fac proorociri despre noul an.

Tradiția spune că, în noaptea de Bobotează, tinerele fete își visează ursitul. Ele își leagă pe inelar un fir roșu de mătase și-și pun sub pernă o rămurică de busuioc „furat” de la preotul care vine să boteze casele în ajun. Tot de Bobotează, fetele care cad pe gheață (acolo unde mai există gheață) pot fi sigure că se vor mărita în anul respectiv.

Tot în Ajunul Bobotezei, în casele românilor se pregătește o masă asemănătoare cu cea din Ajunul Crăciunului. Sub fața de masă se pune fân sau otavă, iar pe fiecare colț al acesteia, câte un bulgăre de sare. Apoi, pe masă se așaza 12 feluri de mâncare, dar nimeni nu se atinge de bucate până nu sosește preotul cu Iordanul sau Chiralesa, pentru a sfinți masa. „Chiralesa” provine din neo-greacă și înseamnă „Doamne, miluieste!”. Există credința că, strigând „Chiralesa”, oamenii capătă putere, toate relele fug și anul va fi curat până la Sfântul Andrei (30 noiembrie). După sfințirea alimentelor, o parte din mâncare se dă animalelor din gospodărie, pentru a fi protejate și ele de boli și pentru a fi fertile.

 

Se spune că dacă pomii sunt încărcati cu promoroaca în dimineața Ajunului Bobotezei, acestia vor avea rod bogat. Se mai crede că animalele din grajd vorbesc la miezul nopții de Bobotează, despre locurile unde sunt ascunse comorile.

În ziua de Bobotează nu se spală rufe, sunt interzise certurile în casă și nu se dă nimic cu împrumut.

De Sfântul Ioan Botezătorul (7 ianuarie) există un alt obicei, numit „Udatul Ionilor”. În Bucovina, la porțile tuturor celor care au acest nume se pune un brad împodobit, iar aceștia dau o petrecere cu lăutari. În Transilvania, cei astfel botezați sunt purtați cu mare alai prin sat, până la râu, unde sunt purificați prin aruncarea în apă.

Oamenii zilelor noastre au însă atitudini diferite față de aceste credințe. Câteva dintre ele arată fie disperarea celor ce cred că vor prinde sfârșitul lumii, fie indiferența necredincioșilor sau a celor care doar cochetează cu universul religios, ori optimismul celor care cred ca intrăm în Noua Eră a păcii și al celor care cred că Dumnezeu va aduce vremuri de împlinire. Alții cred că pocăința sinceră nu așteaptă sfârșitul lumii și încearcă să ducă o viață placută lui Dumnezeu.

 

Catolicii din Occident celebrează pe 6 ianuarie Epifania, care simbolizează anunțarea nașterii lui Hristos regilor magi veniți să-l vadă pe pruncul Iisus, abia născut, aducându-i în dar aur, smirnă si tămâie.

În Franța, cu aceasta ocazie se servește un fel de placintă numită „la galette des rois”, care pe vremuri era împărțită în tot atâtea felii căți comeseni erau, plus una. Felia suplimentară, denumită „a Bunului Dumnezeu” sau „a Fecioarei”, era oferită primului sărac ce apărea în fața familiei. Un obicei actual constă în ascunderea unei figurine, reprezentând un rege mag, în interiorul plăcintei, iar acela dintre meseni care va descoperi figurina în porția sa, va fi considerat regele zilei.

În Belgia și în Olanda există tradiția preparării unui desert cu cremă de migdale, similar celui pregătit în Franța. Cel mai tânăr dintre membrii familiei se ascunde sub masă pentru a alege feliile pentru fiecare, iar cel desemnat regele zilei își alege o regină. În timpul acestei zile, copiii străbat străzile, intonand cântecul stelei, și intră în case pentru a primi mandarine și bomboane. Tradiția este pe cale de dispariție în Belgia, dar se păstrează încă în provinciile flamande.

În Spania sau în unele regiuni din Italia, copiii așteaptă cadouri de la regii magi pe 6 ianuarie, zi dedicată petrecerii.

 

UPDATE, 14:00: Șapte curajoși s-au aruncat în apele Buzăului, după crucea de Bobotează

Anul acesta, în premieră, la procesiune a participat și ÎPS Ciprian, Arhiepiscopul Buzăului și Vrancei, care a mers spre apa Buzăului alături de sute credincioși și de un sobor de preoți din care a făcut parte, evident, preotul Mihail Milea, alături de care a sfințit Agheazma Mare.

După sfințirea crucii ridicată pe esplanada construită recent lângă râu, prin contribuţia enoriaşilor de la Catedrala „Sf. Sava” și care simbolizează recunoștința credincioșilor pentru martiriul Sfântului Sava Gotul, unul din primii martiri ai neamului, înecat în apa râului, în urmă cu 1650 de ani, citirea Sfintei Evanghelii și sfințirea apei, ÎPS Ciprian și preoții care l-au însoțit au eliberat către cer porumbei albi, simbol al Duhului Sfânt care se afla în chip de porumbel deasupra Mântuitorului, atunci când a fost botezat în râul Iordan.

Momentul culminant a fost cel a aruncării crucii în apele Buzăului. Încurajaţi de vremea neobişnuit de caldă pentru această perioadă, șapte buzoieni s-au aruncat în apă, pentru a o recupera. „Norocos” a fost Daniel Petrache, un bărbat de 44 ani, din comuna Mărăcineni, care a prins crucea aruncată de preoți pentru a doua oară. El spune că în tot acest timp viața i s-a schimbat în bine și a fost ferit de boli, iar anul acesta își dorește să se însoare, de aceea i-a dedicat „victoria” iubitei lui.

ÎPS Ciprian l-a răsplătit cu mai multe daruri, între care și o icoană cu Botezul Domnului. La final, credincioșii au primit Aghiasma Mare.

 

GLERIE FOTO: