Dificultati majore in depistarea precoce a dementei
Pacientii ajung la medic atunci cand este deja prea tarziu, iar circuitul medical in care intra cei care sufera de astfel de afectiuni este catalogat de specialisti unul „greoi”.
Problemele legate de depistarea si tratarea dementei in Romania au fost discutate pe larg de specialisti din domeniu dar si de rude sau reprezentanti ai unor asociatii care apara interesele acestor pacienti, in cadrul Conferintei Nationale Alzheimer, ce a avut loc zilele trecute la Institutul National de Statistica. Concluzia finala asupra careia au cazut de acord majoritatea participantilor a fost aceea ca in Romania exista probleme serioase in diagnosticarea si asigurarea tratamentului pacientilor cu Alzheimer dar si cu alte forme de dementa, aceasta in conditiile in care se constata ca aceste afectiuni incep sa se manifeste de la varste tot mai scazute. Esential in cazul acestor pacienti este ca boala sa fie depistata cat mai de timpuriu, astfel ca prin tratament sa se poate evita ajungerea la stadiile avansate cand nu se mai poate face nimic, afectiunile din acest spectru fiind ireversibile. Din pacate, cei mai multi dintre pacientii diagnosticati cu o forma de dementa ajung la medic prea tarziu, intrucat evita sa mearga la un consult atunci cand incep sa se manifeste primele semne ale bolii fapt ce nu le poate fi imputat in mare masura lor, cat apartinatorilor, care nu dau importanta cuvenita atunci cand constata ca incep sa se manifeste aceste semne.
Un exemplu elocvent in acest sens vine de la Timisoara, acolo unde specialistii de la Centrul Memoriei au anuntat din timp ca organizeaza o campanie de depistare a dementei, dar pana in ultima zi dinaintea demararii acestei actiuni, numeni nu se inscrisese pentru a fi testat. Psihiatrii timisoreni au mai desfasurat si anterior astfel de activitati si spun ca este pentru prima data in 10 ani cand nu s-a inscris nimeni pe liste, fapt ce trebuie sa dea de gandit. Boala este una grava si chiar daca nu poate fi vindecata, dementa poate fi depistata din timp, iar evolutia incetinita. Din pacate, pacientii se prezinta la medic cand este prea tarziu, iar boala atinge sectoarele cerebrale. „Toti cei depistati sunt, practic, gravi si pot sa spun ca, din pacate, doua treimi din cei pe care-i examinam in fiecare luna au afectare cerebrala. Este un procent foarte mare, iar ceea ce ne ingrijoreaza este faptul ca varsta de depistare scade din ce in ce mai mult. Am ajuns sa avem si pacienti de 45-50 de ani, deci sub varsta de 65 de ani, cand s-ar legitima aparitia dementei, ceea ce este ingrijorator, ca fenomen” a precizat medicul psihiatru Aurora Heim, specialist in cadrul Centrului Memoriei din Timisoara.
O alta problema specifica sistemului romanesc de sanatate este aceea a circuitului meidcal in care intra pacientii, suspectati ca ar suferi de o forma de dementa. Specialistii participanti la conferinta considera ca este un circuit greoi, iar lucrurile s-ar putea imbunatati daca in acest circuit ar fi inclusi si medicii de familie. „Medicul de familie suspicioneaza un diagnostic de afectiune cognitiva, care este un diagnostic foarte complex. Nu toate afectiunile cognitive sunt dementa sau Alzheimer. Pana la urma, diagnosticul de dementa este diagnosticul de excludere, pentru ca trebuie sa excludem alte afectiuni care sunt foarte asemanatoare ca si manifestari clinice, dar care putem spune ca sunt influentabile. Aceste diagnostice se pun de catre echipe multidisciplinare. Cand medicul de familie constata o suspiciune de deformare cognitiva, trebuie sa apeleze la alti specialisti. Il duce la neurolog, la psihiatru, la geriatru si de comun acord vor stabili un diagnostic de dementa final, prin excluderea altor diagnostice. Cand ajungi la diagnosticul de dementa, mai ales la dementa Alzheimer, este o etapa finala, deci necesita multa investitie medicala acest diagnostic”, a explicat medicul Gabriel-Ioan Prada, presedintele Societatii Romane de Geriatrie si Gerontologie.
Dr. Gabriel-Ioan Prada
Acesta a detaliat in continuare pasii ce trebuie urmati in acest circuit, subliniind necesitatea ca medicii de familie sa faca parte din acest circuit dar si faptul ca acestia nu sunt atrasi de acest domeniu. „Specialistul face un referat, referat care se face greoi, intr-un sfert de ora de scris, motiv pentru care este foarte mult ingreunat acest proces. Astfel, solicitarea din partea oamenilor creste, pentru ca e multa informatie, dar in continare serviciile catre care sa se adreseze sunt extrem de reduse. Si aici ma intorc putin la medicul de familie, la ce ar putea sa faca. Ei nu sunt foarte atrasi de acest domeniu, pentru ca si ei trebuie sa faca parte dintr-o retea de servicii; trebuie sa aiba unde sa trimita pacientii, unde sa ii trimita pentru consiliere, pentru ca altfel ei se incarca intr-o patologie grea, careia nu ii pot face fata” a mai precizat medicul Gabriel-Ioan Prada.
In prezent, principalele probleme din Romania legate boala Alzheimer sunt diagnosticarea tardiva, serviciile inadecvate destinate celor cu aceasta afectiune si slaba calitate a acestor servicii. Astfel, conform datelor actuale, se estimeaza ca in Romania sunt approximativ 275.000 de persoane care sufera de Alzheimer, insa numai 35.000 dintre acestea sunt diagnosticate. Totodata, in cele mai multe cazuri, diagnosticarea se face foarte tarziu, dupa ce boala a evoluat iar starea de sanatate a pacientului este ireversibila. In ceea ce priveste serviciile, bolnavii nu beneficiaza de centre de zi, familiile si ingrijitorii nu au parte de niciun fel de sprijin social, serviciile de ingrijire la domiciliu sunt inflexibile, iar personalul calificat pentru a acorda ingrijiri la domiciliu este insuficient fata de nevoile reale. De asemenea, Societatea Romana pentru Alzheimer reclama si slaba pregatire a specialistilor, lipsa serviciilor de ingrijiri paliative, precum si dezinteresul autoritatilor pentru nevoile de baza ale persoanelor cu dementa.
