EXCLUSIV: Matei Visniec, despre „teroarea” din Europa

„Francezii trebuie sa-si insanatoseasca ideologia”, spune dramaturgul care a acceptat sa vorbeasca despre acest subiect care ii preocupa nu numai pe sefii de state, ci si pe oamenii simpli de pe Batranul Continent.

 

Am pornit la drum fara a cunoaste atat de multe informatii cate am obiceiul sa stiu despre un posibil viitor interlocutor. In timpul discutiei insa, Matei Visniec mi-a dat singur definitia dramaturgului si a siesi. El este „dramaturgul dintre tari”, caci de 27 de ani incearca sa lege punti culturale si economice intre Romania si Franta.

Mie mi se dezvaluie ca un veritabil francez, neisterizat insa de haosul terorismului care a pus stapanire de cateva saptamani pe orasul luminilor, dar si ca un veritabil roman, care-si iubeste tara, limba si locurile in care se simte „acasa”.

Este senin si mizeaza pe ideologie, dar crede in rolul important pe care il are cultura in reteta insanatosirii unuia dintre cele mai iubite popoare din lume. Ii vede vinovati pe francezi insisi pentru atacurile teroriste de care au parte, pentru ca au tolerat prea multa vreme terorismul si l-au lasat sa creasca exact in inima Europei. In fapt, vorbim despre un continent obisnuit cu teroarea de-a lungul istoriei, dar care trebuie sa-si ridice pieptul si sa ofere o lectie sanatoasa impotriva haosului care mizeaza pe cultul mortii…

 

Dramaturgul care a plecat in urma cu 27 de ani din Romania, convins ca dictatura comunista nu se va termina vreodata, s-a aflat din nou la Buzau, pentru a potenta cea de-a VII-a editie a Festivalului de teatru bilingv „Eugen Ionescu”, organizat de Centrul Cultural Francofon. Festivalul a avut loc fix cu o saptamana in urma si l-a avut invitat de onoare pe „cel mai mare dramaturg roman in viata”, cum este considerat Matei Visniec. S-a aratat impresionat de efervescenta si pasiunea cu care elevii si profesorii participanti la concursul-festival s-au implicat, de profesionismul si daruirea organizatorilor si a parteneri­lor. A laudat Buzaul la Radio France International.

A oferit la randul lui, buzoienilor, cele mai recente volume publicate la edi­tura Polirom, pe care le-a lansat la Buzau si a oferit autografe, a pus in scena fragmente din piesa „Cabaretul cuvintelor“, cu ajutorul trupei „Les Ondes“ din Paris, iar Teatrul „George Ciprian”, cu Magda Catone, Paul Chiributa si Ionel Mihailescu in distrubutie, i-a reprezentat magistral spectacolul dramatic „Angajare de clovn“.

 

De altfel, dramaturgul sustine des astfel de evenimente acasa, in Romania. Cel mai „acasa” se simte insa la Radauti, in Suceava, unde s-a nascut. Si inca o data se simte „acasa” la Bucuresti, orasul dezvoltarii sale si al iubirilor din tinerete.

Caut cu privirea mainile dramaturgului care pe tot parcursul discutiei se agita discret si tradeaza emotie, poate nelinistite… Danseaza intr-un pas unic, impreunandu-se si desfacandu-se rapid. Ridica, pe rand, cand o palma, cand alta, mai ales cand cuvintele pun accent pe teroarea care se extinde in Europa.

Si, intre toate aceste evenimente, dramaturgul cunoscut in plan international mai ales pentru piesele scrise in limba franceza, se adapteaza probabil mai usor decat altii, pentru ca e dublat de jurnalistul Matei Visniec, cel care transmite, zinic, pentru RFI Romania, ce se intampla in cea de a treia casa a sa, Parisul.

 

I-am spus ca prezenta sa potenteaza un asa eveniment cultural cum a fost cel de la Buzau si incerc sa aflu daca nu-i este greu sa fie tot timpul pe drumuri…

„Atunci cand pot, vin. De fapt, la fiecare doua luni fac o naveta in Romania, cu diverse proiecte. Continuu sa creez, cat pot, punti intre Romania si Franta. Eu lucrez si la RFI. Cred ca merita incurajati acesti elevi, sa se apropie de limba franceza, care a dat limbii romane atatea mii si mii de cuvinte melodioase. Sunt aici si cu o trupa de teatru, care joaca o piesa de teatru de-a mea. Imi face placere sa vad cum descopera ei Romania. Sa ascultam franceza pe aceasta scena, mi se pare un lucru minunat. Oamenii sunt cei care creeaza entuziasm cultural”, mi se dezvaluie, dramaturgul. Poate nici nu conteaza ca o initiativa ca cea de la Buzau nu porneste din Timisoara, Cluj, Sibiu sau alt oras in care teatrul are radacini adanci.

„In urmatorii ani cred ca va face si mult. Va crea circulatie de oameni si talente, de straini care vor descoperi tara noastra la ea acasa si nu prin presa occidnetala unde este prezentata prin clisee. Este situatia ideala. Romania adevarata este descoperita. De 25 de ani vin cu companii franceze la festivalurile din Sibiu si Bucovina. Ii aduc pe francezi aici, pentru adeavarata imagine a Romaniei in strainatate”, imi explica Matei Visniec.

 

Inteleg ca intreaga Romanie este a sa, dar insist sa aflu unde inseamna pentru el acel „acasa” simtit cu toata fiinta. Fara sa clipeasca macar, imi spune ca „acasa este la Radauti, unde am intr-adevar o casa, o bucatica de pamant. Acasa sunt si la Bucuresti, pentru ca acolo m-am format si am invtat sa visez si tot acolo aveam sa ma sperii de ceea ce avea sa mi se intample. In sfarsit, cand am plecat eu din tara, mi se parea ca dictatura, comunismul aveau sa dureze la nesfarsit. Parisul este a treia casa a mea, pentru ca acolo am trait cel mai mult ca om activ”.

Am inteles, l-a speriat comunismul si a plecat. Dar acum, Franta, cea de treia sa casa, cum ii apare? Incerc sa aflu cum era acum era cateva zile, cand Matei Visniec a plecat catre Romania.  Ofteaza, iar in privire i se citeste tristetea. „Franta a devenit, iata, un loc in care se poate sta la cafenea sau in fotoliu la un concert in timp ce poti sa fii ucis de niste nebuni, crezand ca esti de fapt in orasul luminilor si te poti bucura de cultura. Se intampla ceva in lume, un fel de proliferare a raului, pemtru care nu ne dam seama ca suntem si noi vinovati. Europa, in general, si francezii, in special, pentru ca au lasat acest rau sa se infiltreze si acum e greu de infrant. Acest rau, care acum se numeste fie terorism, fie jihadism, incepe sa loveasca in inima insasi a civilizatiei franceze, intr-un mod francez”…

 

Pare intrigat si nedumerit. In ciuda faptului ca au mai fost atacuri teroriste in Franta, Spania sau alte tari occidentale, considera ca „este prima data cand terorismul loveste in inima Europei intr-un mod atat de barbar. Este pentru prima data cand o banda de teroristi, salafistii, provoaca atata oroare in orasul luminilor si ar trebui sa ne dea de gandit. Oricum, suntem in fata unui razboi global de tip nou, asimetric si care este dus prin mijloace diferite de ceea ce credeam noi ca stim. Ei au fanatismul… lumea civilizata e stupefiata. S-a lansat ofensiva impotriva acestui filon fascist si, oricum, acest razboi nu va fi castigat numai militar, ci ideologic, cultural si economic. Incepe o pagina nu tocmai vesela din istoria Europei. Avem motive sa ne trezim si sa taiem raul din inimle noastre si din inima Europei, pentru ca este absurd ca la cativa metri de sediul UE de la Bruxelles sa descoperi ca exista un cartier unde se pun la punct acte teroriste in Europa”.

 

Revin cu intrebarea… Deci cum era acasa, la Paris? Matei Visniec pare sigur ca francezii nu se vor lasa infranti. „Francezii vor continua sa lupte, dar si sa traiasca exact ca inainte, pentru a spune terorismului ca nu se lasa infranti. Ei vor continua sa creada ca orasul lor merita sa fie viu, sa fie vazut. Vor continua sa iasa, sa lucreze… Francezii se vor mobiliza in continuare. A fost un moment de paralizei, de unitate in jurul doliului, dar in continuare este un contraatac. Sigur, este o riposta care implica si o schimbare a modului de viata. Francezii vor fi mai prudenti cand ies pe strada si cand intra in restaurant, dar asta nu inseamn ca strazile vor deveni pustii sau ca orasul va inceta sa traiasca. Dimpotriva, va trai cu o intensitate si mai mare. Sunt si alte tari care s-au obisnuit cu teroarea. Britanicii au trait cu teroare armatei irlandeze zeci si zeci de ani. Spaniolii au trait sub teroarea separatistilor basci, italienii sub teroarea extremei stangi… Nu spun ca acestea sunt lectii glorioase, dar terorismul nu a salvat niciodata Europa civilizata”.

 

In sanul Europei se dezvolta o ideologie totalitara, fanatica, bazata pe mistica mortii, inspirata din cartile sfinte care nu au fost regandite si nici trecute prin vreun aparat critic. „Este, in Europa, o importanta comunitate musulmana manipulata de ideologi si de fanatici. Toate sunt probleme care vin ca momente de criza dinspre lumea arabo-musulmana pentru ca Europa se confrunta si cu emigranti care, si ei trebuie incadrati, pentru a nu fi manipulati de fanatici. S-au apropiat, intre ele, doua blocuri diferite. Avem o ciocnire intre mentalitati, intre traditii, intre ideologii, modele de viata. Exista o forta obscurantista care vine dinspre Orientul apropiat si Africa, purtata de aceasta ideologie integrista care va continua sa se loveasca de ceea ce suntem noi in Europa, de valorile ei, de democratie si de libertate”. In tot acest peisaj sumbru de la nivel european, care are in prim plan terorismul, Matei Visniec spune ca Romania este, inca, o tara cuminte, care nu a avut traditie in materie de imigranti. „Noi am avut bunul obicei de a oferi forta de munca Europei”, mai spune dramaturgul pentru care cuvantul cantareste cat un intreg suflet, un cuvant pe care il cauta in apropierea lui, in oameni.

 Cuvintele lui Matei Visniec sunt ca niste oameni care se povestesc, iar viziunea sa asupra haosului pare o recuperare a binelui din interior. Un mesaj catre fiecare european, de a nu lasa haosul sa-i manipuleze sistemul sanatos de gandire si fapte.