Improvizatii cu zambetul pe buze

Zilele trecute, pe un post central de televiziune au fost date niste informatii referitoare la nivelul de viata al romanilor. Printre ele, una se referea la procentul celor care nu apeleaza la serviciile medicale. 73 la suta! Din simplul motiv ca nu-si permit, datorita costurilor. Probabil, unii nu reusesc sa ajunga la medic din cauza distantei. Transportul i-ar costa prea mult. Altii prefera sa dea banii pe strictul necesar traiului de zi cu zi. Pe paine, pe un kilogram de cartofi, pe cateva oase pentru cainele care le pazeste ograda, pe cuiele necesare repararii gardului care-i da macar siguranta in dramuirea saraciei.

Cei de la oras, care au un venit mic, s-au izolat in betoanele apartamentelor sau garsonierelor.  Reusesc cu greu sa plateasca toate darile catre stat. Se imprumuta de la o luna la alta, traiesc cu groaza zilei cand s-ar putea sa nu mai fie in stare sa-si achite datoriile.

Nici vorba sa-si mai permita altceva!… Frumusetile tarii sau ale lumii le vad doar la televizor, iar marile magazine care ne-au invadat, din occident, exista pentru ei doar la inaugurare, cand se vand cateva produse mai ieftin.

Lipsa banilor il face pe om sa traga de el. Ce conteaza ca il doare in stanga sau in dreapta, ca il macina o masea, ca nu are pofta de mancare? Spera ca maine va fi mai bine si nu mai apeleaza la medic. Nu ii trece nici in ziua a doua, dar stie ca nu are bani si striange din dinti. In timpul acesta, statul, constiincios, ii opreste din pensie sau salariu asigurarile de sanatate, dar are „mila” de cei cu pensii foarte mici si ii lasa in prezentul lor chinuitor.

Ei bine, daca cifra 73 de care se vorbeste este adevarata, avem o problema foarte grava. Acesti oameni ajung la doctor doar cand nu mai au incotro. Poate prea tarziu si numai o singura data in viata. Sau atunci cand, intr-o recunoastere a situatiei in care ne aflam, se mai organizeaza cate o caravana medicala care ajunge in locuri unde si banala luare a unei tensiuni este o nebuloasa pentru unii localnici. Culmea este ca apar acolo si televiziuni, care scot in evidenta binefacerile initiativei, cand, de fapt, sistemul de sanatate nu are bratul atat de lung sau nu este atat de bine organizat pentru a exista pentru tot omul.

Cred ca toata lumea s-a obisnuit cu aceasta situatie si dezvoltarea pe linie medicala s-a facut ca atare. Daca toti acesti oameni ar apela la serviciile medicale, sa zicem de patru ori pe an, s-ar bloca tot. Doctorii, si asa insuficienti, ar fi coplesiti, spitalele ar deveni neincapatoare. S-ar astepta pentru o consultatie luni intregi. Ar fi ca la un cataclism! Cei norocosi sa ajunga in fata unui medic ar scapa, ceilalti nu.

Ne bucuram ca la capitolul interventii rapide stam bine. Elicoptere, ambulante, etc. Nu este rau, dar unde este prevenirea?

Prin geamurile Ministerului Sanatatii ar trebui sa se vada lumina si noaptea. Nu ar trebui sa aiba liniste nici un angajat. Nici somn. 73 la suta dintre cetateni inca nu s-au prezentat la doctor. Cifra, spuneam, sper sa fie reala. Oricum, situatia nu s-ar schimba nici daca ar fi vorba de 30 la suta.

Pana acum s-a improvizat. De bine, de rau, a venit pentru fiecare ziua de maine. Sau… aproape pentru fiecare…