Medicina militară românească aniversează 157 de ani

La 21 august 1862, prin Înaltul Decret Domnesc nr. 4629, semnat de Alexandru Ioan Cuza, au fost înfiinţate Corpul Ofiţerilor Sanitari ai Armatei şi Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român, atestându-se medicina militară ca element specializat pentru asigurarea sănătăţii efectivelor armatei.

 

Data de 21 august este considerată a fi ziua de naștere a medicinei militare din România, fiind data la care, în urmă cu 157 de ani, luau ființă  Corpul Ofiţerilor Sanitari ai Armatei și Direcţia Generală a Serviciului Sanitar Român. Primii pași au fost făcuți însă cu câteva zeci de ani mai devreme de momentul 21 august 1862, un rol crucial revenindu-i generalului medic Carol Davila, care cel care a avut puterea şi viziunea de a croi un drum în acest domeniu dificil, dar foarte important, pentru întreaga societate.

Astfel, la 13 septembrie 1831 lua fiinţă un lazaret, în baza regulamentului „miliţiei” Principatului Ţării Româneşti, structură ce va deveni, ulterior, Spitalul Militar Central.

În 1853, la conducerea spitalului a fost numit medicul Carol Davila, care a elaborat primul regulament modern de funcţionare a Spitalului Militar, structurat pe asigurarea a două funcţii organice, respectiv, asistenţa medicală chirurgicală şi cea de medicină internă. Tot prin efortul său, se concretizează conceptul de infrastructură materială şi de suport logistic, prin dotarea serviciului medical pentru timp de pace, dar mai ales pentru război.

 

Doi ani mai târziu, Carol Davila a înființat în cadrul spitalului militar, Şcoala de Mică Chirurgie pe care, a transformat-o  ulterior în Şcoala de Chirurgie, a cărei curiculă universitară este similară cu cea a şcolilor secundare de medicină din occident. În calitate de director al acestei unităţi de învăţământ, Carol Davila  a structurat cursurile după principii militare, elevii participând în mod efectiv, atât la pregătire medicală, cât şi la exerciţii de simulare şi aplicaţii în teren, cu materiale sanitare de campanie.

Tot la propunerea şi sub organizarea lui Carol Davila, a luat ființă în 1856 învăţământul farmaceutic, acesta fiind  coordonat de farmacistul militar Ştefan Hepites. În baza opisului domnesc semnat de Alexandru Dimitrie Ghica, în 1957 ia ființă prima formă de învăţământ medical superior din ţara noastră, Şcoala Naţională de Medicină și Farmacie, ai cărei absolvenţi erau recunoscuţi şi  peste hotare. În 1858, Carol Davila a introdus primul regulament al serviciului interior al Spitalului Militar Central, creând o bază clinică de practică medicală şi învăţământ militar, iar un an mai târziu, înfiinţează la Bucureşti Facultatea de Medicină. În acelaşi timp, întemeiază învățământul farmaceutic și veterinar şi introduce concursurile medicale și stagiile obligatorii în spitale.

 

Instituția etalon a medicinei militare românești este Spitalul Universitar de Urgenţă Militar Central (SUUMC), care poartă numele întemeietorului său, Carol Davila, și care funcționează în actualul sediu încă din 1889. Împreună cu Direcţia Medicală a Ministerului Apărării Naţionale şi alte instituţii de profil din reţeaua de sănătate a apărării, SUUMC a organizat azi o serie de activităţi, cu relevanţă pentru importanţa istorică a evenimentului marcat la această dată, manifestări la care au fost invitaţi să participe reprezentanţi din conducerea Ministerului Apărării Naţionale, din instituţiile şi autorităţile publice centrale, din mediul academic, dar şi cadre militare în activitate, în rezervă şi în retragere.

Manifestările au debutat la mormântul generalului medic Carol Davila, considerat părintele medicinei românești, nu doar al medicinei militare, unde a fost oficiat un ceremonial militar religios, urmat de depunerea de coroane de flori.

O depunere de coroane a avut loc și la statuia generalului, amplasată în curtea SUUMC, despre care comandantul unității medicale, general medic Florentina Ioniță Radu a spus că esteomul care a sfinţit şi încă mai sfinţeşte locul medicinei româneşti, ne regăseşte la fel de animaţi de aceleaşi idealuri şi crezuri ale părintelui medicinei româneşti, sub aceleaşi jurăminte sacre – cel al lui Hipocrat şi cel de credinţă faţă de patrie şi poporul nostru”.

Amfiteatrul spitalului militar a găzduit apoi ședința festivă organizată cu ocazia zilei medicinei militare, eveniment în cadrul căruia au fost rostite alocuțiuni despre însemnătatea acestui moment, a fost conferită Emblema de Onoare a Medicinei Militare și au fost făcute avansări în grad.

 

Florentina Ioniță-Radu

Cu prilejul Zilei Medicinei Militare, General maior medic Conferenţiar universitar dr. Florentina Ioniţă-Radu, comandantul SUUMC, a subliniat că această zi „este o lecţie de istorie cu o încărcătură emoţională aparte pentru cei din prezent, un moment închinat memoriei celor din trecut şi totodată un reper de viaţă pentru cei care sunt la început de drum în carieră. În urmă cu 157 de ani avea loc semnarea, de către domnitorul Alexandru Ioan Cuza, a certificatului de naştere a unei profesii de mare onoare şi responsabilitate, respectiv Înaltul Decret Românesc nr. 462 pentru înfiinţarea Corpului ofiţerilor sanitari ai Armatei Române şi a Direcţiei Generale a Serviciului Sanitar Român, atestându-se, astfel, medicina militară ca element specializat în asigurarea sănătăţii efectivelor militare. Ziua de 21 august reprezintă un moment de conştientizare pentru fiecare dintre noi, indiferent de poziţia pe care o ocupăm în cadrul structurilor de profil, că aparţinem unei elite, medicina militară fiind izvorâtă din frământările istorice ale procesului de modernizare a statului român. Ziua de astăzi este mai puţin despre noi şi mai mult despre cei 400 de medici militari, 2.400 de sanitari, 14 farmacişti şi 20 de elevi ai Institutului Sanitar Militar care, dintr-un total de 16.800 de efective trimise pe câmpul de luptă al Primului Război Mondial şi-au pierdut viaţa pentru ca România lor să devină România noastră”, menționând că, deși aceste cifre ar putea părea mici în comparație cu pierderile celorlalte arme, corpul sanitar a fost pe locul doi, după infanterie, în ceea ce priveşte jertfa de sânge, astfel încât regele Ferdinand a decis să desemneze medicina militară drept „armă combatantă”.

 


Categorii: Actual, Spitale, Stiri

Adaugati un comentariu


 

*