Minciuni din publicitate care nu fac bine la sanatate
La nivel intelectual, nimeni nu ia in serios afirmatiile reclamelor care „ne mint”, spre exemplu, ca o pasta ne va albi dintii dupa o singura periere. In ciuda acestor cunostinte primare, ne lasam insa dusi de val si nu ezitam sa credem in multe minciuni evidente din zona publicitatii.
Piata publicitatii abunda suplimente nutritive si daca ar fi sa credem, toate au efecte „miraculoase”. Ce-i drept, intr-o viteza uimitoare, pe „repede inainte” cum se spune, suntem avertizati ca nu este vorba despre un produs atestat de Ministerul Sanatatii, iar pe eticheta scrie intr-un subsol, cu litere microscopice, acelasi lucru.
Pentru unele cazuri avem de luat in calcul doar risipa de bani. Cei din publicitate se joaca cu vorbele si cu buzunarele noastre… Un astfel de exemplu este cel al unturii de peste, care ar trebui sa-i ajute pe elevi sa se concentreze mai bine. Un studiu a vrut sa dovedeasca beneficiile „remediului”, numai ca savantii au cercetat nu untura de peste, ci Omega-3. Intre timp, studiul real asupra unturii de peste s-a dovedit a fi inutil. Vanzarile pastilelor cu untura de peste au inregistrat insa o crestere semnificativa. Asemenea „cascadorii” functioneaza excelent in industria sanatatii.
Mai grav este insa ca nu se spune niciodata daca exista si contraindicatii, care pot fi adevarate pericole pentru sanatate, atrag atentia alti specialisti.
Expertii ne determina sa credem ca ei stiu despre ce anume vorbesc. Multi dintre noi recunoastem ca nu suntem atotstiutori. De aceea, analizam ceea ce spun expertii. Dar si intre experti exista unii escroci care, in schimbul unor sume deloc nesemnificative convinga ca sunt sinceri si cred in ceea ce promoveaza.
„Expertii” sunt insa pretutindeni. In contextul aparitiei virusului SARS si a altor epidemii, piata pentru produsele de igiena pentru maini a explodat. In SUA, vorbim despre Lysol si Kleenex. Acestea au insinuat ca produsele lor ne-ar putea proteja impotriva infectiilor, lucru complet fals.
Industria farmaceutica se bazeaza si pe afirmatii nedovedite. Totusi, cumparam tot soiul de produse „miraculoase” si sfarsim prin a fi dezamagiti…
Intr-un alt context, compania de medicamente Pfizer a platit in 2013, despagubiri de 60 milioane dolari, dupa ce angajatii sai au mituit doctorii pentru a le recomanda produsele. Procedeul este similar la toti gigantii farmaceutici, diferenta este insa ca altii nu s-au aflat in centrul unui scandal.
Daca un produs iti satisface nevoile mai mult decat altul, inseamna ca are o calitate mai buna. Conceptul de „calitate” poate fi insa manipulat de minciunile publicitare. Berea italiana Peroni, spre exemplu, in Anglia este foarte scumpa, dar in Italia este aproape cea mai ieftina.
Pe acelasi principiu, oamenii tind sa creada ca un vin de 90 de dolari este mai bun decat unul ieftin, desi ambele sunt „de doi bani”.
Pentru unii, cafeaua de la Starbucks este cea mai buna. In urma unui experiment in care consumatorii au fost legati la ochi, cafeaua de la Walmart a fost apreciata la acelasi nivel.
Intr-un alt studiu, consumatorii de Coca-Cola legati la ochi au spus ca Pepsi este o bautura mai buna – pana cand li s-a spus ca este Pepsi si s-au razgandit.
Discutam asadar despre marketingul de identitate, care transforma produsele de consum in ALEGERI. Alegerea bauturii, Coca-Cola sau Pepsi reprezinta o extensie a personalitatii noastre.
Publicitatea ne invata ca alegerea este un lucru bun pentru noi. Multe studii sustin asta. Eliminarea optiunilor ar duce la o lume guvernata de oameni disperati, pentru ca sfantul consumerism este aproape divin…
Paradisul consumatorilor nu ne face insa intotdeauna favoruri. Creierele noastre ne induc in eroare. Cand avem prea multe optiuni, ne chinuim sa alegem varianta corecta, ne speriem de „varianta gresita” si ne irosim viata intr-o stare de anxietate.
In cadrul unui studiu, participantii au primit doua tablete de ciocolata, dintr-o cutie de sase sau treizeci de asemenea produse; cei care au consumat ciocolata din cutia mai mica s-au dovedit a fi mai satisfacuti decat ceilalti, care au fost mai frustrati.
Un alt studiu arata ca speed dating-ul si planurile privind pensia produc efecte asemanatoare. Creierul uman se sperie, se inhiba, cand are prea multe alegeri la indemana si devenim nefericiti, nemultumiti de viata noastra.
Cultura de consum este legata de o „sanatate mentala saracacioasa”. Un studiu arata ca reclamele ii determina pe copilasi sa aiba asteptari prea mari de la anumite produse si o imagine negativa despre propria persoana.
Nici adultii nu sunt imuni in fata consumerismului. Cei care pun prea mult accent pe bani si avere devin mai deprimati si sunt bantuiti mereu de teama de a nu-si pierde bunurile materiale.
„Gandirea consumerista” ne transforma in niste oameni mai rai, dupa cum releva alt studiu. Totusi, cei din publicitate promoveaza mitul „cumparatorului fericit” – odata cu acesta, s-ar prabusi si cultura consumerista si ce ar face atunci marile companii si agentii de publicitate? (analiza originala in www.listverse.com)
