Organizare socială
„Ceea ce a mai fost, aceea va mai fi și ceea ce s-a întâmplat, se va mai petrece, căci nu este nimic nou sub soare” spunea acum aproape 2100 de ani, Eclesiastul.
Eminescu l-a completat, acum 140 de ani, în „Glossă”, spunând „Vreme trece, vreme vine/ Toate-s vechi și nouă toate/ Ce e rău și ce e bine/ Tu te-ntreabă și socoate;”, vrând parcă să arate că dacă nu învățăm să respectăm valorile morale și alte adevăruri universal-valabile vom reveni, ciclic, la frământări pline de orgolii, ambiţii, prefăcătorii.
Geniul poeziei românești sugerează chiar un model de comportament prin care se poate depăși mediocritatea societăţii: „Nu spera când vezi mişeii / La izbândă făcând punte, / Te-or întrece nătărăii, / De ai fi cu stea în frunte”…
Mai în glumă, mai în serios, aceeași viziune apare și pe o placă de ceramică ce datează de acum 800 de ani, descoperită în Toledo, pe care societatea era descrisă astfel:
* Săracul munceşte.
* Bogatul îl exploatează.
* Militarul îi apără pe cei doi.
* Contribuabilul plăteşte pentru toţi trei.
* Leneşul se odihneşte pentru toţi patru.
* Beţivul bea pentru toţi cinci.
* Bancherul îi lasă fără bani pe toţi şase.
* Avocatul îi minte pe toţi şapte.
* Medicul îi omoară pe toţi opt.
* Groparul îi îngroapă pe toţi nouă.
* Politicianul trăiește pe spinarea celor zece.
P.S. Îmi spune şi mie cineva dacă lucrurile s-au schimbat cu ceva în ultimii 800 de ani?
*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare.
