Zâmbetul copilăriei
Este 1 IUNIE, zi în care în România este celebrată ZIUA COPILULUI. În anul 1954, Adunarea Generală a ONU a adoptat Rezoluția 836 potrivit căreia țările trebuie să acorde o atenție deosebită copiilor. Doi ani mai târziu a fost implementată Ziua Copilului, pe care cele mai multe țări o sărbătoresc la 1 Iunie, dar alte state marchează această zi în funcție de propria lor istorie. Ziua Copilului este însă pentru lumea întreagă o sărbătoare în care cei mici și cei mari sărbătoresc laolaltă copilăria, se bucură de lucri simple, iar românii se pot bucura în plus și de faptul că 1 Iunie este, oficial, zi liberă, pentru ca părinții să petreacă această zi împreună cu copiii lor.
La mulți ani, copii! Să creșteți mari, să fiți sănătoși, iubiți și fericiți! La mulți ani, copilărie!
Și pentru că zâmbetul este asociat cu copilăria, iar copiii reușesc să stârnească hohote de râs cu ușurință, să începem și noi ziua cu un zâmbet cu și despre copii și copilărie…
– Mămico, mai vreau o ciocolată!
– Taci din gură şi închide ochii imediat! Ai mâncat deja patru, azi. Fă nani, mâine mergi la grădiniţă.
– Doar una, mami, te rog!
– Imediat să adormi. Dacă mai scoţi o vorbă, vin şi te urechez!
– Şi când vii să mă urecheşti mi-aduci o ciocolată?
***
– Bunicule, pe tine te-a făcut Dumnezeu?
– Da, draga mea, Dumnezeu m-a făcut, răspunde bunicul.
Câteva minute mai târziu, fetița își întreabă din nou bunicul:
– Bunicule, dar pe mine tot Dumnezeu m-a făcut?
– Da, draga mea, răspunde bunicul.
Timp de câteva minute, fetița îl studiază pe bunic, iar apoi se uită la reflexia ei în oglindă.
Bunicul ei se întreba ce-i trecea fetiței prin minte.
Într-un sfârșit fetița zice:
– Știi ceva, bunicule? Dumnezeu face o treabă mai bună în ultimul timp.
***
– Dacă te doare dintele acela trebuie să mergem la un dentist. Sper că nu ți-e frică.
– Nu, tăticule.
– Așa te vreau, curajos. Să știi că dentistul nu-ți face nimic!
– Păi dacă tot nu-mi face nimic, ce rost mai are să-l deranjăm?
***
– Mami, părul tău negru are sclipici?
– Nu,fetiţa mea, acelea sunt fire albe care apar ori de câte ori fetiţele neastâmpărate o necăjesc şi-o fac să plângă pe mami a lor!
– Aha… Săraca bunica…
***
– Fetita mea, hai sa le arătăm tuturor cum ştim noi toate lunile anului. Hai. Ia…?
– Nuarie!
– Feb…?
– Ruarie!
– Hai, acum singurică!
– Rtie, Rilie, Ai, Nie, Lie, Gust, Mbrie, Mbrie, Mbrie, Mbrie. Gata!
***
– Mămico, mi-ai spus că îngerii au aripi şi pot zbura, da?
– Desigur, scumpa mea.
– Aseară, când tu nu erai, am auzit cum tata îi spunea dădacei „îngeraş”. Ea când o să zboare?
– Mâine dimineaţă, scumpo, mâine dimineaţă.
***
– Tati, tati, cum apar copiii?
Și tatăl începe să povestească:
– Într-o zi, o pasăre a sosit cu o sămânță în cioc și a plantat-o în grădină. După nouă luni, mama a cules-o și așa ai apărut tu.
După amiază, fetița scrie în jurnalul său: „Azi am vorbit cu tata despre cum fac oamenii dragoste. E praf!!!”
*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet și va fi tratată ca atare
