De Sfântul Ilie, plantele medicinale au mari puteri tămăduitoare

Sfântul Prooroc Ilie Tesviteanul, sărbătorit de creștinii ortodocși pe 20 iulie, este cunoscut ca „Făcătorul de minuni”, cel care a adus ploaia după trei ani de secetă, dar și spaima diavolilor.

 

Creștin ortodocșii îl sărbătoresc în fiecare an, pe 20 iulie, pe Sfântul Ilie Tesviteanul. Legenda spune că Sfântul Ilie era fiul unui preot al Legii vechi, care locuia în cetatea Tesve, din Galaad (Israel), situată dincolo de Iordan, de unde şi numele de Tesviteanul. Se crede că la naşterea sa, pe vremea domniei regelui Ahab, cu 800 de ani înaintea întrupării Mântuitorului, tatăl lui ar fi văzut oameni îmbrăcaţi în alb învelindu-l în scutece de foc şi, dându-i numele Ilie, i-au dat să mănânce o flacără, simbol al râvnei pentru Dumnezeu, care l-a mistuit de-a lungul întregii sale vieţi.

Se spune că Sfântului Prooroc Ilie a fost ales de Dumnezeu să-l certe aspru pe regele Ahab și pe cei care doreau să fie păgâni și îi ucideau pe credincioși. Pentru că sfaturile nu i-au fost ascultate, Sfântul Ilie a decis să-i pedepsească pe rege și pe poporul lui, iar după ce a spus că „nu va fi în anii aceștia rouă și ploaie din cer pe pământ, decât numai prin cuvântul gurii mele”, cerul s-a închis, iar oamenii nu au mai văzut ploaie timp de trei ani. Ulterior, Sfântul Ilie s-a urcat pe muntele Carmelului și, în genunchi, cu față către pământ, s-a rugat la Dumnezeu să trimită ploaia pe pământ, iar când a terminat rugăciunea, cerul s-a deschis și a pornit o ploaie mare.

Se spune că Sfântului Ilie nu i-a fost dată moartea, ci acesta a fost ridicat la cer viu, într-un car de foc și este în grija lui Dumnezeu, în locaşurile cereşti.

 

În credința populară, Sfântul Ilie este considerat drept, corect și bun la suflet, Făcătorul de Minuni și cel care aduce ploaie, dar și cel care a fost ispitit de diavol ca să-și ucidă părinții. Căindu-se, I-a cerut iertare lui Dumnezeu și puterea de a lupta împotriva diavolilor, iar Dumnezeu l-a ascultat și i-a dăruit un car tras de cai albi şi un bici de foc și l-a făcut puternic și biruitor. De aceea, Sfântul Ilie este reprezentat în icoane mergând pe cer într-un car cu roţi în flăcări, tunând şi lovind diavolii cu biciul de foc.

Se mai crede că Sfântul Ilie este ocrotitorul recoltelor și aducător de ploi, cel care alungă canicula și seceta și răcorește ogoarele, dar tot el poate provoca furtuni puternice și aruncă tunete, fulgere și grindină. Atunci când pleacă la vânătoare de demoni, fulgerele sale cad pe pământ, dărâmă copaci şi incendiază case, iar acolo unde loveşte fulgerul se crede că este ascuns un demon şi Sfântul îi vine de hac. Se spune că, datorită puterii imense primite pentru a-i înlătura pe demoni, atunci când mergea cu carul prin cer, Sfântul Ilie zguduia chiar și tronul lui Dumnezeu. De aceea i-a fost luată puterea dintr-o mână şi dintr-un picior.

 

Tradiții și superstiții

 

În noaptea de Sfântul Ilie, dorințele oamenilor care se roagă se vor îndeplini, pentru că Cerurile sunt deschise. Din bătrâni se spune că în dimineața de Sf. Ilie se culeg plante de leac, în special busuioc, apoi se pun la uscat în podurile caselor, sub streşini sau în cămări, pentru că au mari puteri tămăduitoare. O parte din aceste plante de leac se țin în casă, la icoane, pentru spor și sănătate. În vechime, femeile duceau în această zi busuioc la biserică, pentru a fi sfinţit de preot, după care, întoarse acasă, îl puneau pe foc, iar cenuşa rezultată o foloseau în scopuri terapeutice, atunci când copiii lor făceau bube în gură.

Şi tot de Sfântul Ilie, pe vremuri se crede că se culegeau plantele întrebuinţate la vrăji şi farmece.

Conform tradițiilor populare, în Ajunul Sfântului Ilie, fetele tinere se tăvăleau dezbrăcate, în cânepă, iar dacă noapte visau cânepă verde, se căsătoreau cu un bărbat tânar și dacă visau cânepă uscată, se căsătoreau cu unul în vârstă.

 

În această zi sfântă, oamenii se pot ruga Sfântului Ilie pentru sănătate, pentru pace sufletească, pentru ajutor. Este un moment al rugăciunii şi al întoarcerii către Dumnezeu si credinţă.

În popor se spune că de Sfântul Ilie se mănâncă primele poame ale anului, mere și nuci din anul respectiv. Până în această zi nu scutură merele, iar de Sf. Ilie nu se taie merele cu cuțitul și nici nu se bat unele de altele, căci altfel va urma o săpămână de furtuni, tunete, fulgere și ploaie cu piatră.

Este însă considerat belșug să scuturi mărul în ziua de Sf. Ilie și măcar două mere de sunt în pom, să chemi copiii în grădină și să le dai de pomană. În ziua sărbătorii, merele proaspăt culese trebuie duse la biserică pentru a fi sfințite, iar în acest fel devin mere de aur pe lumea cealalată. O parte dintre ele se împart pentru sufletele morților, iar o altă parte se mănâncă în familie, pentru ca toți ai casei să aibă parte de noroc și sănătate tot anul.

Conform tradiției poluare, dacă tună de Sfântul Ilie, alunele vor seca, iar fructele din pomi vor face viermi, iar dacă plouă, va ține ploaia 20 de zile. În unele zone din țară, dacă începe furtuna, oamenii înfig un pământ un toiag cu mânel de metal.

Tot în această zi se scoate mierea din stupi, dar cu mare grijă, pentru că, se spune că mierea furată în zile de sărbătoare mare e puternică pentru vrăji și farmece.

 

În această zi nu se lucrează, iar pe vremuri, oamenii țineau sărbătoare de teamă ca Ilie Pălie şi Foca (23 iulie) să nu le ardă recoltele şi trupurile. Se zice că alături de Sfântul Ilie și de Ilie Pălie (prăznuiți pe 20 și 21 iulie), Foca este „cel care pârlește, dacă nu este prăznuit”, fiind menționat și ca „sfântul creștin pe care, din ziua în care au ars șapte sate, îl țin și păgânii”.

Calendarul creștin ortodox mai consemnează, pe 27 iulie, ziua Sfântului Ilie cel mic (sau cel şchiop), numit şi „Sf. Pantelimon”, sau „Pintilie călătorul”. Credinţa populară spune că acesta este fratele mai mic al Sfântului Ilie şi că el mijloceşte pe lângă marele prooroc pentru ca acesta să nu trimită stihiile naturii asupra recoltelor. Tradiția spune că acest Sfânt a fost în timpul vieții un medic despre care se spune că i-a vindecat cu generozitate pe aflați cei în suferință, tămăduindu-le deopotrivă trupul și sufletul. Se spune chiar că ar fi săvârșit vindecări miraculoase, precum ar fi vindecarea unui orb și a unui paralitic, în numele lui Iisus, iar pentru asta a fost osândit și ucis în chinuri grele.

Sărbătoarea prorocului Ilie Tesviteanul este şi ziua Aviaţiei Române și a Forțelor Aeriene, acesta fiind considerat, începând din 1913, ocrotitorul şi patronul aviatorilor.

Peste 142.000 de români îşi sărbătoresc onomastica de Sf. Ilie. „La mulți ani cu sănătate, tuturor!”