Știi și câștigi sănătate: Limba, organ gustativ și hartă a organelor interne

Limba este un organ pe care îl folosim constant, dar căruia nu-i acordăm prea multă atenție. O folosim pentru cele mai de bază funcții ale vieții umane, cum ar fi mâncatul și vorbirea, dar în același timp este unul dintre cele mai rezistente și mai flexibile organe din corpul uman. Limba este considerată, de asemenea, o hartă a organelor interne, nu în zadar, atunci când mergeți la medic, acesta vă cere să o arătați.

Limba, cu ajutorul căreia putem rosti cuvinte articulate, este formata din două părți: baza limbii, în orofaringe (partea medie a faringelui, în fundul gurii), și partea mobilă, din gură. Conține apă, electroliți, mucus și enzime, fiind astfel extrem de sensibilă, fiecare schimbare în aspectul ei reflectând modificări ale stării de sănătate. O limbă încărcată poate transmite, afecțiunile de care suferiți.  Limba este organul gustativ cu ajutorul căruia percepem savoarea alimentelor, grație papilelor gustative situate pe fața sa dorsală. Limba joacă, de asemenea, un rol important în deglutiție, cu ajutorul ei sunt împinse alimentele și lichidele spre spatele gurii, pentru a pătrunde în faringe. De altfel, după locul pe care limba îl ocupă în cavitatea bucală, ea joaca un rol esențial în producerea sunetelor.

 

În mod normal, limba are culoarea roz, omogenă, lipsită de depuneri, fără decolorări sau urme ale dinților, cu un strat care arată că secrețiile salivei sunt cele corespunzatoare, iar astfel se păstrează în totalitate senzațiile gustative.
Când nuanța limbii se închide, ajungând la purpuriu, temperatura corpului este prea ridicată, ceea ce semnalează inflamații, infecții sau hiperactivitate ale anumitor organe, în funcție de zona prea pigmentată.

Când culoarea limbii este prea deschisă, de la roz la alb, indică răceală, anemie, lipsa energiei și funcționarea necorespunzătoare a anumitor organe. Persoanele cu un sistem imunitar slab, cauzat de chimioterapie sau oboseală cronică au o astfel de nuanță a limbii. Stratul protector al limbii sau lipsa acestuia poate indica diferite probleme de sănătate. Când acesta este prea dens arată un dezechilibru al sistemului digestiv sau poate anunța o infecție cu candida. Dacă acest strat are o nuanță gălbuie, sugerează infecții și inflamații în organism.

Mergem la medic dacă avem:

* Limba roșie inflamată – apare în stări febrile, infecții respiratorii. Limba roșie zmeurie – se întâlnește în scarlatină (infecție a copilăriei).

* Limba uscată – indică o stare de deshidratare a organismului, des se întâlnește în diabet, anemii.

* Limba saburală – cu depuneri alb-gălbui, indică o patologie la nivelul tractului gastro-intestinal.

* Limba cu mărgaritărel – limba cu depuneri albui, asociată cu senzația de usturime. Indică o infectie cu candidoză. Des se întâlnește la copii.

* Limba geografică – cu pete albe ce au amprenta unui desen geografic. Poate fi o variantă a normei, cu predispoziție familială. Se poate întâlni în dermatita atopică, psoriaz etc.

 

Conform medicinei tradiționale chineze, limba este o hartă a organelor interne:

1. Vârful limbii aparține focului și corespunde sistemului cardiovascular și intestinului subțire. Culoarea roșie și petele de pe  această  porțiune trădează stresul și anxietatea.

2. Zona imediat următoare după vârful limbii aparține apei și este asociată cu sistemul respirator și imunitar. Când această regiune se înroșește sau când apar pete roșii este vorba, cel mai probabil, de infecții respiratorii care urmează să se instaleze. Paloarea în această regiune reflectă un sistem imunitar slab. În cazul anumitor infecții fungice ale plămânilor, apare un strat negru care acoperă această zonă. Acesta poate semnala și leziuni pulmonare.

3. Centrul limbii corespunde pământului și este oglinda sistemului digestiv. Se află în strânsă legătură cu functionarea stomacului, splinei și pancreasului. Arsurile la stomac sunt trădate de roșeață și de mucusul gălbui din centrul limbii. Schimbările subtile de culoare din această regiune indică probleme digestive care încă nu au apărut. Observând cu atenție această zonă pentru a actiona inainte ca semnele sa devinase pot lua măsuri de prevenție și pot fi evitate complicațiile.

4. Zonele laterale ale limbii sunt guvernate de lemn și corespunde ficatului și vezicii biliare. Urmele dinților în această regiune denotă probleme la nivelul ficatului. Uneori pot apărea pete cu nuanță albăstrui-verzuie care indică probleme serioase, care necesită investigații amănunțite. Petele roșii din această regiune a limbii indică lipsa energiei, disconfort, un abdomen prea proeminent ce impune o vizită la specialist.

5. Spatele limbii aparține metalului și corespunde rinichilor, sistemului hormonal și glandelor sexuale. Un strat dens, gălbui, în această parte a limbii, în centru, în cazul femeilor, reprezintă o probabilă infecție a vezicii urinare, care încă nu s-a instalat.

Noi înșine putem identifica dacă avem problemă de sănătate sau nu, atunci când observăm că s-a schimbat culoarea și aspectul limbii, crăpăturile și forma ei, au apărut pete, ulcerații și vezicule.  În aceste cazuri este bine să ne adresăm medicului fără întârziere.

 

Curiozități:

* Pe lângă faptul că ne indică starea de sănătate, aflăm (dacă nu știm deja) că limba nu obosește niciodată. Excepția se întâlnește doar în cazul în care suferiți de o afecțiune medicală. Spre deosebire de mușchii picioarelor sau brațelor, care s-ar rupe dacă ai face prea multă activitate fizică, limba poate face față mișcării constante, deoarece este formată din 8 mușchi. Tocmai de aceea este și extrem de flexibilă.

* Fiecare limbă este diferită și unică, are propriul tipar, așa că ar putea fi folosit ca metodă de identificare, la fel ca ochii sau degetele, deși s-ar putea să nu fie prea plăcut. Vă puteți imagina cum ar trebui să vă scanați limba la aeroport, în loc să folosiți degetul mare?

* Oamenii de știință încă se străduiesc să găsească o explicație logică pentru faptul că un procent mare de ființe umane își pot arcui limba pentru a forma un „u”, în timp ce un procent mai mic nu poate. Un procent mic de oameni pot face și „limba frunzei de trifoi”. Este una dintre cele mai rare opțiuni de forme pe care le poate crea limba! Argumentul principal sugerează că totul se reduce la  genetica, dar studiile au fost efectuate în cazul în care părinții nu au putut face acest lucru, iar copiii lor au putut. Alte studii spun că limba vorbită ar putea juca un rol important.

* Cea mai populară „hartă gustativă” a limbii indică faptul că gustul dulce este perceput cu vârful limbii, iar cel amar cu baza acesteia, dar se pare că nu este așa. Savantul german David Hänig și-a prezentat teza de doctorat în 1901, în care a sugerat că limba are suprafețe mai sensibile decât altele, dar lucrarea sa a fost interpretată greșit printr-un grafic pe care-l arăta zonele care percep gusturile. În 1974, savantul Virginia Collings a confirmat că gusturile pot fi detectate de orice parte a limbii. Ceea ce variază de la o zonă la alta este intensitatea cu care sunt percepute. Papilele gustative sunt de fapt modalitatea naturii de a ne salva viața, deoarece ne permit să identificăm mâncarea rea sau otrăvitoare înainte de a o mânca.

* Limba identifică gusturile, nu aromele. Încercați să mâncați bomboane acoperindu-vă nasul. Limba vă sugerează că este dulce, dar nu vei putea spune dacă are gust de ciocolată sau căpșuni, deoarece distincția aromelor este parte a simțului mirosului, nu a gustului. Apo, cu toții am simțit că atrunci când avem simțul mirosului blocat de răceală sau gripă, parcă nici mâncarea nu are gust.

* Limba se vindecă cel mai repede. Asta pentru că, datorită  salivei și țesuturilor care alcătuiesc limba, aceasta este partea corpului uman care vindecă cel mai rapid. Am constatat cu toții asta, atunci când ne-am mușcat liba sau când ne-am zgăriat cu vreo unghie…

 

19 iunie este Ziua Arătatului Limbii! 

Nu ne-am fi gândit, dar cineva a invetat o zi în care putem scoate limba la oricine, iar 19 iulie a fost stabilită pentru acest gest. Astăzi, gestul nu va fi considerat o lipsă de respect ci o celebrare a arătatului limbii, acest muşchi ce ajută la mâncat şi vorbit. Dacă vă este greu, greu, gândiţi-vă la Albert Einstein, fizicianul premiat cu „Nobel” în 1921 și unul dintre cei mai cunoscuți oameni de știință din lume, a cărei fotografie în care scoate limba a făcut înconjurul pământului şi încă este apreciată… Cea mai cunoscută fotografie care îl are în prim plan pe faimosul fizician Albert Einstein are în spate o poveste interesantă. Poza a fost făcută la petrecerea organizată cu ocazia zilei de naștere a fizicianului, când acesta a împlinit 72 de ani, organizată pe 14 martie 1951, în Clubul Princeton, când Einstein l-a cunoscut pe fotograful Arthur Sasse, căruia i-a permis să-l fotografieze. La sfârșitul serii, pe când fizicianul se afla în mașină, gata de plecare, Sasse a insistat să mai facă o poză. Ușor deranjat de rugămintea fotografului, Einstein a scos limba spre aparat în momentul în care blitzul s-a activat. Einstein a fost cucerit de ultima poză pentru care a cerut mai multe exemplare. Mai târziu, fotografia a fost inclusă pe toate felicitările pe care le-a trimis. Fotografia originală în care Einstein scoate limba celui a fost vândută pentru suma de 72.300 dolari în 2009, devenind cel mai scump portret al unui om de știință.

Multe culturi iau în considerare scoaterea limbii la cineva ca un gest copilăresc, nepoliticos și insultător. În aceste culturi, atunci când copiii își scoată limba la adulți, este privită ca un act de neascultare. În Tibet, totuși, lipirea limbii este considerată o formă politicoasă de salut.

Astăzi, scoaterea limbii pe Internet sau prin text (sau SMS) este făcută prin emoticoane și văzută ca o modalitate de a exprima un punct care nu ar trebui luat în serios. Tot pe internet apar o serie de sfaturi despre cum se poate sărbători ciudata zi. „Scoate-ți limba la oameni. Lăsați-i să știe de ce o faci, ca nu cumva să se gândească la tine ca pe o persoană nemaipomenită”, sunt îndemnurile de pe reţelele de socializare.