Prof. Dr. Vasile Astarastoae: Paradoxul romanesc al vaccinarilor
Ceea ce ma intristeaza este limbajul si lipsa de argumente a celor care se declara luptatori pentru binele societatii si in consecinta considera ca o lege care sa oblige la vaccinare va rezolva problema.
In Romania exista un paradox in privinta vaccinarilor. Toate sondajele de opinie arata ca intre 92 – 95% din populatie este favorabila vaccinarii, dar, daca luam in serios raportarile oficialitatilor, rata de vaccinare a coborat in unele situatii pana la 60% ceea ce nu asigura o intrerupere a circuitului virusului.
Solutia gasita de autoritati este una simpla si cazona: vaccinarea obligatorie. Personal, cum am mai declarat, sunt pro-vaccinare, dar impotriva vaccinarii obligatorii. Paradoxul expus ma face sa fiu sceptic cu privire la succesul masurilor punitive. Insa acelasi paradox poate fi explicat prin existenta altor factori care au condus la aceasta rata scazuta de vaccinare. Dintre acestia amintesc:
Inexistenta vaccinurilor in cantitate suficienta care sa acopere populatia tinta. Aceasta este o problema cronica in Romania. Fiti sinceri, de cate ori nu ati intalnit parinti care cautau cu disperare un anumit vaccin pentru copiii lor?!
Neincrederea unor parinti in calitatea vaccinurilor. Astazi, cand aflam ca alimentele au grad de siguranta diferit pentru tarile din Vestul si Estul Europei, aceasta neincredere a crescut.
Neincrederea in vaccinuri polivalente. In incercarea de a ne proteja de absolut toate bolile transmisibile infectioase (lucru absolut imposibil), au fost lansate pe piata tot felul de vaccinuri polivalente (tetra, penta, hexa etc.) fara ca sa se studieze dincolo de efectul imunizant si toate reactiile adverse ale aditivilor utilizati.
Propaganda pro-vaccin bazata pe frica si informatii trunchiate. Studiu de caz: pandemia cu virusul gripal A(H1N1). Dupa ce OMS a modificat, la propunerea unor experti, criteriile de declarare a pandemiei, spaima unanima a populatiei, bine intretinuta mediatic, a obligat guvernele din aproape toata lumea sa supraliciteze pentru cumpararea de sute de milioane de doze de vaccin, inca inainte de terminarea testelor de siguranta si de primirea aprobarilor institutiilor de control. In Romania, specialistii (aceiasi, cu nume si prenume, care promoveaza vaccinarea fara consimtamant), descriau chiar un scenariu apocaliptic cu 3 (trei) milioane de morti daca toata populatia nu se vaccineaza.
Atunci, ca si acum, cand am ridicat problema consimtamantului am fost atacat din toate partile. A trebuit sa vina apoi Prof. Dr. Wolfgang Wodarg, specialist in boli pulmonare, igiena si sanatate publica, conducatorul Comisiei de Sanatate a Parlamentului German si Presedinte al a Comitetului pentru Sanatate al Adunarii Parlamentare a Consiliului Europei, care sa arate ca panica populatiei de o pandemie gripala este o „orchestratie mediatica”, „o afacere excelenta pentru industria farmaceutica” si ca expertii OMS-ului erau platiti de firmele de medicamente cu contracte de cercetare de milioane de euro pentru ca panica sa nu dispara. Prof.Dr. Johannes Löwer, directorul Institutului Paul Ehrlich semnala si el ca respectivul vaccin anti-gripal poate fi mai periculos decat gripa. Finalul: pandemia a disparut, gripa H1N1 s-a dovedit a fi mai benigna decat alte forme de gripa (ca manifestare clinica si mortalitate), frecventa si gravitatea accidentelor post-vaccinale a depasit cu mult evolutia naturala a gripei. Si specialistii nu si-au cerut nici macar scuze. Au spus: Dar daca ar fi aparut milioane de morti? Mai bine vaccinam.
Inexistenta reala (nu formala) a unui proceduri de raportare a incidentelor sau accidentelor post-vaccinare in Romania. Mai mult, exista chiar tendinta ca acolo unde se raporteaza, datele finale sa nu fie accesibile publicului larg. Aceasta secretomanie creste neincrederea in vaccinare. Este cel putin paradoxal ca la acelasi tip de vaccin reactiile postvaccinare in Romania sa fie de 10 ori mai mici decat in Germania sau Marea Britanie.
Inexistenta unor cercetari stiintifice care sa faca posologia riscului, si anume, sa calculeze raportul intre riscul de a face o anumita boala de o anumita gravitatea fata de riscul accidentului sau incidentului post-vaccinal (gravitatea acestuia).
Transferul responsabilitatii sociale a statului si a companiilor farmaceutice catre cetateni si medici. Statul nu isi asuma nicio masura sa intervina (inclusiv economic) in a sustine familiile sau individul afectat de o reactie post-vaccinala, iar companiile, trecand in prospectele lor toate reactiile adverse posibile sau mai putin posibile, nu isi asuma nici ele nicio responsabilitate. In schimb, responsabili vor fi parintii sau individul si, in buna traditie romaneasca, medicii care vor fi acuzati de malpraxis deoarece nu au evaluat cum trebuie pe cel care a fost vaccinat. Pentru medicii atat de entuziasmati de obligativitatea vaccinarii le transmit un mesaj: cand vor fi acuzati de malpraxis, vor avea putine sanse cu instantele din Romania si nu numai sa se poata apara. Vom vedea acest lucru imediat dupa ce vaccinarea va fi obligatorie. Si o spun pe baza experientei pe care o am in domeniul malpraxisului.
Lipsa unui sistem de evidenta a populatiei tinta. Intr-o tara in care nici acum nu stim cati alegatori sunt si cati cetateni mai au rezidenta in Romania, nu poate nimeni sa ma convinga ca stim cati copii trebuie vaccinati cu un anumit vaccin sau care este procentul real a celor vaccinati. De altfel, epidemia de rujeola a evidentiat acest lucru. Cei care erau nevaccinati proveneau fie din anumite grupuri sociale defavorizate in care nici macar parintii nu aveau toti carti de identitate, fie dintre copii reintorsi in Romania din Italia sau Germania unde epidemia de rujeola exista la acel moment.
Si lucrurile pot continua cu alte aspecte care ar trebui remediate inainte de a discuta despre vaccinarea obligatorie.
Ceea ce ma intristeaza este limbajul si lipsa de argumente a celor care se declara luptatori pentru binele societatii si in consecinta considera ca o lege care sa oblige la vaccinare va rezolva problema. Am urmarit luarile de pozitie ale Primului Ministru Mihai Tudose (care de cand a renuntat la titlul de doctor in siguranta nationala, a devenit expert in vaccinologie) si ale altor politicieni (Eugen Tomac, Ludovic Orban, etc.), ale unor asa-zisi specialisti in vaccinologie, incepand cu tot felul de presedinti a unor organizatii fantoma (de sceptici si secularisti) si terminand cu ziaristi si comentatori care le stiu pe toate.
Concluzia este ca le lipseste cultura dialogului si raspund unor critici prin insulta. Dar cel mai mult m-au intristat comentariile devenite virale ale unui asa-zis medic sau ale unei asistente medicale, care, incalcand regulile deontologice, aduc drept argumente stiintifice expresii de genul „idiotilor”, „sa crapati”, „sa va fac autopsia” etc. La toti acestia am verificat care le este expertiza in domeniu (ISI Thompson, Google Academic etc). Zero. De aceea m-a impresionat modul rational in care un medic, un adevarat medic, Valeria Herdea, activist pro-vaccin abordeaza acest subiect. Chiar daca nu sunt 100% de acord cu ea. Merita sa fie apreciata si citita.
*Prof. univ. dr. Vasile ASTARASTOAE este medic pensionar, a predat Medicina legala si Bioetica, deontologie si drept medical la Facultatea de Medicina si Farmacie „Gr. T. Popa” Iasi si a fost rector al UMF Iasi si presedinte al Colegiului Medicilor din Romania.