Prof. Univ. Dr. Vasile Astărăstoae: Omul sănătos – iluzie sau realitate?

Aprecierea stării de „sănătate” nu este egală cu absența bolii, astfel că diagnosticul de sănătate este mai greu de stabilit decât diagnosticul de boală.

 

Prof. dr. Vasile Astarastoae

Pe 12 mai s-a sărbătorit Ziua Mondială a Asistentului Medical. Cu această ocazie am fost invitat de filiala Iași a OAMGMAMR, să vorbesc despre omul sănătos și sistemul de sănătate. Pentru mine a fost o provocare, deoarece m-a obligat să meditez și să-mi sedimentez gândurile legate de acest subiect.

De regulă, prin sănătos/ sănătoasă/sănătoși/ sănătoase înțelegem: „care se bucură de sănătate deplină, care nu suferă de nicio boală sau infirmitate; teafăr, zdravăn” (DEX).

Organizația Mondială a Sănătății însă, încă din 1948, utilizează o definiție mult mai complexă. Sănătatea este „o stare de totală bunăstare fizică, mintală și socială, și nu doar lipsa bolii sau a infirmității”. Ulterior, bunăstarea socială este explicitată ca starea de bine economic, educațional, cultural și social”. Cu alte cuvinte, sănătatea este starea de bine care tinde să păstreze echilibrul funcțional al organismului în mediul său biologic, natural și social.

Aprecierea stării de „sănătate” nu e egală cu absența bolii și diagnosticul de sănătate este mai greu de stabilit decât diagnosticul de boală. Dacă acceptăm acest lucru, ajungem la concluzia că starea de sănătate are patru determinaţi: comportamente (individuale și colective), mediu, individualitatea biologică și, în final, îngrijirile de sănătate.

Sănătatea este, deci, condiționată de factori individuali zestrea genetică, comportamentele (conduită sanogenă) și de factori exogeni: mediu (inclusiv social și profesional), familie, microcolectivitate. Sănătatea apare ca rezultat al adaptării optime a organismului la mediul său cotidian de viață.

 

Pentru a aprecia starea de sănătate utilizăm criterii – pozitive și negative.

Criterii pozitive:

1.Bunăstarea fizică este măsurabilă prin parametri antropometrici (standarde și valori medii corelate cu sexul și vârsta pentru aceeași regiune geografică) și parametri funcționali – respiratori, cardiovasculari, digestivi, renali etc. (corelați cu sexul, vârsta, profesia etc.). Acești parametri fizici și funcționali sunt interpretați statistic, comparați cu valorile standard, în timp, pentru același individ și numai ținând cont de datele obținute din examenul clinic.

Atenție: standardele nu sunt universal valabile și atemporale. Ele sunt elaborate prin studii efectuate pe populațiile respective periodic.

În România, astfel de studii nu au mai fost efectuate de peste 30 de ani. Am preferat (din comoditate, snobism, poate și la presiunea industriei farmaceutice) să preluăm valori din alte regiuni ale lumii. Astfel, de exemplu, se încearcă să se aducă valoarea colesterolului la 1,9 (cu un consum exagerat de medicamente hipocolesterolizante) când studiile anterioare au stabilit că valoarea de referință pentru români este de 2. Și putem continua cu valori ale tensiunii arteriale, glicemiei etc.

2.Bunăstarea mintală este evaluată prin aprecierea dezvoltării optime a capacităților individului, care să-l facă capabil să depună o muncă utilă și să conviețuiască armonios în familie și colectivitate. Aceasta nu e o constantă statică și nu e suficientă constatarea la un moment dat.

3.Bunăstarea socială realizarea de către individ a nevoilor fundamentale de trai, educație și cultură.

 

Criterii negative – constatarea absenței oricăror semne de boală, deficiențe senzoriale sau infirmități și absența deficiențelor în ancorarea familială, profesională și socială. A apărut astfel un nou concept – conceptul de medicină a omului sănătos (M.O.S.) elaborat în 1944 de Delore, care a conturat valoarea medicală și social-economică a preocupărilor pentru îngrijirea sănătății. M.O.S. este definită ca fiind compartimentul medicinei, care are ca obiectiv fundamentarea, cunoașterea și promovarea activă a factorilor sanogeni concomitent cu depistarea și neutralizarea factorilor nesanogeni. Accentul este pus pe identificarea riscurilor colective (de exemplu: alimentație, fumat, alcool, consum de droguri, poluare, boli infecțioase etc.) și elaborarea de programe de sănătate publică și educație pentru sănătate.

În concluzie, abordarea multidisciplinară a omului sănătos de pe poziții eco-, socio-, epidemiologice și chiar politice este singura cale de a cunoaște, înlătura și diminua efectele factorilor nesanogeni și a conserva și utiliza eficient factorii sanogeni.

 

P.S.1.: Un om care, confruntat cu o boală, o acceptă cu demnitate și valorizează suferința, este bolnav, iar altul, care nu are nicio suferință, dar este îngrozit de o prezumtivă boală și, preventiv, consumă medicamente, se reține de la orice plăcere, este sănătos?

P.S.2.: Acceptând propaganda anti-creștină, mojicia, violențele verbale și fizice promovate cu zel în societatea românească de așa-ziși lideri politici și intelectuali „progresiști” mai putem spune că suntem sănătoși?

 

*Prof. Univ. dr. Vasile ASTARASTOAE este medic Medicină legală, doctor în medicină, profesor Facultatea de Medicină și Farmacie „Gr. T. Popa” Iași. Are o carieră academică impresionantă, ocupând o perioadă îndelungată funcții de conducere în Senatul UMF Iași. A fost președinte al Colegiului Medicilor din Romania, este membru al numeroase organizații profesionale științifice naționale și internaționale, are zeci de lucrări științifice publicate și este unul dintre puținii specialiști români în Bioetică. 

 


Categorii: Blog, Editorial, Medici

Adaugati un comentariu


 

*