Regina plantelor de leac

Sanatatea inseamna un cumul de factori care nu-i aduc niciun prejudiciu omului: nu-i produc suferinta, nu-i altereaza trupul; din contra, actioneaza preventiv sau curativ.

 

Plantele au constituit, in timp, sursa cea mai apropiata de medicatie. O frunza de varza strivita putin si asezata pe o rana, calma durerea si grabea vindecarea. Cartoful tinut in buzunarul de pe piciorul cu durere reumatica lua afectiunea pana cand el insusi se stafidea.

In zona de munte a judetului Buzau exista si acum, cand piata este suprasaturata de farmacii cu medicamente alopate, oameni care pretuiesc plantele de leac si stiu sa le puna in valoare.

Muntii nostri sunt plini de plante de leac. Trebuie doar sa stii sa le alegi si cand anume sa le culegi, apoi la ce sunt bune si cum sa le folosesti. Daca stii toate astea, ai farmacia la indemana, fara sa te coste vreun ban.

Reghina Blidaru din satul Varlaam – comuna Gura Teghii, din Muntii Buzaului, le cunoaste tainele, de aceea i se mai spune si „Regina plantelor de leac”. Iar daca cineva are nevoie de un sfat sau de un leac anume, femeia nu sta pe ganduri, ii sare in ajutor. 

 

Dintr-o experienta proprie, Reghina Blidaru a ajuns sa fie pasionata de plante si de hrana simpla, care de-a lungul timpului a tinut sanatos poporul si i-a dat putere de munca.

 „Femeile isi spala fata cu zer sau cu caimacul laptelui proaspat. Este un unguent care intra in piele si o mentin proaspata. Acum sunt creme de firma, de ce sa miros a capra sau a oaie? Asa isi spune femeile. Odinioara, femeile mancau mai sanatos, aveau obrazul rosu si fin. Oamenii mancau ce cultivau. Nu existau adaosuri. Mancarurile erau simple si usoare. Din primavara, de la urzici si laptucuta din padure si pana toamna tarziu, cand se terminau frunzele de sfecla… Sotul meu, spre exemplu, isi dorea ciorba de foi cu lapte, numai din laptucuta de la padure, nicidecum cu alte frunze. Era sanatate curata, nu orice fel!”, isi deapana, cu calm ardelenesc, povestea, Reghina Blidaru din Gura Teghii.

 

Experienta ei a fost boala crunta a sotului, ciroza. 18 plante si-au pus puterile de vindecare in slujba vietii unui om. 27 de ani de tratament au insemnat, in fapt, o victorie zilnica asupra mortii.

Cu ochii inca umezi, Reghina Blidaru ne invata ce sa facem cu plantele pe care le admiram. Stim noi ca ar fi bune pentru anumite tratamente, dar nu avem informatia completa.

 „Primele care au aparut au fost agliceii – ciubotica cucului. Este pentru raceli, trahee, dureri de gat, e buna pentru tuse. Eu, zilele acestea, am pus la sac niste traista ciobanului, care e buna pentru frectia picioarelor obosite. Calmeaza durerea. Coada soricelului e pentru nervi, pentru coloana. Tataneasa este regina din aceasta perioada. Tinctura din tataneasa este buna pemtru tumori, dureri…  intern este toxica, trebuie mare grija, dar pentru uz extern e tare buna: spre exemplu, pentru contuzii si luxatii. La contuzii mai poate fi folosit patrunjelul si frunza de telina. Frunza de patrunjel, zdrobita bine, se pune pe ciupitura de albine sau de viespe si face  minuni”, ne impartaseste cu darnicie, din ceea ce stie, Reghina Blidaru.

 

Camara cu plantele culese de Reghina Blidaru este o casa aparte, plina cu saci. Plantele sunt culese, uscate cu grija si apoi asezate intre ziare.

„Plantele au o casa a lor. Sacii din rafie, cu plante uscate si infasurate in ziare sunt agatati in cui. Odinioara, faceam un tratament din 18 plante. Avea rol hepatic, diuretic, bun de diabet si pentru pancreas. Eu am ramas pasionata pentru asta. Acum, spre exemplu, am in curte anghinare. Mi-a adus baiatul, din Italia. Cartita a venit si mi-a mancat anghinarea. Dar acum am din nou si fac rasaduri. Pun plantele, le ingrijesc si apoi le folosesc. Frunza e nemaipomenita pentru ficat. Plantele din leacul folosit pentru sotul meu au fost adunate de mine. Le-am folosit dupa proportii. Nu am depasit nicio masura, ca sa nu fie toxic, ci sa fie tolerat de organism si de ajutor. Le-am combinat in functie de numarul de lingurite necesare la o cana cu ceai. In lingurita erau din toate plantele. Pirul era pentru digestie si diuretic, papadia pentru detoxifiere si ajutor pentru ficat. Noi, unde plecam, plecam cu punga cu plante si cu ibricul dupa noi. 27 de ani, sotul meu, un om foarte destept si avangardist, a supravietuit cirozei!”, detaliza Reghina Blidaru, gata oricand sa sara in ajutorul cui ar avea nevoie. La ea acasa, in satul Varlaam, din comuna buzoiana Gura Teghii, are usa deschisa oricine.