REPORTAJUL DE DUMINICA: In cautarea unitatii de masura a batranetii

27 octombrie 2013 | 1 comentariu |

„Sa imbatranim frumos si sanatos”, ne spun mai-marii zilei, de prin birouri. Si fac discutii si conferinte pe aceasta tema, dar realitatea este cu totul diferita. Batranii nostri sunt frumosi, dar cei mai multi, macinati de boli si suferinte.

 

batrani sate de munteEste plina de roade si culori spectaculoase, dar iti poate da si o stare neplacuta ea, toamna, uneori. Chiar daca sufletul zambeste ca un tanar indragostit de numai cateva ore, care s-ar bucura de orice, pala aurie a toamnei loveste peste fericire si te intoarce rapid la realitatea peste care calci.

Case culcate de vreme, case care si-au lasat picioarele inspre malul vreunei ape curgatoare si case care abia mai rezista vremii.

Judetul Buzau poate oferi cele mai triste fotografii din care sa apara chipuri de oameni batrani si neajutorati, care stau in pragul caselor ale caror varste au cel putin cateva zeci de ani in plus fata de stapanii lor.

Mirajul batranetii e un amar. Iar boala le da tarcoale. In unele sate, medicul vine o singura data pe saptamana. Dar si acolo unde-l gasesti zilnic, acordand consultatii, nu poate face mai mult, pentru ca oamenii nu au bani sa-si cumpere tratamentele care le-ar fi necesare si tot la leacuri babesti se opresc.

Nu poti ridica ochii spre batranii satelor de deal si de munte care sunt mai ales singuri, dar care supravietuiesc datorita unei vointe pe care o intelegi doar daca iti iei cateva zile sa le fii tovaras, la munca.

 

babuta - BGS - divizia medicalaLuat la pas, judetul variat, pus pe harta Romaniei dupa chipul si asemanarea ei, Buzaul apare ca un batran frumos, cu chip luminat si obrazul drept, brazdat de urme adanci de lacrimi, de rauri care nu se sting deloc. Batranul acesta sta la povesti, are de unde sa scoata uneori, cand se ajunge la tinerete, cate un zambet. Isi pune ferm mainile la spate, cand este vorba despre el insusi.

In satele tot mai imbatranite, insa, un tanar are in grija cinci batrani, cei mai multi dintre ei macinati de bolile netratate la timp. Iar in cativa ani, zece oameni cu chip curat vor sta in seama celor care pot munci.

Aceasta este, de fapt, o statistica mondiala, dar pe care o poti repede adapta la satele Buzaului si, de ce nu, ale Romaniaei intregi.

Sunt sate care dispar cu de la sine putere, iar in zonele de munte exista catune care se formeaza doar din odai, in care muntenii tin iarna fan, iar vara sunt locuite de ei, pe timpul muncilor.

 

bolnavi Spital  Sf. SavaAm calcat peste toamna care s-a asternut bine la pcioare si am urcat inspre Parscovul lui Vasile Voiculescu. Cateva case frumoase, clar locuite de oameni tineri, mai apoi… epave. Parscovul probeaza masura batranetii.

Ce faceti?

Pe aici, cu animalele. O ducem bine. Care munceste, o duce bine, care nu, nu are cu ce trai. Ma uitam pe terenul acela, ca acolo tineam eu vaca. Acum nu mai pot munci si porcii mistreti au venit pana aici, in fata casei mele, la drumul judetean, in satul nostru, si au prapadit si porumbul, si sfecla. Terenul aluneca, padurarii nu mai fac nici o lucrare. Tara noastra e pe cale de disparitie si la fel si noi, aici.

Nu-i place batranului, insa, ca s-a desfiintat spitalul din localitate, unde orice neputincios isi mai gasea alinare. Era aici un doctor bun, Dorobantu, un om sa-l pui la rana, dar acum s-a dus la oras, la alt spital… Iar noi, trebuie sa mergem la oras, dar batranetea si lipsa banilor nu prea ne lasa.

Asa ca… speranta acestor oameni a ramas in Dumnezeu si-n puterea plantelor de leac.

Ce alt argument al existentei mai trebuie?

 

mosulica si babutaMa uit in ochii batranului care spune ca are in jur trei case goale, parasite, si doar a lui, locuita. El e norocos, are si sotie. Impreuna, mai muncesc prin curte. Iar cand unul este bolnav, celalalt il ingrijeste si-l ajuta sa se puna repede pe picioare. Si, impreuna, se ocupa de gospodarie.

Porcii salbatici rup toate gardurile. Si sa vrea tineretul sa faca aici ceva, nu mai poate iata, de animalele salbatice. Porcii nu au cu se hrani si vin langa noi. Ar fi bine, domnule sa mai vina pe la noi si cineva sus pus, sa vada cat de batrani suntem si cat de greu ne este! Ii votam degeaba. A doua zi, uita de noi.

Il salut pe batranul care s-a bucurat enorm ca am stat de vorba cu el, zece minute. Pe langa noi trece un camion incarcat cu lemne de foc. Butuci imensi.

80 de ani ii trebuie unui copac ca sa creasca si ei il taie intr-o zi.

Ne uitam dupa camionul care lasa un singur semn in urma, mult praf, ridicat pana deasupra varfului acoperisurilor caselor.

 

Babuta cu fasilea (SB)De aici in sus e Bozioru. O batrana alege in poala, fasole. Sta la poarta si dezghioaca fasole. Poate se gandeste la tinerete, cand era plina de sanatate, iar ulitele satului forfoteau de flacai si fete cu obrajii rumeni si plini de voiosie…

Ma uit, poate mai trece careva cunoscut sa mai stau si eu de vorba, ca vine iarna si n-o sa mai ies deloc din casa! Am zis sa pun la foc o mana de fasole, ca acum nu se mai strica de pe o zi pe alta, sa-mi tina pana miercuri. Mai postim si noi, batranii, ca Dumnezeu e singurul cu care putem vorbi oricand si care ne pazeste de bolile batranetii…

Ma impresioneaza batrana. Scot doua mere din pachetul meu si i le ofer. E un motiv sa continuam vorba. Nu poate musca marul desi ii e pofta. O dor dintii care abia mai stau in gura ei. Cu ce sa-si plateasca o lucrare dentara si un tratament?! Acum, nici macar o masea care te doare nu mai poti scoate fara bani, ca Ministerul Sanatatii nu mai da niciun leut.

De fapt, asa sunt majoritatea batranilor nostri. Bolnavi si neajutorati.

Vreau sa o ajut sa aleaga fasolea, dar ma roaga sa nu ii fiu de folos, pentru  ca daca are de lucru, trece timpul mai incet si mai sta la drum.

 

P1020858Mai sus cu cateva ulite, batranetea se arata la o varsta mai mica. 55 de ani. Carunt, in gumari, slab si tot fara dinti. Are cinci copii. Vorbeste cu greu. Gafaie. Munca l-a cocosat, la propriu. Sta rezemat de caruta la care au tras doua vaci, bine hranite. De, omul spune ca nu are boi, dar are de munca. Se bucura ca laptele de la cele doua vaci ajunge si la doua-trei case de langa el, ca sa mai aiba si altcineva, de mancare.

L-ar vinde, dar ce sa faca aici cu banii? Magazinul e dincolo de un versant, dupa cum imi marcheaza pe linia cerului omul cel imbatranit inainte de vreme. Imi zice ca asta e pauza lui pe ziua de azi.

Din spate, dinspre casa, apare un baietel ca de vreo 11 ani. Da buna ziua si lasa langa tatal sau, un butuc. L-a adus pe piept. E rosu tot. Se vede ca l-a doborat greutatea asta. Isi pune privirea in pamant, cand il intreb de scoala.

Tatal imi face semn ca tenisii din picioare sunt cele mai bune incaltari ale copilului, dar vrea sa mearga la scoala, sa ajunga conducator, ca sa scoata tot satul din saracie. Vrea, cand va fi mare si va avea banii lui, niciun copil sa nu mai munceasca la padure. Si sa aiba si alta mancare, nu doar lapte fiert, cu mamaliga.

 

cu vaca la caruta  13Daca nu-ti plange sufletul, atunci te mai numesti om? Cand huzuresc fara masura, cei care ne momensc din patru in patru ani si ajungi sa le spui, pentru ca ai cum, ca din felia lor mare ar putea da 1 la suta acestor copii, ti se spune intr-un ranjet care le e definitoriu, sa nu mai votezi vreodata.

La munca sa se duca! De parca ei ar fi muncit, pentru toate cate au si de care se bucura, de la 11 ani.

Copilul din Bozioru chiar munceste, dar nu mananca terina de cerb, drob de caprior sau branzeturi maturate in agrise, presarate cu praf de migdale ori coaja de portocale, ci doar mamaliga cu lapte. In fiecare zi. Si ceva „buruieni” si fructe din curte sau adunate de pe muntele darnic, de unde cu grija culege si planetele medicinale care-l vor feri de boli. Ca sa ajunga mare, asa cum viseaza.

Batranetea incepe in Romania de la varste atat de fragede… Ochii acelui copil, care e atat de constient ca trebuie sa mearga la scoala ca sa ajunga mare cu un scop, spun ca unitatea de masura a treimii din statisticile tarii si numita persoane in varsta este inexacta.

 

masini cu busteniAm sa fac popas si la Cozieni. Drumurile de  pe aceasta parte a Buzaului sunt un cosmar netrait de vreun director specialist in infrastructura, care ar trebui bine zgaltait cand propune actiuni de refacere in judetul Buzau.

Camioanele care trec neincetat, incarcate cu material lemnos, si batranetea populatiei asociata cu cea a satelor sunt un incredibil adevar.

Cobor cu soarele in fata.

Nu stiu daca pot sa apreciez cum trebuie ce inseamna batranetea.

Toti batranii cu care am vorbit aici, sus, la munte, au peste 75 de ani, ca varsta biologica. Pe toti i-am gasit insa mai optimisti decat pe omul de 55 de ani de la Bozioru, sau decat pe fiul sau, de numai 11 ani.

Aici, oamenii au o alta masura a varstei de aur. Ei stiu ca Dumnezeu le-a dat viata si ca la randul lor ii sunt datori Creatorului sa o duca atat de mult cat ii tin baierele sufletului.

 


Categorii: Reportaj

Comentarii (1)

  1. Mariana spune:

    Impresionanta scriitura despre un adevar dureros de trist si de actual…

Adaugati un comentariu


 

*