REPORTAJUL DE DUMINICA: Mica Unire, buzoienii si sanatatea istoriei

19 ianuarie 2014 | 0 comentarii |

Istoria unui popor este memoria lui colectiva adunata timp de mii de ani, de oamenii simpli si de carturari, care cu cat pastreaza mai multe „pvesti” pentru posteritate, cu atat tine mintea acelei natii mai treaza si mai sanatoasa.

 

Divanul ad-hoc

Divanul ad-hoc

Judet cu o Garda Nationala la 1848, care a cunoscut stradaniile marelui Nicolae Balcescu pentru victoria revolutiei, Buzaul s-a alaturat miscarii unioniste. In conditiile confruntarilor de opinii intre unionisti si separatisti au loc si la Buzau alegeri pentru Divanul ad-hoc, in randul alesilor buzoieni figurand, printre altii, fostii revolutionari pasoptisti: Scarlat Voinescu, Costache Ciochinescu, invatatorul Costache Moglan din Grabicina. Inscrisul face parte dintr-o hotarare a Consiliului Judetean Buzau, 70/2005, hotarare ce cuprinde o prezentare extraordinara a judetului Buzau, in context national, sub toate aspectele economico-sociale.

Pornesc reportajul de astazi, cu cateva zile inainte de ZIUA CEA MARE, de la aceasta scriere a unei autoritati judetene, pentru a termina cu o pledoarie pentru o inscriere pe care trebuie sa o realizeze o autoritate locala a judetului Buzau, astfel incat sa-si cinsteasca asa cum solicita de ani buni cetatenii comunei Scortoasa sa se intample.

 

Unirea Principatelor

Unirea Principatelor

Despre Unirea de la 1859 si oamenii care au infaptuit-o incerc sa scriu astazi insa fara a avea pretentia specialistului in istorie, ci a reporterului care a prins o idee in teren, a dezbatut-o cu satenii si acum v-o spune si dumneavoastra.

Am lasat orasul departe, la mijloc de zi, fara ceata asa cum ne e obisnuinta ultimelor trei saptamani si am luat cu asalt coamele dealurilor dinspre Vulcanii Noroiosi.

Prima colonie, istorica deja si ea pentru zona, este un cartier al romilor care insoteste drumul judetean, pret de cateva zeci de metri. Romii de aici apartin de Berca, spun satenii. Sunt veseli mereu, par fara griji si stau inconjurati de copii pe jumatate imbracati. Doua adolescente isi consulta iphonul langa o casuta din pamant care nu-si mai tine echilibrul. Se ridica in graba si vin spre masina. Am crezut ca vor sa comunice, insa din spate, o alta masina opreste si pleaca in viteza inspre dealurile goale de case si oameni.

Dupa cativa kilometri ii vad de-a dreapta drumului, cu aceleasi telefoane impresionante in mana. Zona este lipsita de acoperire pentru telefonia mobila.

Acesta este si semnul ca intram in Scortoasa.

 

Spre Grabicina

Spre Grabicina

Dealurile se dezbraca dintr-o data de orice urma de vegetatie, animalele dispar, si am sa aflu ca oamenii sunt prea batrani ca sa mai creasca o vaca. Apar cateva case tocmai in zare. Important este sa va spun ca pe langa Primaria  Scortoasa treci fara sa-ti dai seama ca de acolo ar trebui sa inceapa forfota. Impresionanta, mai curand, este baza sportiva de peste drum, de fapt numele ei, caci baza sportiva nu va fi vreodata. In rest, batrani.

La batrani si opresc. Se discuta aprig despre Unire, Unirea Mica de la 1859. Ma asteptam sa zabovesc alaturi de ei si sa aflu ca pensiile nu le ajung pentru hrana, facturi si medicamente, insa legatura cu Unirea este un fel de gol dat la o poarta amplasata in desert. Oamenii spun ca buzoienii au cu certitudine rolul lor in infapturiea Unirii, insa chiar ei au uitat oamenii care i-au reprezentat in Divanul ad-hoc din perioada aceea. Taranii sunt bine informati si cer ceva. Am cerut, domnule, in Consiliul Local Scortoasa, sa ne dea o camera, caci avem atat de multe spatii publice nefolosite pentru ca nu mai sunt oameni, si ne amana ba primarul, ba secretarul, ba unul, ba altul. Am identificat o gradinita, fosta gradinita, apoi o scoala inchisa, apoi un magazin si asa mai departe, ne-am oferit sa o imbracam in lemn, sa o facem frumoasa si sa aducem acolo dovezile celui care a reprezentat judetul Buzau in Divan. A fost, domnule, si primul invatator al satului. Se numea Costache Moglan.

Moglan, cel din hotararea de Consiliu Judetean din 2005.

 

Oamenii din Grabicina vor muzeu

Oamenii din Grabicina vor muzeu

Unul dintre consilierii satului imi explica in amanunt ca fiul acesta al satului, trebuie cinstit. Sotul meu provine din familia lui Costache Moglan. Noi am pastrat in casa obiecte de atunci. Avem destule si le putem aseza in muzeul acesta pe care ar trebui sa-l facem aici, la Grabicina, sau la centru in Scortoasa. Uite, ca e important Costache Moglan se vede la Biblioteca de comuna, caci ii poarta numele si care se afla in incinta caminului cultural. Noi inca mai asteptam. Repet, avem dovezi ale lui Costache Moglan, plus o carte a unui preot Constantinescu parca, din Buzau, care scrie detaliat cum a plecat fiul de taran la scoala si a invata sa devina dascal de copii, avem vointa sa facem ceva modern, vrem sa dam lemn si mana de lucru. Numai sa stim ca ne lasa cine trebuie.

Am incercat mai apoi sa discut inapoi, in centru, la primarie. Ora 13 este deja una inaintata pentru a mai gasi pe cineva. Apare insa un domn mai in varsta care nu a dorit sa-si spuna nici nume si nici functie, insa primarul Traian Raican nu era. El e de buna credinta si ma asigura ca stie subiectul, numai ca asa lucruri mari pe la Scortoasa nu s-au mai facut de multa vreme, de ce s-ar agita cum? Il sun pe domnul Raican, dar nu am noroc sa raspunda. O doamna de la asistenta sociala imi spune insa ca dansul ar vrea sa aiba un muzeu dedicat primului invatator, unionistului din Grabicina.

 

Taran in divan

Taran in divan

Costache Moglan, spun cartile de istorie si oamenii care le-au citit cu atentie, a fost extrem de important pentru intreg judetul Buzau.

De remarcat este faptul ca a fost primul invatator calificat din comuna Scortoasa.

A trait intre anii 1809-1874. Prima data a profesat la scoala Grabicina. Intre anii 1838-1848 a fost revizor scolar la Plaiul Slanic.

In perioada anilor 1848-1857 cand scolile au fost inchise, acesta a fost invatator particular si cantaret la biserica din Grabicina.

A fost deputatul taranilor din judetul Buzau in Divanul ad-hoc la data de 07.12.1857. Costache Moglan semneaza amendamentul „Legii taranilor sa participe la adunari ale Constitutiei tarii si legiuirile divanului”.

In anul 1864 conduce revolta taranilor care a dus la aparitia Legii rurale in anul 1866 la Grabicina.

 

Unirea Principatelor Romane

Unirea Principatelor Romane

Site-ul Muzeului Judetean Buzau prezinta si momentul 1859, astfel, in patrimoniul muzeal judetean: „Alesii Buzaului au sustinut programul unionist, iar la 24 ianuarie 1859 si-au dat votul pentru alegerea ca domn si al tarii Romanesti a lui Alexandru Ioan Cuza, domnul Moldovei. Momentul Unirii din 1859, la care fac referire o serie de documente, este reprezentat si prin cateva obiecte cu valoare memoriala care au apartinut domnitorului Al. Ioan Cuza – un potir din cristal, un platou din faianta si o lupa, cat si o caseta cu intarsii de fildes care a fost folosita de Mihail Kogalniceanu. Mai amintim doua pomelnice scrise de Costache Moglan, invatator la Grabicina, deputat in Divanul ad-hoc al Munteniei, memoriile intocmite de acesta in numele taranilor clacasi din sat fata de abuzurile arendasului, proclamatia adresata romanilor de Cuza, in 1861, prin care anunta recunoasterea Unirii de catre marile puteri.

Insumam si spunem ca judetul Buzau, prin taranul Costache Moglan si-a adus intre 1857 si 1859 aportul la Unire. Exista in urma sa dovezi sficiente, iar memoria vie a oamenilor satelor Scortoasa si Gabicina exista si ea, spune despre o initiativa pe care autoritatile locale ar trebui sa o pretuiasaca, si oamenii acestia tot niste urmasi ai mosului Moglan de odinioara sunt. Curaj insa, putini sateni au!

 

Sevastita Burnichioiu

Sevastita Burnichioiu

Atunci, la 1859, taranul de pe dealurile Scortoasei a stiut sa puna bine problema in fata arendasilor si a fost unionist convins. Intocmai cu mos Ion Roata din Vrancea. La fel este si povestea mosului de la Campuri. Satul insa si-a dat repede seama ca mosul trebuie vizitat la el acasa in fiecare an, pe 24 ianuarie, cand romanii isi aduc aminte de actul care ii tine si astazi uniti. Casa mosului Ion Roata, cel cu mintea ascutita care a dat de furca boierilor, a fost special mutata la marginea drumului national Tisita-Soveja, astfel incat nimeni sa nu poata uita de mos.

Sevastita Burnichioiu e, intr-un fel, ruda cu mosul, casa actuala fiind cumparata de batrani de la socrul ei si mutata aici pentru a deveni muzeul mosului unionist. Acum, ea care sta la cateva case mai la dreapta de a mosului, are grija de muzeu ca de ochii din cap. Ea spala presurile, ea scutura, primeste turistii, le explica elevilor si tot ea iti pune in spinare desagii mosului cu care acesta a mers la Divan.

Casa are si ea nevoie de putina atentie din partea autoritatilor din Vrancea care anual vin la Campuri pentru a vedea in ce stare este cladirea, mai amplaseaza un sistem de supraveghere si o mai intreaba pe Sevastita ea, ce mai face?

 

La 24 ianuarie, la casa lui mos Ion Roata

La 24 ianuarie, la casa lui mos Ion Roata

Special scriu, in final, despre mos Ion Roata. Costache Moglan si Ion Roata au reprezentat aceeasi dorinta, a taranului, de unire la 1859. Ei sunt doi dintre reprezentantii care au dat esenta noastra de astazi. Ion Roata exista inca viu in istorie, Costache Moglan apare rar in scrierile de specialitate si este stiut doar la el acasa, la Scortoasa. Aici, autoritatile par a fi comode insa cand e vorba de a pune in drepturi singura personalitate care face auzita zona, chiar daca asta ar insemna nu doar fixarea acestei personalitati si a satului in memoria colectiva a istoriei, ci si grija fata de sanatatea morala, sociala si chiar fizica a oamenilor din zona Scortoasa si a romanilor, in general.

Pentru ca, asa cum atragea atentia Nicolae Iorga, „un popor deprimat (…) care nu-si pretuieste istoria si nu-si conserva valorile este un popor nefericit si bolnav”. Iar spusele marelui istoric sunt intarite medical de prof. dr. Dumitru Constantin-Dulcan – medic neurolog, care intr-unul din cursurile sale arata ca „daca luam in consideratie, fie si numai grija pentru sanatate si costurilor sociale imense ale nevoilor medicale si ar fi suficient ca la nivel atat individual, cat si social sa existe preocuparea de a intretine pacea si armonia in relatiile interumane, de a da un sens existentei printr-o motivare care sa vizeze toate aspectele fiintarii noastre”, explicand ca nevoia oamenilor de momente de bucurie poate fi comparata cu dependenta bolnavilor cronici de medicamente.

Tinand seama de aceste considerente am motive sa spun ca autoritatile sunt datoare sa raspunda solicitarilor satenilor din Scortoasa.

PUBLICITATE


Categorii: Reportaj

Adaugati un comentariu


 

*