REPORTAJUL DE DUMINICA: Pe drum cu hartoape, catre branza sanatoasa de Lopatari

5 iulie 2015 | 2 comentarii |

Exista, in judetul Buzau, locuri mirifice pe care strainii ar da averi sa le vada. Exista si produse bio, sanatoase, dar ne lipseste darul de a le promova si mai ales ne lipseste… organizarea

 

Drumul spre Lopatari

Drumul spre Lopatari

Nu stiu daca ati fost vreodata in zona Lopatari. E pe Valea Slanicului de Buzau, paralela cu celebra Zabala a Vrancei care culmineaza sus, la Nereju, dar si cu Dumitrestii vrancenilor care isi disputa Focul Viu cu Buzaul, ca si Poiana Marului si cate or mai vrea ei, atunci cand li se nazare.  Zic asta din patriotism local, caci noi, buzoienii, parca nu avem aceeasi mandrie si nici aceeasi putere de a spune cate frumuseti deosebite ne apartin. Ma tem insa ca nici nu vrem sa le ridicam la rang de vedete care sa atraga turistii iubitori de frumos si detinatori de bani.

Si mai adaug, astfel de zone ne incarca energetic mai mult decat am crede noi. Spre exemplu, despre Lepsa se spune ca ar fi „varful piramidei cosmice” si ca o dimineata de vara cu roua multa si soare cat acoperisul pensiunilor, plaseaza zona in cel de-al treilea pol magnetic al pamantului.

Japonezii au facut, in anii 1980, studii temeinice in Muntii Buzaului. Si au zis ca pe la noi, la Buzau, dinspre Lopatari si pana pe la Chiojdu ar fi al treilea pol magnetic al pamantului. Tocmai de aceea, se spune ca doua zile petrecute in Muntii Buzaului ne echilibreaza energetic.

 

Turisti Lopatari - Focul Viu

Turisti Lopatari – Focul Viu

Diminetile petrecute sus, la Lopatari par dimineti bine cumpanite, ca in muntii Elvetiei. Exista, desigur, niste diferente pe care le stim. Drumurile, infrastructura, cazarea, ospitalitatea, marcarea obiectivelor.

Ca veni vorba… Zilele acestea, doi consilieri locali din zona au facut o fapta peste obisnuitul acestei categorii de localnici alesi prin votul poporului cuminte. Au marcat traseul catre Focul Viu – traseu umblat in fiecare vara de peste 20.000 de turisti straini. Au facut o treaba buna, de care profita chiar in aceste zile, un grup din Cehia care doarme la cort, pe poiana de la Focul Viu. Este primul grup care a trecut pe traseul marcat in mod profesionist, spun ghizii locului, de acesti doi consilieri care au cumparat vopsea alba si rosie din banii propriului buzunar.  Nu se poate domnule asa ceva! – veti spune. Dar eu as zice ca daca ar exista in zona niste primari gospodari, in loc sa toace in fiecare an milioane de lei pe panselute si alte nimicuri,pot gasi in bugetul local cateva mii de lei pentru vopsea si niste tineri dornici de aventura, care pe deasupra ar putea primi si adeverinte de voluntariat, cu care sa marcheze aceste trasee. Pentru ca lemn pentru indicatoare, slava domnului, nu trebuie sa cumpere!

 

Drumuri de off-road

Drumuri de off-road

Eu sper ca se vor lua, dupa consilierii despre care-am vorbit mai devreme, si altii, chiar si dintre aceia care stiu a toca banii comunitatii, ori doar ridica, de frica, mana la ceea ce spune mai marele primar! Si mai zic eu ca acest traseu are cativa kilometri buni, vreo cinci, de la Luncile si vreo opt, din Lopatari. Partea cea mai grea este insa in satul Terca unde, daca nu esti de-al locului si nici traseele pe care poti circula nu sunt marcate, risti sa te pierzi rapid sau sa ai parte de vreun accident, din cauza drumului comunal transformat uluitor in transee, de rotile masinilor de transportat material lemnos.

Micii afaceristi ai locului se plang, care de care mai tare, ca autoritatile le cer acum acte, ca sa mai poata cara lemn taiat din padure. Si mai ca-ti vine sa le plangi de mila auzindu-i cat de jalnic se vaita ca nu vor mai avea din ce trai, daca nu stii cum stau lucrurile…

Aici apare insa o intrebare, la care mi-ar placea sa primesc si raspuns, desi stiu ca sper in zadar: domnilor, de 25 de ani de cand tot taiati padurile, de unde aveti chef, folosind banii in folos propriu, unde va sunt averile?

 

Cascavalul de Penteleu

Cascavalul de Penteleu

Am cam ratacit subiectul, din variate motive. Sunt bine intentionata si-as vrea sa cuprind in cateva randuri toate frumusertile Buzaului, pentru a le arata lumii, ca intr-o oglinda.

Din pacate este imposibil, asa ca acum va spun ca acolo, sus, langa Focul Viu, mai sunt cativa batrani, dintre urmasii unui cioban care stia si reteta celebrului cascaval de Penteleu. Omul, care statea odinioara cu oile in Giurgiu, sus la munte, s-a dus la cer, dar reteta e la Pompiliu Blidaru care sta in Varlaam. Iar acasa la ciobanul Bazile este reteta prin care se pune la putina branza lui iulie si a lui august, ca sa tina pana la primavara.

Am strans aprig din dinti pe drumurile astea, facute praf de magnatii din rumegus ai zonei Lopatari, carora nu le convine ca le sunt cerute acte la camioanele cu lemne…

 

gura teghiiAm tras de masina pana sus, la o stana aflata in vecinatatea unei sonde. Smoleanu ii spune catunului in care exista cateva casute de vara, odai ale muntenilor. Sonda e din anii 1990 cand, aici a fost testata calitatea petrolului descoperit in zona. Se spune ca e o combinatie perfecta de petrol si gaze naturale si ca putini se incumeta sa-si aseze sonda atat de aproape de zona locuita. Un lac din apropiere e dovada ca iese petrol si acum. La data aceasta e plin cu apa si aur negru. Peste vara, se usuca.

Pe langa sonda aceasta era candva si un canton. Casa exista inca, dar padurarii trec rar, zic satenii. E o adevarata aventura sa ajungi pana aici. Drumurile par tuneluri, in anumite zone. Cand a plouat, camioanele incarcate s-au scufundat, efectiv, creand santuri adanci.

Aveam sa aflu insa ca aici, iarba e cea mai buna pentru animale. E zona Stematarilor, a Babusarilor, Labarilor si Cosconarilor. Nume ale familiilor numeroase din sat.

 

Lopatari _ Focurile ViiCaut sa aud un latrat de caine. Se aude undeva in departare.E spre Maciuca, incolo. Inca o mamaliga de mancat pana acolo” – imi zice ghidul de ocazie. Sa o mancam ii zic la randul meu tanarului care s-a lasat de scoala la 12 ani, ca sa care lemne cu unchiul sau. Daca ar sti cata suparare am eu pe ei… Alunga turistii drumurile astea. Dar acum am nevoie de el si ma tin aproape. Are pasul mare Florin (asa il cheama), dar incet, ca munteanul. Urcam poiana din stanga lacului cu petrol la vedere. E o stana aici. Poaiana e atat de larga, incat ursul tine calea celor care se incumeta.

S-a salbaticit, ca nu mai vine lumea la pamanturi, aici. E drumul rau si nu se mai poate urca. Noi o luam la pas, mai pe malul Slanicului, mai pe drum si ajungem. Eu ma duc la stana sa vad cum incheaga lapte, nea’ Gheorghe. Mi-a zis ca-mi lasa mie putinile sa pun branza, cand s-o duce…

 

terca lopatari - buzauAre mintea atat de simpla, dar curata. Vrea sa munceasca si sa traiasca  din ce produce… Noi ne mai uitam lung si dupa profit, fara munca. Lui Florin ii smiorcaie apa in cizme. Te-ai udat… Se uita lung … Asa se aud ele mereu, ca-s sparte. N-am de unde sa iau altele, aici. As avea eu o bruma de bani, dar cine sa vina aici cu magazin? Mama culegea fragi pe aici, cu vreo 15 ani in urma. Acum, nici picior de femei la zmeura si fragi.

Imi pun in gand sa-i trimit, cumva, o pereche de cizme numarul 39. N-o sa uit, caci tare ma seaca la suflet drumul asta, unde si oamenii s-au cam salbaticit. Is dornici de vorba lunga, dar pana intra la taifas se uita printre tambre si asculta. Femeile stau acasa  – imi descrie Florin traiul lor –, iar barbatii pleaca la munca, cu ziua, pe  la vreunul care mai are ceva bani. Mai sunt si plecati din sat. Mai e si subventia asta de la APIA si mai traim din ea. Eu ma mai duc la padure… Ce sa fac la scoala, sa joc fotbal? Ca asta ne invata – imi spune tanarul, dezamagit. Ma opreste, apoi din mers, cu un gest. Stati sa-l strig pe nea’ Gheorghe, ca are doi caini rai – si striga…

 

stana-munteCu manecile la camasa suflecate, batranul cu ilic din dimie si caciula ciobaneasca pe cap, iese in pragul odaii. Prin acoperis iese fum. Nu pe horn. E special facut asa, la stana – imi spune -, ca noi facem focul in mijlocul casei. Ceaunul e mare. Am dat cheag, acuma. E cheag din maruntaie de la ied. E cel mai bun. Am si capre si oi. Doamnele de la oras vor si branza de capra, acum. Am luat si eu vreo 20, ca sa dea gust de capra, dar tot oaia e de baza. E cuminte si da miel bun. Eu m-am invata cu ele. De 36 de ani sunt la munte. Acasa doar o data la luna sau poate pe vara, depinde cum e vremea. Acum ne ploua…

Intram sa vedem. Cainii isi culca la loc, cu capul pe labele mari. Is bine hraniti. Numai zer cu mamaliga. Facem cate o mamaliga de zece kile pentru ei. Jumate-jumate mananca. Acum am pus branza in carpa curata si alba. O scot mai pe seara. O las cat sa se scurga. Apoi pun casul asta de 20, poate 25 de kilograme pe scandura. Il dau cu sare. Il intorc cam o saptamana cand pe o parte, cand pe alta. Il tai cat e putina de mare. Asa dospita, branza trebuie sa acopere toate spatiile din putina. Sa nu ia deloc aer. Pun capacul si eu ii dau cu ceara ca sa fiu sigur. Vand asa cu putina de 10 kile, de 20 si chiar mai mare. Se desface tocmai in februarie-martie sau de Paste la anul. E cea mai buna branza de pe pamant. Se vinde atunci cu 40 de lei.

 

branza proaspataNea Gheorghe a auzit de Bazile, cel care stia sa faca, la el in stana, cascaval. Nu a vrut sa aplice insa reteta, vreodata. El face branza, pentru ca ii e mai usor. Stiu, de pe la sapte ani. Ma punea tata sa tin tuciul, sa sucesc branza pe scandura, sa fierb urda.. Ehei, vremuri!

Asa este! Vremuri frumoase, cu oameni faini, asa cum este si interlocutorul nostru. Are mainile albe si curate. La fel camasa dupa el si nu-l poti banui de fatarnicie, pentru ca nu stia ca va avea oaspeti. In stana e curat, maturat, stropit pe jos sa nu se ridice praful si miroase a lapte proaspat fiert. E placut sa stii ca taranii care ne vand branza in piata respecta regulile de igiena mai bine ca orasenii care au fabrici. La ei, la oamenii acestia simpli, totul sta in firea lucrurilor, in acel bun-simt mostenit din strabuni.

Iar branza de la oile si caprele lui nea’ Gheorghe este 100% naturala, nedegresata, bio. Branza santoasa care, asa cum spun medicii este cea mai buna buna sursa de calciu pentru sanatatea oaselor si prevenirea cariilor dentare, este bogata in vitaminele A, D, si E, protejeaza organismul impotriva cancerului de colon si are chiar darul de a ne face fericiti, pentru ca triptofanul, un aminoacid din care se formeaza serotonina, hormonul starii de bine, se gaseste in ea. Dar, cati dintre noi ajungem sa vedem si sa stim toate acestea? Oaza asta de salbaticie, stana, oile, padurea si oamenii pe care i-am cunoscut formeaza un univers minunat. Pentru mine ramane, insa, chinul drumului de intors spre oras…

 

 


Categorii: Lifestyle, Reportaj

Comentarii (2)

  1. GIGI DEACANU spune:

    FELICITARI….MI-AM ADUS AMINTE DE COPILARIE

  2. Dragos Mugurel spune:

    Excelent reportaj! Drumurile proaste tin departe masinile curate si aproape piciorul omului.

Adaugati un comentariu


 

*