REPORTAJUL DE DUMINICA: O portie imensa de sanatate langa Focul Viu

Judetul Buzau este considerat cel mai activ teritoriu romanesc din punctul de vedere al diversitatii obiectivelor turistice care confera frumusete si o portie de sanatate pe care foarte usor o resimte calatorul desprins o zi, poate doua-trei, de agitatul oras.

Turistii germani, cehi si polonezi prefera, in judetul Buzau, in mod deosebit, o zona vitregita de infrastructura rutiera. Aici se simt in acel colt de rai pe care Europa vestica l-a pierdut rapid in fata agasantei vieti de zi cu zi. In fiecare vara, jumatate din cel mai lung drum judetean al zonei noastre care desparte Buzaul fix in doua, jumatate din drum, cum spuneam, este luat la roata – la propriu, caci turistii vestici vin pe biciclete – de cei mai pasionati cetateni europeni de ceea ce inseamna insanatosire in natura „naturala”, dupa cum a glumit la un moment dat un tanar director de pe la sport.

 

Si, cum e timpul programarii concediilor, va invit sa parcurgem cei 54 de kilometri de drum judetean care se opreste in miezul comunei Lopatari, sat Luncile si mai apoi inca opt kilometri de drum comunal, abandonat de autoritatile comunale dupa un esuat – sau poate furat – proiect SAPARD. Turistii nu se pierd insa in fata greutatilor din carosabil si pedaleaza catre tinata finala.

„De la Maracineni si pana sus, la Lopatari”, povesteste Cristina Partal, presedintele Asociatiei Nationale de Turism Rural, Ecologic si Cultural Buzau, „aventura este o calatorie de 54 de milioane de ani din punct de vedere geologic”.

Etapizat, pe diferitele etaje de altitudine, pietrele poarta semne ale unor epoci de multa vreme apuse, dar care reliefeaza frumos scoici fosilizate, pesti care si-au lasat coloana in inima rocii, gaze prinse de evolutie si frunze transformate minunat intr-o imagine analizata in fiecare vara de studenti romani si straini sub coordonarea unor profesori precum Marius Stoica sau Alexandru Andrasanu de la Facultatea de Geologie Bucuresti. Rocile nebagate in seama de localnici sunt obiect de studiu pentru doctoranzii olandezi, spre exemplu.

 

Pentru turistii pe doua roti, pietrele sunt doar motiv de poza pentru ca minunea e mai sus, la Terca, in satul care-si tine inca obiceiurile stravechi. Aici a trait nu multa vreme in urma Iorgu Ungureanu, singurul buzoian care stia reteta cascavalului de Penteleu, unul dintre cele mai sanatoase si mai sofisticate produse lactate ale Buzaului. Revenim la numele satului despre care Ion Zota, cel mai devotat invatator din Romania, din punctul de vedere al unui simplu jurnalist, desigur, care colaboreaza cu acesta de vreo 12 ani, numele inseamna terci, amestec de pamant – semn ca pe aici alunecarile de teren au framantat tot timpul pamantul. Se intampla si acum, atat in drum, cat si pe poiana.

Frumusetea locului este insa unica. Natura si-a pastrat verdele negru si prospetimea tulburata doar de camioanele care contribuie la exploatarea lemnului. Sunt vreo mie de oameni in total, in sat. Maxim. Cresc animale si fac fan. Mare parte. Partea cealalta lucreaza la padure.

Asa a fost dintotdeauna, iar tinerii nu pot schimba asta, pentru ca si-au croit drum spre sondele de apa si petrol ale Arabiei, ori mai aproape, in constructii si agricultura in tarile Batranului Continent, Italia si Spania. Cei care au ramas acasa au infiintat magazine alimentare si fac intrebari autoritatilor: le va fi vreodata mai bine pentru ca in satul lor, anual, vara, mii de straini vor sa vada minunea, Focul Viu.

 

E rezervatie naturala, sit in Programul Natura 2000 si atractie turistica, FOCUL VIU. Pentru ca romanii au drept caracteristica principala ospitalitatea, satenii din Terca si-au invatat lectia si le ofera turistilor straini si portia imensa de sanatate strecurata in cele mai traditionale mancaruri.

Se bucura atat de mult, ei, strainii, incat in fiecare an ii cauta pe aceeasi oameni frumosi care in virtutea noilor timpuri nu si-au parasit satul aflat la granita cu Vrancea.

Branza proaspata de oi si laptele cald, muls doua minute in urma de batrana de langa Focul Viu, ii determina pe strainii care fac popas in cel mai salbatic loc al Buzaului sa se simta rasfatati, ei spun ca e sanatos ca dimineata sa bea lapte crud si sa simta roua de pe iarba, desculti. Mai au ei, turistii germani, un obicei de care tin cont localnicii: le place sa doarma in cosar, in anexa cu fan sau chiar direct in capita cu fan din poiana. Vara este chiar de poveste sa vezi ghete in poiana si nici un picior de om. Ei sunt sus, pe capita de fan. Langa ghete, doarme si bicicleta profesionala, rapusa de drumul batut pana pe culmile Buzaului.

La trezire, turistii vestici isi beau mai intai cana cu lapte si mai apoi isi incalzesc, direct in vatra Focului Viu, mancarea. Insusi Focul Viu este o vatra cu flacari care danseaza. Noaptea sunt hora, iar ziua abia se zaresc.

 

Daca e sa povestim stiintific, Focul Viu este o aglomerare de gaze, la mica adancime, care se autoaprind. Turistilor le place sa le stinga, pentru ca stiu ca in miez de zi soarele le reaprinde. Daca e sa ploua, imaginea este fantastica: pe vatra se vede bolborosind pamantul, gazele isi fac loc si vor sa se aprinda. In functie de presiunea hidrocarburilor din adancuri, flacarile sunt mai mari sau mai mici. Diametrul vetrei are de la unul pana la 20-25 de metri patrati.

Prin anii 1995, canadienii au incercat sa instaleze sonde aici si sa extraga gazele, dar presiunea este foarte mare, povestesc si acum oamenii. Au ramas sondele de straja langa Foc, pana nu cu multi ani in urma.

Focul Viu atrage ca un magnet si e aprig disputat de autoritatile judetene din Vrancea, care il vor la ele si care il si promoveaza. Poate vor lua bicicleta, si prin iulie-august, cativa reprezentanti ai judetului nostru vor merge la Focul Viu sa vada cat de frumos este judetul Buzau.

Si le mai vindem un pont, spus de localnici si vanat de turistii germani: focul viu curge pe apa! Izvoarele de munte din zona satului au, din loc in loc, flacari jucause. Zona e impanzita, de o salba de flacari jucause pe care copiii le amana in joaca lor, de la un metru la altul!

Daca drumul ar fi circulabil, zona ar rivaliza, fara drept de retinere, cu Sarata Monteoru, iar sanatatea pusa la „bardaca” dimineata, de sateni, ar fi sporul cu care ar trebui sa inceapa promovarea specialistii buzoieni in turism!