REPORTAJUL DE DUMINICA: Sanatate din miezul satului

29 iunie 2014 | 0 comentarii |

traditiiTraditie inseamna pentru unii, in perioada prezenta, sa imbraci un costum asa-zis popular, care respecta doar ideea de piese ale batranului costum al taranului, insa asemanarea este atat de indepartata… Ori, poate, sa umpli un carnat, dupa o reteta pe care ti-o aduci vag aminte, cum ca ar fi de la bunica din zona Plescoi.

Numai ca multi dintre consumatorii traditiilor s-au trezit si nu mai accepta decat autenticul. Chiar pedepsesc aprig ideea falsului in piata si nu mai merg la concerte de muzica populara pe a caror scena se prezinta fetite de opt ani cu fuste scurte si trandafir din plastic in par, nu mai cauta carnati de Plescoi in engros-urile Capitalei, ci vin direct acasa, la micii producatori din zona Buzaului.

Si asta, pentru ca traditia inseamna sanatate, autentic, nimic modificat, asa cum a fost cu adevarat in vremea bunicii si in cea a bunicii bunicii.

Despre traditii e dificil sa vorbesti pana nu se aseaza vremurile cu trenduri, mofturi si fite ieftine. Romanii, intai trebuie sa-si oranduiasca dorintele si sa-si ierarhizeze valorile si mai apoi putem stabili la nivel oficial care sunt traditiile si obiceiurile deja globalizate fara temei.

 

Valea BuzauluiDar, sa poftim in traditionalul judet Buzau care, inca pastreaza, intre delauri si munti, pe marginea campiei si undeva in spatele Vulcanilor Noroiosi, adevarate comori, traditii inca nepervertite de monden. Sunt oameni care isi cunosc valoarea si o pastreaza ca intr-o reteta a fericirii, acolo unde ea exista.

Facem primul popas de vacanta in mereu surprinzatorul Siriu al Buzaului. Nimic nu se poate compara cu ospitalitatea satenilor din Siriu. Sunt modesti, valorosi, stapani pe suisurile muntilor si primitori. Am ajuns la casa unui barbat, Costel Avram, fost miner in Siriu. Pe atunci cand lucram eu, mai erau si minele active, spargeau muntele pentru baraj, pentru cine stie ce lucrari hidrotehnice. Acum, as muri de foame daca as mai fi la ei. Dar m-am imbolnavit de plamani. S-ar zice ca e silicoza, dar eu nu am fost la carbuni. Dar sa va spun lucruri frumoase  de la noi, nu ca nu au baietii mei, de 21 si 23 de ani loc de munca, ca ne agonisim greu aici la munte sau ca vedem primarul doar la alegeri. Sa va spun cat de frumosi sunt muntii nostri si sa va ofer o mana de zmeura salbatica, mica la bob, dar gustoasa. Fetele mele merg tocmai pe Coltii Magaretei ca sa culeaga o galeata mica. Merg cate 12 km pe jos si vin acasa seara…

 

Costel Avram

Costel Avram

Ii asculti pe oamenii acestia fara sa respiri. Spun totul nu cu gura, vorbind, ci prin mimica fetei care parca-i legata de inima si prin modul in care isi tin mainile, mereu deschise sa ofere, sa spuna ele o poveste despre munca grea si putinele satisfactii. Soarele sta fix la mijlocul cerului, impartindu-l in doua bucati exacte intocmai ca doua felii de pepene. Si parca as manca o felie, dar rosie si zemoasa.

Pana prin 2005, la noi era doar o dorinta de prin reviste sa ai pepene tot timpul, ca acum. Si mai mult, inainte, era un aprozar in centrul comunei de unde luam pepene doar prin august. Era o coada imensa. Primeam cate o pepenoaica de familie. Era cea mai buna. Cand aflam ca vine marfa, stateam din timp, de noaptea, la coada. Dar va tin cu vorba si sunteti de pe drum. Nevasta mea pune masa, haideti cu noi!

 

ciorba-de-stirE prea simplu omul acesta, prea suferind, prea frumos ca sa refuz. Scot din rucsacul meu cateva caise, masa mea in teren si le ofer. Asta ca sa nu ma simt tolerata la masa acestor oameni. Femeia aseaza pe masa doua castroane din tabla, asa le spun ei vaselor emailate, cu smaltul sarit si marginea turtita de atata amar de vreme de folosit, iar mie imi aseaza in fata o strachina traditionala, din lut ars, frumos incondeiata. Toarna trei polonice de zeama rosie in fiecare, si ne pofteste sa mancam. O ciorba groasa, din care ies aburi mirosind dumnezeieste, iar din loc in loc isi arata fata cate un sambure ramas de la acritura. Asta e portia noastra de sanatate. O data pe saptamana, ne-o luam. E stir, mama… Stir rosu. Pun vara, repede, apa la fiert. Cand a dat in clocot arunc ceapa tocata si in doua minute stirul tocat si el marunt, dar numai dupa ce l-am spalat in vreo patru ape. Acrim cu prune nematurizate. Dupa ce-o iau dupa foc mai adaug leustean si patrunjel sau anason, ca pe la noi mararul e mai rar, nu creste bine. Asta e stirul nostru!

O bunatate rara! O zeama traditionala, domnilor! Traditionala, caci oamenii acestia mananca stir din generatie in generatie. Si nimeni nu are curajul sa modifice ceva. Nici macar sa puna altfel de prune decat tiganesti, nu indraznesc.

 

Stir rosu - SCDL

Stir rosu – SCDL

Indrazneala numesc si ocupatia, de ani buni, a cercetatorilor de la Statiunea Legumicola Buzau, de a redescoperi in culturile sporadice din gospodariile oamenilor amarantusul, adica stirul.

Costel Vanatoru spune ca ceea ce face el insusi aici este incercarea cercetatorului de a pastra in patrimnoiul national plantele poporului roman pe care in cativa ani le vom pierde, pentru ca este oricum destul de greu si acum sa gasesti asa ceva. Eu am redescoperit stirul rosu si pe cel alb, le-am cultivat si acum le pastrez samanta, pentru ca peste timp se va cere asa ceva. Am experimentat si mai multe soiuri de busuioc, verde si rosu, cu parfum usor diferit, dar la fel de puternic, exceptional „condiment” pentru retetele de mancaruri mediteraneene, dar si un miraculos tratament naturist. In frunzele de busuioc se gasesc vitaminele A, C si K, dar si minerale precum calciu, magneziu, potasiu, fier si mangan. Busuiocul poate fi consumat ca atare in mancaruri si in salate, sub forma de suc, ori sub forma deinfusie sau decoct. Uleiul de busuioc are si el beneficii pentru organism, avand proprietati antiseptice si antiinflamatorii.

Este interesant cum traditionalul adevarat a intrat in cercetare! Ramane insa ca banca de germoplasma de la Buzau sa primeasca un spatiu adecvat si finantare pe masura, astfel incat sa continue sa existe.

 

pescuitMerg mai departe. Cobor inspre Cislau. Pe stanga, la un moment dat, se vede inca tulbure Buzaul. De la ploi. Oamenii se vaita ca pamantul le fuge de sub priviri. Aprig, un baietel trage de undita cand in sus, cand repede o arunca inapoi in apa. Cauta ochiuri navalnice. Zice ca acolo se ascunde pastravul. Si vine tocmai de la Gura Teghii. E bun.

Am vacanta de acum si numai pe garla stau. Mamaia are acasa patrunjel. Si mie imi place ori pastrav ori breana sa prind. Breana e mare mereu si e dulce. Patravul e la noroc. Acasa, povesteste el, scormonit bine de cuvintele mele sa povesteasca cum pregateste el pestele prins in vacanta mare, bunica-mea il pregateste. Eu il curat si il spal si ea toaca patrunjel. Intr-o fandela, pune jos peste, apoi patrunjel un strat, iar peste, iar patrunjel pana se termina pestele. Aseaza fandela pe foc mai mic si o lasa acoperita, cam o jumatate de ora. Pestele isi lasa zeama cat sa se faca in abur mai mult. Noi ii zicem plachie de peste. La inceput de iunie, cand incepem sa vorbim despre vacanta, eu la plachia de la mamaia ma gandesc.

 

Muntii SiriuAceste mancaruri simple, pe care odinioara le pregateau cu laptuca de pe marginea lacului de munte, oamenii care lucrau la funicular sau la tras lemn cu boii, in ce carte de bucate le inscriem sau ce drepturi de traditional cerem de la OSIM? Pana la urma, care este traditionalul cerut de europeni prin noile norme de inregistrare ca atare?

Traditionalul acesta cerut prin norme ce stau deja prafuite in catastife ministeriale exista in satele judetului Buzau pur si inca nestricat de orasenii avizi de cunoastere superficiala.

Daca as fi oprit la Viperesti, in satul Rusavat, aveam sa o reintalnesc pe tanara Cati, care stie bine cum sa pregateasca placinta cu branza dulce de vaca. Coca e batuta bine in covata, iar branza este preparata dis-de-dimineata.

Daca faceam popas mai jos, pe la Magura sau Ciuta ori spre Cozieni, gaseam sigur traditionalul sub forma vreunei fote negre pe care batranele mai obisnuiesc si azi sa o imbrace in zilele de duminica. E clar un lucru, traditionalul e sanatosul din miezul satului neatins de civilizatia betonului sau a tabletei…

 


Categorii: Reportaj

Adaugati un comentariu


 

*