REPORTAJUL DE DUMINICA: Savoare si sanatate din fructele marca Istrita

Printr-un proiect european de un milion de euro, pomii fructiferi din Statiunea de Cercetare Pomicola Istrita vor beneficia, incepand din acest an, de instalatii de irigatii revolutionare, prin picurare.

 

Putem spune ca primavara si-a luat destul curaj si a venit intru totul, mai devreme cu o luna. Nu sunt specialist ca sa afirm acest lucru, insa citez din natura, dupa cum imi spune un prieten mai in varsta, pomicultor. Migdalii, caisii si acum nectarinii, piersicii si ciresii au inflorit ori isi deschid florile minunate.

Stau cu inima stransa pomicultorii, de teama lui aprilie care uneori, chiar si dupa data de 8 sau 10, mai da un inghet scurt, care strica sperantele de rod, de fructe romanesti din livezile pe care destui buzoieni au invatat sa le infiinteze in ultimii cinci-sase ani.

Este primavara sperantei, a frumosului si a sanatatii care pare deplina daca e sa privim floarea de cais. Nu s-a grabit ea, ci vremea, cu 15-20 de grade Celsius a deschis-o. In 2008, dincolo de 15 aprlie a inflorit, iar anul trecut, fix pe 10 aprilie. Alearga grabite spre vara capsunile care au scos capul dintre frunze si floarea la inaintare, semn ca in mai mancam fructe parfumate, coapte, din gradina proprie. La sfarsit de iunie, nectarine si mai devreme, caise si piersici. Posibil.

 

Pana atunci, invatam de la pomicultorii adevarati ce inseamna calitate, luam notite cu privire la ingrjirea de primavara a pomilor si tragem un semnal de alarma cu privire la gramezile de pomi de pe DN1B, vandute ca soi nobil de catre taranii din zona Ulmeni-Sahateni.

Mergem asadar la profesorii de pomi. 2014 este si anul marelui pariu cu reconversia in pomicultura. Daca se va da drumul programului de 260 de milioane de euro anuntat de conducerea Ministerului Agriculturii, va fi cel dedicat reconversiei. Adica, livezile batrane vor putea fi inlocuite cu pomi tineri si de calitate.

In comuna buzoiana Sahateni, batrana doamna a pomiculturii romanesti, Pepiniera Pomicola Istrita, aflata in subordinea Universitatii de Stiinte Agricole si Medicina Veterinara Bucuresti, isi traieste, la 121 de ani, visul tineretii – irigatii prin picurare, pomi de mare productivitate si o pepiniera care nu mai face fata cererilor de pomi premium.

 

Dezvoltate pe rand, impreuna cu directorul Petre Grivu, subiectele acestea creioneaza un adevar pe care ar trebui sa ni-l insusim cu totii, consumatori de fructe ori cultivatori de pomi fructiferi.

„Avem material biologic din categorii superioare, pentru ca o condite pentru reconversie va fi achizitionarea de pomi performanti, superori. Noi ne pregatim de marirea capacitatii de productie de pomi. Ma refer la toamna acestui an, pentru ca oamenii au vazut bine cum este la noi clima in ultimi ani si au inceput sa planteze toamna. Castiga un an de cultura si au siguranta mai mare deprindere. Nu cred ca reconvresia va avea loc la fel ca in viticultura, pentru ca acolo au existat areale vechi care au fost defrisate si replantate. Ei, in pomicultura nu mai avem livezi nici din acelea batrane ca sa le defrisam si sa punem pomi noi si de rasa. In aceasta primavara am avut pomi mai putini, nu pentru ca nu avem putere, ci tocmai pentru ca oamenii au plantat toamna, cand e ideal. Toamna nu exista deloc stresul de replantare”, incepe prezentarea directorul Petre Grivu.

 

Numai ca batrana doamna a stat ani de zile cuminte, ascunsa de-a dreapta combinatului de ingrasaminte de la Sahateni, iar de ea au stiut cu adevarat numai cunoscatorii, majoritatea oamenilor facand o confuzie nedorita intre statiunea Candesti si cea de la Istrita.

„Ca sa fim cat mai repede depistati de doritorii de pomi, noi cei din batrana doamna de stat a pomiculturii, avem pe internet un site, pe care descriem clar ce pomi producem si am lansat si un numar de telefon pentru comenzi. Ei, va spun ca telefonul a sunat din februarie si pana acum, non stop. Ma bucur ca oamenii au inteles ce inseamna si in acest domeniu calitatea. Preturile sunt intre 15 si 20 de lei, eu zic ca a fost rezonabil, ba chiar competitiv cu preturile de supermarket”, explica directorul de la Istrita.

Intre fructele romanesti si cele straine, frumos ambalate, mari, apetisante, stralucitoare chiar, consumatorii trebuie sa cunoasca spre exemplu ca merele din supermarket sunt tratate chimic dupa recoltare, astfel incat sa ramana proaspete pana cand el, doritorul, le cumpara. Intre ei, vanzatori vorbesc despre substante care dau fiori pe sira spinarii in ceea ce priveste tratamentele aplicate pe fructe, pentru a rezista indelungat. Numai ca este destul de greu sa dovedesti acest aspect.

 

La fructele romanesti, spune Petre Grivu e foarte clara comparatia – un mar romanesc langa unul de import, pastrate o luna impreuna. Romanescul se transforma, cel de cumparat de peste mari si tari, ramane intact.

Ca atare, la Istrita „a devenit un obicei sa promovam soiurile noi. Oamenii vin si intreaba de soiurile vechi, dar noi ii convingem de acesetea noi, le planteaza si peste cativa ani vin si mai cer, pentru ca sunt multumiti. La prun am introdus un soi care se coace in a doua jumatate a lunii iulie, soiul Precoce. Soiul Centenar, care a suferit degenerari de-a lungul timpului, a fost si el inlcouit. Continuam sa inmultim Stanley si Ana Spath, care dau satisfactii la calitate si cantitate. La mar avem soiuri noi, de asemenea, aduse din afara. Sunt superioare calitativ. Le inmultim insa pe baza experientei din lotul demonstrativ al statiunii. Acolo avem deja 30 de soiuri, iar din 2013 am mai adaugat inca 15 noi soiuri straine. Cele care sunt valoroase, le multiplicam in productie. Avem in acest an la productie patru-cinci soiuri de mar”, isi continua prezentarea directorul statiunii, cu usoara emoti in glas, la fel ca un parinte care-si prezinta copiii.

 

In fiecare an vorbim si la fructe despre moda, pe care o scrie tot cumparatorul, care in 2012 spre exemplu, a cautat mere verzi, mari si zemoase din soiul Granny Smith, in 2013 cirese mari cat oul de porumbel, iar anul acesta se estimeaza ca „ciresele vor ramane fructele la moda, ca sa spun asa. Avem soiuri deosebite, cu fructe mari, zemoase si aspectuoase. In anul anterior am avut comenzi pe piata interna, dar nu le-am putut onora pentru ca de ani de zile avem un contract cu piata rusa care comanda tot. Trebuie sa fim mereu receptivi la nou, asa ne spune si prorectorul Florin Stanica. Din fericire, dupa un an ca 2013, cu o productie pe care eu nu am mai intalnit-o intr-o cariera de peste 30 de ani, vom avea parte cel putin de caleasi lucru si in aceasta vara. Am facut taierile corespunzatoare in aceasta primavara si rodul se arata nemaipomenit”, se arata optimist specialistul.

Din livada de la Istrita, unde simti sanatatea numai privind in lungul randurilor cu pomi infloriti, aruncam un ochi spre posibila concurenta. „Oamenii au renuntat sa mai cumpere pomi de pe marginea drumului, pentru ca de acolo nu primesc certificat de garantie si au invatat ca nu se pot produce pomi de calitate, oricum. A fost si vina noastra ca nu am fost cunoscuti pana acum. Pomii din supermarket sunt chinuiti. Nu poti gandi ca radacina unui pom poate sa incapa intr-o punga in care sa mai si stea zile in sir, in magazin. Hipermarketul nu este un pericol pentru noi. De acolo cumpara cine are teren pentru un pom sau doi”, ne spune fara falsa modestie, Petre Grivu.

 

Din 2005, primul an de seceta masiva pe teritoriul judetului Buzau, statiunea de la Istrita s-a confruntat cu lipsa apei de irigatii. In fiecare vara, camionul si butoiul au facut carare prin livada. „Irigatiile constituie apogeul carierei mele. Ravnitul proiect de un  milion de euro. Refacem irigatiile pe 350 de hectare ale statiunii si ale membrilor Organizatiei Utilizatorilor de Apa de la noi, sunt aici si fermieiri si legumicultori mici din zona noastra. Proiectul prevede ca aceste 60 de ha de la noi de la statiune vor avea irigatii de ultima ora. Tubul de picurare e ingropat la radacina pomului. In Romania nu am vazut sa mai existe asa ceva. Apa ajunge mai repede la radacina pomului, direct, nu mai creeaza mediu prielnic pentru daunatori. Prin tub ajunge apa si ingrasamintele care hranesc pomul. Va fi ceva revolutionar. In acest an reusim, pentru ca acum suntem in faza de licitare a lucrarilor. Lipsa apei devine o nota de amintire. Nu vom mai cara in iulie apa cu butoiul sau cisterna ca sa salvam niste plantatii pomicole de exceptie. Atunci, ciresele chiar vor fi cat oul de porumbel”, spune, intr-un fel cu mare mandrie, un director ajuns cu adevarat la varsta intelepciunii in meserie.

Iar noi incercam sa tragem concluziile. Incurajam producatorii romani, aplaudam rezultatele frumoase, insa refuzam sa le consumam roadele pline de vigoare si sanatate. Exemplul vine si din legumicultura. Producatorii de salata au ramas cu productia de pe zeci de mii de metri patrati nevanduta, deoarece importul masiv de salate aspectuoase i-au terminat. La fructe poate nu va mai fi la fel.