Sf. Petru și Pavel, zi de sărbatoare și tradiții pentru sănătate și familie

Sărbătoarea marchează începerea secerişului şi jumătatea verii agrare, iar pentru a fi feriți de rele și a fi sănătoși tot anul, creștinii poartă, în această zi, pelin și usturoi în buzunare.

 

Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel este una de o mare importanță pentru creștinism, cei doi Apostoli fiind aleși de Hristos pentru a le încredința importanta misiune de a propovădui Evanghelia. Pentru că atât Petru cât și Pavel și-au dat viața pentru credință în același an, biserica creștină îi sărbătorește în aceeași zi, pe 29 iunie.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel au murit în anul 67 d.Hr. ca martiri ai credinței creștine, la Roma. Sfântul Petru a fost răstignit pe cruce, cu capul în jos, la porunca lui Nero, iar Sfântul Pavel a fost decapitat, pentru că fiind cetățean roman, „nu se cădea să moară de moarte necinstită”.

Sfinții Apostoli Petru și Pavel au fost întemnițați în timpul domniei lui Nero, pentru că L-au mărturisit pe Hristos ca Fiul lui Dumnezeu, iar pentru aceasta, ei sunt considerați ocrotitorii sistemului penitenciar din România și ai celor lipsiți de libertate, care au greșit față de Dumnezeu la fel cum au greșit și cei doi apostoli la un moment dat: Petru S-a lepădat de Hristos, iar Pavel i-a prigonit pe creștini.

 

Înaintea sărbătorii Sfinților Petru și Pavel credincioșii țin post (este unul dintre cele patru posturi mari ale anului creștin ortodox), pentru a se curăța de păcate și a se reapropia de divinitate.

În ziua Sf. Apostoli Petru și Pavel, credincioșii merg la biserică, iar gospodinele aduc colivă, colaci, mere dulci, miere, faguri și ramuri de busuioc, pentru a fi sfințite, după care împart aceste ofrande oamenilor săraci, pentru sufletul celor morți.

Până în această zi nu se scutură merii, pentru că se crede că, dacă se respectă această datină, ogoarele sunt ocrotite de căderea grindinei.

La Sf. Petru se taie un pui de găină și omul, lepădându-se de el, zice: „Să fie pentru pagubă!”.

După masa de prânz, întreaga familie mănâncă mere din recolta acestui an și miere, apoi diecare își pune o dorință fierbinte, despre care se spune că se va îndeplini… Femeile văduve nu vor mânca însă mere până la Sfântului Ilie, ca să fie ferite de boli și de dureri.

 

Sfântul Apostol Petru, fiul lui Iona și fratele Apostolului Andrei, s-a născut în Betsaida Galileei. Numele sau iudeu era Simon, însă Mântuitorul îl va numi Chifa (piatră). După o pescuire minunată pe lacul Ghenizaret, este chemat să devină pescar de oameni. Mărturisește în numele apostolior dumnezeirea lui Hristos, dar se și leapadă de Hristos când El este prins spre a fi răstignit.

După Înălțarea Domnului, Sfântul Petru, ca un mai mare între Apostoli, a fost întâiul învățător și propovă­duitor al cuvântului lui Dumnezeu. În adunarea ucenicilor ia cuvântul și aleg ca apostol pe Matia, în locul lui Iuda.

În ziua Cincizecimii, după predica Sfântului Apostol Petru, se botează trei mii de persoane. Apostolul Petru a propovăduit în Ierusalim, Iudeea, Samaria, Asia Mică până în Babilon și în ultima parte a vieții, la Roma.

Sfântul Petru este considerat unul dintre cei mai buni sfetnici ai lui Dumnezeu, pe care-l consultă în luarea celor mai importante decizii și tot lui i-a încredințat cheile de la Porțile Raiului.

 

Sfântul Pavel (Paul la catolici) a fost cel care a lăsat în urma sa principiul fundamental al creștinului ortodox. Originar din Tarsul Ciliciei, din neamul Veniamin, Sfântul Pavel a fost elevul învățatului Gamaliel. Pavel locuia în Tars și a luptat împotriva creștinilor, participând la uciderea arhidiaconului Ștefan.

Pe calea Damascului i s-a arătat Hristos într-o lumină orbitoare și l-a mustrat: „Saule, Saule de ce mă prigonești?”. După această revelație se convertește și primește botezul de la Anania, episcopul Damascului.

Sfântul Apostol Pavel a pornit în trei mari călătorii misionare și a scris 14 epistole care se găsesc în Sfânta Scriptură. A fost decapitat din porunca împăratului Nero.

 

Sfântul Petru este patronul agriculturii și răspunde de starea recoltelor, patronează căldura și ploaia și-i pedepsește cu fulgere, tunete și grindină pe cei ce-l nesocotesc. Este descris ca fiind cel mai înaintat în vârstă dintre apostoli, dar și cel mai sensibil și uman dintre toți, având o fire nestatornică și vorbind mereu înainte de a gândi.

În tradiția populară, sărbătoarea este cunoscută și ca Sân Petru de Vară și marchează miezul verii agrare și începerea secerișului. Sărbătoarea se ține timp de trei zile, pentru ca agricultorii să fie protejați împotriva potoapelor și pentru ca grânele lor să dea recolte bogate.

Ziua de dinaintea sărbătorii este dedicată spiritelor cerului, care până în această zi umblă libere prin lume și îi pedepsesc pe cei care dorm pe afară și care își găsesc culcușul în locuri în care nu le este permis. Un mod de protecție împotriva acestor duhuri sunt usturoiul și pelinul, care se poartă la brâu, în sân sau în buzunar.

 

Se spune că, în ziua Sfinților Petru și Pavel, privighetorile și cucii nu mai cântă. Despre cuci se spune că se transformă în șoimi în această zi, ei revenind la forma lor originală în ziua Bunei Vestiri.

Sărbătoarea Sfinților Apostoli Petru și Pavel aduce și licuricii, ce au parte de legendele lor. Licuricii ar fi scântei care ajung pe pământ după ce Sfântul Petru dă cu biciul în Rai. Ei sunt trimiși de sfânt pe pământ pentru a-i proteja pe oamenii rătăciti în pădure. Ziua de Sân Petru se ține și pentru ca lupii să stea departe de vite.

În această zi, oamenii pistruiați trebuie să se spele pe față cu apă la miezul nopții, când cântă cocoșul; tradiția spune că respectând acest ritual, pistruii nu se mai înmulțesc.

O veche credință populară spune că atunci când tună și fulgeră de Sân Petru nu se vor face alune și nuci, căci le mănâncă viermii și cad din copaci.

 

Creștinii ortodocși respectă tradiţia Moşilor de Sânpetru pentru casă şi pentru sănătate. În această zi nu se lucrează și se respectă sărbătoarea lupilor: nu se pun capcane şi lupii nu se alungă cu focuri de armă, pentru ca aceste animale sălbatice să fie îmblânzite şi să nu fure vitele din gospodării.

În ziua de Sf Petru este bine să se împartă mere dulci și miere prietenilor și vecinilor și să le urăm spor la muncă și sănătate.

Nu este indicat să scuturi merii până pe 29 iunie, pentru a nu cădea grindina „cât mărul” peste holde. Pietrele lui Sân Petru (30 iunie) se considera o sărbătoare despre care străbunicii noștri spuneau că, dacă e ținută după datină, ajută la prevenirea grindinei.

În mediul rural, mamele le oferă fiicelor o punguță roșie în care se păstrează un cățel de usturoi și frunze de pelin. Talismanul este purtat 3 zile, pentru ca fetele să fie apărate de farmece și de iele, care le-ar putea fura norocul.

 

Sfântul Petru apare fie ca personaj pământean, fie ca divinitate celestă. Se spune că, la marile sărbători (Crăciun, Anul Nou, Bobotează, Măcinici, Sângiorz sau de Sânziene), la miezul nopții, când se deschid pentru o singură clipă cerurile, poate fi văzut de pământeni stând la masa împărătească în dreapta lui Dumnezeu. Fiind chelarul curții dumnezeiești și stăpân peste cămările cereşti, Sfântul Petru este mai-mare peste grânare, din care are grijă să împartă astfel încât să ajungă oamenilor și animalelor. În același timp hrăneşte animalele sălbatice, mai ales lupii, dar fierbe şi grindina, care se topeşte în bucăţele mici şi nu mai este atât de periculoasă. Sf. Petru patronează căldura și ploaia, iar bătrânii spun că gerul nu este slobozit de el, ci de Dumnezeu.

Sân Petru este și cel mai cunoscut sfânt al calendarului popular. Este un personaj îndrăgit în povestirile şi în snoavele populare, iar în legendele de la începutul creștinismului se spune despre el că, pe vremea când oamenii erau mai religioşi, mergea pe pământ singur sau însoţit de Dumnezeu și vorbea cu oamenii, ascultându-le păsurile. Pe pământ, Sf. Petru umbla îmbrăcat în straie ţărăneşti și era preocupat, ca orice gospodar, de lucrul pământului, de creşterea vitelor şi, mai ales de pescuit.

Peste 500.000 de români își sărbatoresc onomastica în ziua Sfinților Petru și Pavel.

Le dorim să trăiască întru mulți ani și să fie veseli și sănătoși, împreună cu cei dragi!