TERAPEUTUL TAU : Invatarea si dezvoltarea
Exista oameni care cred ca nu mai au de invatat. Raspunsul este categoric NU.
Psiholog Taisia TRICA
Invatarea nu se opreste la portile scolii si nu reprezinta doar ceea ce invatam in cadrul cursurilor de specialitate. Oamenii acumuleaza cunostinte si diverse deprinderi practice de-a lungul vietii, dezvoltandu-se permanent, fie prin instruirea intr-un cadru organizat, fie prin auto-instruire sau orice alta modalitate spontana de relationare cu familia si societatea.
„Cei care au performante mari sunt oameni care pur si simplu invata mai repede. Invatam mai repede cand suntem atenti si vedem lumea asa cum este cu adevarat, nu cum ar trebui sa fie. Astfel, invatarea devine o functie mai degraba de constientizare decat de instruire – invatarea inseamna sa vezi clar ce se intampla in jurul tau, sa vezi pur si simplu, fara sa faci aprecieri, fara sa emiti judecati si fara sa dai curs instinctului de a controla si a da forma pe care o vrei tu fiecarui lucru pe care il atingi.” (Peter Block)
Terapeutic, pe langa „sa vezi clar”, este bine sa mai adaugam si „sa auzi” si „sa simti”.
Exista oameni care cred ca nu mai au de invatat. Putem ca evoluam fara a invata permanent, despre noi, despre ceilalti, despre natura, despre adevaruri universale. Raspunsul este categoric Nu. Invatam de la un copil, de la cineva ajuns la 90 de ani, de la cineva care nu este blindat de diplome, chiar si caderea unei frunze reprezinta o situatie de invatare.
Mergem pe strada, preocupati de propriile noastre griji si ganduri, fara a privi in jur, fara a fi conectati la ceea ce este in jurul nostru. Orice deplasare este un prilej de cunoastere, de invatare.
Este de dorit sa ne trezim, sa nu mai avem impresia ca le stim pe toate si ca detinem o farama de adevar absolut.
Poate versurile urmatoare va vor schimba perceptia asupra procesului de invatare si de dezvoltare personala.
„Invata de la toate” (din lirica norvegiana)
Invata de la apa sa ai statornic drum,
Invata de la flacari ca toate-s numai scrum.
Invata de la umbra sa taci si sa veghezi,
Invata de la stanca cum neclintit sa crezi.
Invata de la soare cum trebuie s-apui.
Invata de la pietre cat trebuie sa spui,
Invata de la vantul ce-adie pe poteci,
Cum trebuie prin lume de linistit sa treci.
Invata de la toate, ca toate-ti sunt surori,
Sa treci frumos prin viata, cum poti frumos sa mori.
Invata de la vierme ca nimeni nu-i uitat,
Invata de la nufar sa fii mereu curat.
Invata de la flacari ce-avem de ars in noi,
Invata de la apa sa nu dai inapoi.
Invata de la umbra sa fii smerit ca ea,
Invata de la stanca sa-nduri furtuna grea.
Invata de la soare ca vremea s-o cunosti,
Invata de la stele ca ceru-i numai osti.
Invata de la greier cand singur esti sa canti,
Invata de la luna sa nu te inspaimanti.
Invata de la vultur cand umerii ti-s grei,
Si du-te la furnica sa vezi povara ei.
Invata de la floare sa fii gingas ca ea,
Invata de la oaie sa ai blandetea sa.
Invata de la pasari sa fii mai mult in zbor,
Invata de la toate, ca totu-i trecator.
Ia seama, fiu al jertfei, prin lumea-n care treci,
Sa-nveti din tot ce piere, cum sa traiesti in veci!
Asadar, o buna modalitate de a constientiza necesitatea si efectele invatarii este sa privim inapoi, sa comparam persoana care am fost cu cea care suntem sau sa identificam momentele de revelatie in care ne-am spus „aha, asta este!”.
