Zâmbete de weekend
Iarna, mai ales dacă afară este zăpadă, aduce bucurie celor mici, dar și celor mari, mai ales în preajma Sărbătorilor. Glumele și bancurile sunt aproape nelipsite în fața cafelei și a vinului fiert…
Iarnă grea, omătul mare, o potecă îngustă prin zăpadă.
O doamnă se îndreaptă către casă.
Din sensul opus vede îndreptându-se către ea o namilă cu braţele întinse, clătinându-se.
Speriată, îşi adună puterile şi când tipul se apropie se repede la el şi îi dă un şut zdravăn între picioare.
Se aude zgomot de sticlă spartă, zboară cioburi în toate părţile, iar individul strigă exasperat:
– Obsedatelor! E al treilea geam pe care mi-l spargeţi!
***
În plină iarnă, o familie a cerut decuplarea de la centrala care furniza energie termică şi electrică în apartament.
Un reporter îi întreabă:
– Ce faceţi dacă vă este frig?
– Ne strângem în jurul lumânării.
– Dar dacă este foarte frig?
– Ne apropiem şi mai mult de ea.
– Dar dacă este ger, cu temperatura sub minus 20 de grade Celsius?
– În acest caz, aprindem lumânarea…
***
Iarna grea în Bucureşti, ninsoare abundentă, zăpadă mare, nămeţi.
Pe un trotuar, dis de dimineaţă, un beţiv înjura de mama focului, pâna atrase atenţia unui poliţist.
– Ce ai dom’ le, de ce faci scandal?
– Domn’ poliţist, hâc, cineva a făcut o cărare pe mijlocul trotuarului, hâc…
– Păi, foarte frumos din partea lui. Dar tu de ce te plângi?
– Păi… hâc, mie îmi trebuie trei cărări, hâc…
***
Două fetițe se străduiau din răsputeri să facă un om de zăpadă.
La un moment dat, una dintre ele, entuziasmată, strigă:
– Acum e gata, acum e gata!
– Mă duc repede în casă ca să aduc un morcov, zice cealaltă, la fel de fericită.
– Adu doi morcovi, îi zice prima fetiță, că poate îi punem și nas…
***
Cică era un pescar fanatic. Și de fanatic ce era se duce el într-o zi la pescuit deși era mult sub zero grade.
Scoate târnăcopu’ să dea o copcă, după care-și aruncă sculele în apă. Stă el ce stă și odată aude o voce groasă din spate:
– Aicea nu este pește!
Tipu’ când aude își extrage undițele și se mută mai încolo… Tot nu mișcă. După o vreme, aude iarăși vocea:
– Aicea nu se află pește!
Individul, și mai supărat, se mută din nou. Sparge gheața și așteaptă. Din nou, în spatele lui, vocea:
– Aicea nu vei găsi pește!
Enervat, pescaru’ se-ntoarce și grăiește:
– Da’cine ești tu, ba, de-mi tot sperii norocul?
– Eu sunt directorul patinoarului!
***
O femeie pleacă în vacanța de iarnă fără soțul ei, în Caraibe.
Abia ce ajunge și face cunoștință cu un negru arătos.
După formulele de politețe de rigoare, ea îl întreabă:
– Cum te cheamă?
– Nu pot să-ți spun, îi răspunde el.
În fiecare seară ei se reîntâlnesc, fac dragoste, ea îl întreabă același lucru, iar el îi dă întotdeauna același răspuns.
Într-o seară, ea îi spune:
– Este ultima mea seară aici, mâine plec acasă. O să-mi spui totuși cum te cheamă?
– Nu pot să-ți spun, că o să râzi de mine, zice el.
– Hai zi, că nu râd, n-am de ce.
– Bine… Pe mine mă cheamă Zăpadă.
Tipă începe să râdă… și râde, râde de se sguduie.
La care negrul furios:
– Eram sigur că o să râzi, mai bine nu-ți ziceam!
– Nuuuu, nu râd de tine, mă gândeam că soțul meu n-o să mă creadă când o să-i spun că am avut 30 cm de zăpadă în Caraibe!
*Aceasta este o rubrică de bancuri / umor / pamflet/ anecdote și va fi tratată ca atare.
