Zâmbete… regale
Un rege african avea un prieten foarte bun din copilărie, care avea obiceiul ca indiferent de situația în care se afla (pozitivă sau negativă) să reacționeze la fel: „E foarte bine!”
Într-o zi, regele și prietenul său se aflau la vânătoare. Prietenul încărca și pregătea armele pentru rege. Dintr-o greșeală, o armă s-a descărcat și i-a retezat regelui buricul degetului mare.
Examinând situația, prietenul a remarcat ca de obicei:
– E foarte bine!
– Nu, nu e bine deloc!, a replicat regele și a ordonat ca prietenul lui să fie aruncat în închisoare.
Un an mai târziu, regele vâna într-o zonă periculoasă. A fost capturat de canibali, care l-au dus în satul lor. L-au legat de un proțap și se pregăteau să-l „prepare”.
Unul dintre canibali, care voia să dea foc lemnelor pentru „friptură”, a observat că regelui îi lipsea buricul degetului mare. Fiind superstitioși, aveau ca regulă să nu mănânce pe nimeni care nu era….întreg. Așa că l-au eliberat pe rege.
La întoarcerea acasă, regele și-a amintit de întâmplarea de la vănatoare când își pierduse degetul și, cuprins de remușcări, a ordonat ca prietenul lui să fie eliberat.
– Ai avut drepate, a fost foarte bine că mi-ai retezat buricul degetului, i-a spus el prietenului proaspăt eliberat.
Apo, regele i-a povestit pățania cu canibalii.
– Îmi pare foarte rău că te-am trimis la închisoare atâta vreme. A fost urât din partea mea să fac acest lucru, s-a scuzat regele.
– Nu…, a replicat prietenul. Este foarte bine!
– Ce vrei sa spui cu acest „Este foarte bine?!?” Cum poate fi bine să-ți trimiți prietenul la pușcărie un an?
– Dacă n-aș fi fost în pușcărie, aș fi fost cu tine și, cum eu nu aveam niciun „defect”…
***
Vizitând o închisoare, înţeleptul rege Solomon îi întreabă pe deţinuţi pentru ce delicte au fost închişi:
– Nu ştiu, zice unul dintre ei, eu sunt nevinovat, stăpâne!
– Şi tu? De ce eşti închis?
– Din greşeală, stăpâne… Sunt mai nevinovat decât un prunc!
Toţi spun că au fost închişi pe nedrept, în afară de ultimul, care zice:
– M-au închis pentru că sunt un tâlhar. Am furat şi de la bogaţi, dar şi de la săraci…
– Deţinutul ăsta să fie eliberat, ordonă regele. Aici sunt numai oameni cinstiţi şi s-ar putea să-i corupă.
***
În sala tronului se aud voci certăreţe din anticameră. Frederich cel Mare îşi întreabă valetul:
– Ce se întâmplă acolo?
– Majestate, două contese se ceartă care să intre prima la dumneavoastră.
Frederich dispuse, după o clipă de gândire:
– Spune-le să intre mai întâi cea mai urâtă şi mai bătrână!
Valetul iese, iar în anticameră se face linişte. Contesele pleacă amândouă.
***
La funeraliile regelui Eduard al VII-lea, împăratul Wilhelm al II-lea al Germaniei stătea lângă preşedintele SUA, Theodore Roosevelt.
Cu obişnuitul său ton de superioritate, Wilhelm îi spune preşedintelui american:
– După ceremonie, vino la mine! Te aştept la ora două. Am patruzeci şi cinci de minute la dispoziţie.
Vrând să-i servească o lecţie de politeţe, Roosevelt îi răspunde:
– Voi fi punctual! La două fix voi fi acolo, deoarece nu vă pot acorda decât douăzeci de minute…
***
Un împărat avea în fața palatului două piscine: una în care făcea baie fiica sa și alta în care ținea un crocodil.
Într-o zi, crocodilul a reușit cumva să sară în pisicina unde făcea baie fata împăratului. S-au strâns slujitorii pe langă pisicină, priveeau îngroziți cum îi dădea crocodilul târcoale fetei, dar nimeni nu avea curaj să intre în apă, să o salveze.
– Cine sare în piscină, primește jumătate din împărăție și mâna fiicei mele, spune împăratul, disperat.
La un moment dat, un căldărar intră în piscină, atrage crocodilul și salveaza fata.
– Chiar dacă ești căldărar, promisiunea e promisiune. Îți voi da jumătate din averea mea și mâna fetei.
– Bă, eu mă… pe împărăția și pe fata ta. Tu spune-mi care m-a impins, că-l halesc!
