Zâmbim de Sf. Ștefan… La mulți ani!

În a treia zi de Crăciun, creștinii îl sărbătoresc pe Sfântul Arhidiacon Ștefan, unul dintre ucenicii lui Iisus şi primul martir al Bisericii. El a fost și primul dintre diaconi, ales la propunerea Sfinților Apostoli. Arhidiaconul Ștefan l-a cunoscut pe Mântuitorul Iisus, la picioarele căruia a făcut adevărata școală a credinței și înțelepciunii. A fost martorul Învierii Domnului și Înălțării Sale la cer și al Pogorârii Duhului Sfânt.

Pentru că predica aceste adevăruri, a stârnit furia fariseilor și a conducătorilor evrei care l-au acuzat în mod fals de blasfemie contra lui Moise și a lui Dumnezeu și a fost judecat și omorât cu pietre. Fiindcă era un adevărat creștin, el i-a iertat pe cei care l-au ucis.

Pentru sporul casei şi pentru sănătatea rudelor suferinde trebuie să-l cinstim pe Sfântul Ştefan prin fapte bune, iar celor aproximativ 422.000 de români care poartă numele Sf Arhidiacon Ștefan le spunem „La mulți ani!” 

Și pentru că zâmbetl face întotdeauna „casă bună” cu o zi de sărbătoare, vă invităm să lecturați câteva glume care pot completa petrecerile din această zi…

 

Înaintea slujbei de Sf. Ștefan, preotul unei biserici se uita la scena Nașterii și observă că Iisus lipsea dintre statuete. Când iese afară, vede un băiețel cu o mașinuță roșie în care era așezată statueta prunculului Iisus.

– De unde ai luat statueta asta, micuțule?

– Din biserică, zice băiețelul.

– Și de ce ai luat-o?

– Cam cu o săptămână înainte de Crăciun, eu m-am rugat pruncului Iisus și i-am promis că dacă-mi va aduce o mașinuță roșie de Crăciun, El va fi primul pe care-l voi plimba cu ea…

***

Ștefănuț era tare fericit că bunica i-a dat de ziua lui niște tobe la care putea să bată când avea chef:

– Bunico, tobele de la tine sunt cel mai frumos cadou pe care l-am primit de ziua mea.

– Cum aşa?, întreabă fericită bunica.

– Păi mama îmi dă câte cinci lei ori de câte ori vreau să mă joc cu ele.

***

– I-am făcut o surpriză Ștefaniei, de ziua ei! – îi spune ginerele, soacrei, venită la petrecerea zilei onomastice a fiicei sale.

– Ei da! Ce i-ai cumparăt frumos?

– O ciocolată cu alune!

– Păi asta numeşti tu surpriză?!

– Pai da, că ea se aștepta la o rochie!

***

În timpul unei bătălii, Ştefan cel Mare le propune turcilor să nu se mai omoare ca proştii şi să se întâlnească peste un an, iar fiecare oaste să aducă câte un câine să se lupte. Peste un an se întâlnesc cele două armate, turcii aduc un pitbul mare, fioros, iar românii un pechinez. Încep câinii să se lupte și, deodată, pechinezul înghite pitbulul.

Mahomed, supărat, îl întreabă pe Ştefan:

– Cum e posibil aşa ceva, am dat o grămadă de bani pentru a antrena câinele.

– Eh… eu am cheltuit toţi galbenii pentru a-i face operaţie estetică crocodilului meu…

 

*Această rubrică este una de umor/bancuri/pamflet. Orice asemănare cu personje reale este pur întâmplătoare.