120 de ani de la nasterea Anei Aslan, pionier al gerontologiei mondiale

Celebrul medic a descoperit actiunea eutrofica si regeneratoare a procainei si, impreuna cu farmacista Elena Polovrageanu, a elaborat medicamentul „Gerovital H3”, supranumit „Elixirul tineretii”.

 

Sa nu ne uitam valorile nationale! Astazi se implinesc 120 de la nasterea medicului Ana Aslan, unul dintre pionierii gerontologiei medicale mondiale. Nascuta la Braila, la 1 ianuarie 1897, cel mai mic dintre cei patru copii ai familiei Aslan, Ana, isi pierde tatal la 13 ani si se muta impreuna cu familia la Bucuresti, unde absolva cursurile Scolii Centrale. La 16 ani viseaza sa devina pilot, dar decide ulterior ca ceea ce isi doreste mai mult este sa devina medic, sa ajute oamenii. In timpul primului Razboi Mondial ingrijeste soldatii, in spitalele militare din spatele frontului, de la Iasi. Dupa intoarcerea la Bucuresti, in anul 1919, lucreaza alaturi de marele neurolog Gheorghe Marinescu. Trei ani mai tarziu, in 1922, absolva Facultatea de Medicina. Despre cum a ajuns la sa faca medicina, celebrul medic spunea, intr-un interviu, ca „mama nu voia deloc sa fac medicina si, ca sa o conving, 3 zile nu am nu am aparut la masa, nu am mancat”…

Dupa absolvire este numita preparator la clinica II din Bucuresti, condusa de profesorul D. Danielopolu, care o indruma si in elaborarea tezei de doctorat, „Cercetari asupra inervatiei vasomotorii”, pe care o sustine doi ani mai tarziu.

Urmeaza o activitate didactica si spitaliceasca la Filantropia, Institutul Clinico-Medical al Facultatiii de Medicina din Bucuresti, Clinica Medicala din Timisoara, Spitalul CFR. Din 1949, devine seful Sectiiei de fiziologie a Institutului de Endocrinologie din Bucuresti. Este punctul de plecare al carierei ei de gerontolog. Aici experimenteaza procaina in afectiiunile reumatice, in cazul unui student tiintuit la pat din cauza unei crize de artroza.

 

Ana Aslan continua cercetarile intr-un azil de batrani si evidentiaza importantia novocainei in ameliorarea tulburarilor distrofice legate de varsta. Cercetarile au demonstrat eficientia tratamentului pe mai multi batrani, dintre care unul de 110 ani. Dupa patru ani, tremuraturile mainilor si ale capului aproape incetasera, putea sa mearga singur, avea pofta de mincare, parul alb se repigmenta si avea o stare psihica buna. Pentru mai bine de doi ani, s-au urmarit efectele tratamentului asupra a 15.000 de persoane cu virste cuprinse intre 38 si 62 de ani. 400 de medici si 154 de clinici au luat parte la experimentul care avea sa ateste valabilitatea teoriei emise de cercetatoarea romanca. Aceste rezultate remarcabile sunt comunicate de Ana Aslan, Academiei Romane, al carei membru titular devine la 1 martie 1974.

In 1952, Ana Aslan  infiinteaza primul Institut de Geriatrie din lume, iar in 1974, acesta devine Institutul de Gerontologie si Geriatrie, pe care il conduce pana la sfarsitul vietii. „Profesoara”, cum ii spuneau apropiatii, era o femeie dedicata muncii sale si foarte stricta cu colaboratorii si cu ea insasi.

In colaborare cu specialistii din institut, dr. Ana Aslan a efectuat cercetari complexe in legatura cu procesul de imbatranire, atat la nivel sistemic – al intregului organism, din punct de vedere functional, organic, tisular, celular -, cat si la nivel subcelular – abordand procesele biochimice si fizice care au loc in celula vie, obtinand date interesante cu privire la modificarile privind cantitatea si starea functionala a acizilor nucleici in raport cu varsta.

 

In colaborare cu farmacista Elena Polovrageanu elaboreaza, in 1972, Gerovital H3, cu efecte profilactice si curative asupra imbatranirii premature si a bolilor legate de varsta, demonstrand eficacitatea noului medicament in reumatism, stari depresive, arterioscleroza, maladia „Parkinson”, regenerarea si repigmentarea parului, vitiligo si alte boli cronice. „La inceput parea o aventura. In tot ce am intreprins am avut mult curaj, multa intuitie, dar si sansa. Tot timpul am fost sustinuta si ajutata de oameni cu inalta tinuta stiintifica, cum au fost profesorii Danielopolu si C.I. Parhon, alaturi de care am lucrat multi ani”, marturisea Ana Aslan, intr-un interviu.

Produsul este primit cu entuziasm de specialistii din intreaga lume, iar Ministerul Sanatatii omologheaza medicamentul sub forma de drajeuri, crema terapeutica si lotiune capilara. Dupa omologare s-a trecut la productia de serie, sub forma de fiole, iar cinci ani mai tirziu si sub forma de drajeuri, crema terapeutica si lotiune capilara. „Gerovitalul H3” devine, rapid, unul dintre cele mai apreciate din lume si este omologat in 30 de state, iar Ana Aslan ajunge unul dintre cei mai cautati specialisti. Dupa retetele ei de viata sanatoasa (in combinatie cu tratamentul „Ana Aslan”) au fost intineriti multi pacienti, romani si straini, saraci si bogati, anonimi si celebri…  Intre celebritatile lumii care au apelat la elixirul tineretii „Made in Romania” conceput de Ana Aslan s-au aflat Charlie Chaplin, Mao Zedong, Yaser Arafat, regele Arabiei Saudite, regele Marocului, maresalul de Gaulle, maresalul Tito, generalul Fanco, Miguel Asturias, Somerset Maugham, Indira Ghandi, JF. Kennedy, Winston Churchill, Aristotel Onasis, Marlene Dietrich, Lillian Gish, Jaqueline Kenedy, Pablo Picasso, Salvador Dali, Claudia Cardinale…

 

In 1976 cercetatoarea primeste brevetul pentru produsul „Aslavital”, care largeste aplicabilitatea terapeutica a „Gerovitalului H3”, cu precadere asupra imbatranirii sistemului nervos si cardiovascular, asupra reducerii starilor depresive si a anxietatii, asupra imbunatatirii memoriei, auzului, vazului, mirosului etc. Opt ani mai tarziu este omologat „Aslavitalul de uz infantil”, folosit in terapia copiilor cu deficiente mintale.

Ana Aslan creeaza conceptul de „profilaxie a imbatranirii” si se preocupa de batranii abandonatii de familie. Refuza sa perceapa taxe de camin de la acesti napastuiti ai sortii, indrazneala care o costa 1.500.000 de lei, bani ce ii sunt imputati de catre organele de partid, care i-au reprosat ca printre pacienti a avut si familii boieresti. Dupa sapte ani de hartuieli in justitie, este achitata. Dar achitarea vine tardiv, inainte cu cinci luni de a intra pentru totdeauna in legenda. Dreptatea se face mult prea tarziu, in conditiile in care rezultatele cercetarilor ei adusesera venituri de 17.000.000 de dolari, anual, statului.

In schimb, Organizatiia Mondiala a Sanatatii i-a oferit Premiul „Leon Bernard” pentru medicina sociala. Succesele sale in profilaxia si terapia batranetiii au avut un mare impact asupra lumii medicale si a opiniei publice internatiionale, dar au atras si invidia Elenei Ceausescu. Deloc intaplator, in 1974, ambele devin membri titulari ai Academiei Romane.

 

Ana Aslan a fost ceeea ce se numeste „cetatean al lumii”. Cea mai onoranta marturie a dimensiunii universale si a dainuirii memoriei sale este inscrierea numelui Ana Aslan pe mausoleul parintelui medicinii, Hipocrate, la Larissa, in Thessalia.

Ana Aslan a fondat si a condus Revista Romana de Gerontologie si Geriatrie, a fost membru al Societatii Romane de Gerontologie, al Societatii Nationale de Gerontologie din SUA, al Societatii de Gerontologie din Chile, al Asociatiei Internationale de Gerontologie, al Asociatiei Internationale a Femeilor Medic, al Societatii pentru Cercetari privind Alimentele si Substantele Vitale, al Uniunii Mondiale de Medicina Profilactica si Igiena Sociala, al Centrului International de Gerontologie Sociala etc., membru de onoare al Academiei Americane de Medicina Preventiva si al Societatii de Stiinte de Gerontologie si Geriatrie din fosta URSS, membru fondator al Confederatiei Societatilor de Gerontologie din Tarile Latine.

I-a fost decernat titlul de Doctor Honoris Causa si doctor emerit al Universitatii „Braganza Paulista” din Brazilia, a fost distinsa cu „Merrito della Repubblica” (Italia), cu Ordinul „Palmes Academiques” (Franta), cu medalia Institutului de Stiinte Medicale din New Delhi, medalia de aur a Universitatii „Jan Komensky” si medalia de aur a Societatii de Gerontologie „J.E. Purkyne” (ambele din Praga), cu premiul si medalia „Leon Bernard” decernate de Organizatia Mondiala a Sanatatii, cu Premiul „Marie Curie” al Academiei Mediceea din Italia etc.

 

Celebrul medic Ana Aslan a trait aproape 92 de ani. Longevitatea i s-a datorat probabil genelor mostenite, dar mai ales vietii active si ordonate pe care o avea si unei diete echilibrate la care tinea. In lumea moderna, dietele sunt la mare cautare, iar diversitatea lor ii pun in incurcatura chiar si pe cei mai faimosi nutritionisti. Acum este la moda sa se vorbeasca despre hrana bio, eco, dieta mediteraneana… Dar Ana Aslan, acum cateva zeci de ani, constientizase ca esti ceea ce mananci. Regimul alimentar adoptat de Ana Aslan in anii ’60 este extrem de apreciat si in secolul 21.

Ana Aslan avea sange boieresc si fusese invatata sa manance corect, la ore fixe si sanatos. Celebrul medic a introdus buna cuviinta a hranirii si in dieta pacientilor sai. Conform Anei Aslan, o zi din punct de vedere al alimentatiei trebuie sa sa contina neaparat micul dejun, pranzul trebuia luat la maximum 13:30, iar cina intre orele 18.00 si 19.00.

Tinea ca totul trebuie sa fie cat mai natural, considerand ca alimentatia trebuie sa aduca in mod natural ceea ce are nevoie organismul, fara substante inutile. In dieta sa intrau multe legume, multe fructe, dar si carnea, pentru care avea un fel de ierarhie: carnea de vita, pestele, pasarea, miel/oaie, porc (mai putin). Urmau ficatul, limba, in general carne de la animalele care se hranesc, la randul lor, cat mai curat. Si toate rasol. Cateodata, facute si la cuptor.

Legumele erau recomandate in stare naturala sau sufleuri, multe sufleuri. Apoi lactatele, ouale. Fara prajeli, fara grasimi. Si, bineinteles, dieta era „asezonata” cu multa miscare.

 

Despre femeia Ana Aslan se spune ca era de o sobrietate impecabila, intotdeauna foarte bine si cu gust imbracata, parfumata, coafata. Ii placea sa fie eleganta, dar avea in garderoba avea numai haine de firma, multe comandate din Italia, dar intotdeauna eleganta sa avea o sobrietate care impunea respect.

Nu a avut copii si nu a fost casatorita, apropiatii spun ca unul dintre motivele pentru care nu a avut o familie este legat de munca de cercetare careia ii era dedicata. Intreaga viata a mers pe drumul descoperirilor in domeniul geriatriei, muncind cate 12 ore pe zi.

Avea insa si o viata mondena, iubea natura, pictura, ii placea si sa fie mondena, ii placea jocul de carti in compania unor personalitati ale vremii cu care pastra o relatie apropiata, asculta muzica, mergea la spectacole de opera si balet, ii placeau plimbarile in aer liber.

Ana Aslan s-a stins din viata la 19 mai 1988, la spitaul Elias, din Bucuresti. De la celebrul „Cabinet 2” condus de Elena Ceausescu i s-au refuzat ultimele dorinte, de a fi ingropata in cavoul Kalindero-Danielopolu, unde deja erau mama si fratele ei si un unchi si dorinta de a fi inmormantata cu preot, Ana Aslan fiind foarte credincioasa. A fost condusa intr-un calm mortuar de la Elias la Cimitirul Belu, unde a avut loc o ceremonie laica, la care s-a cantat marsul funebru de Chopin. Un anonim a pus, la mormant, o crucea de lemn, in mijlocul noptii.