Știi și câștigi sănătate: Sistemul nervos, computerul organismului uman

Sistemul nervos este locul de unde pornesc și unde sunt primite influxurile nervoase, este „centrul de comandă” care controlează acțiunile și senzațiile fiecărei părți din organism, coordonează gândirea, emoțiile și memoria.

 

Sistemul nervos poate fi comparat cu o reţea informatică complexă, formată din nervi şi celule ce transportă informaţii de la nivelul creierului la cel al măduvei spinării şi de la nivelul diverselor părţi ale corpului către creier, fiind format din sistemul nervos central (SNC) și din sistemul nervos periferic (SNP).

SNC este format, la rândul său, din creier, trunchiul cerebral, creierul mic (cerebelul) – toate acestea formând encefalul și măduva spăinării – localizată la nivelul coloanei vertebrale. 

SNP cuprinde fibre nervoase somatice eferente (motorii) şi aferente (senzitive şi senzoriale), dar şi fibre nervoase vegetative eferente sau aferente (simpatice sau parasimpatice). Funcția sa principală este conectarea sistemului nervos central cu restul corpului.

Așadar, SNC și SNP acționează sincron, pentru integrarea informației senzoriale, pentru controlul motor și pentru managerierea funcțiilor cognitive.

Aflând mai multe despre sistemul nervos și rolul său vom ști mai bine cum să-l protejăm și să-l valorificăm mai eficient, evitând în același timp o serie de boli…

 

* Creierul omului adult cântărește în jur de 1200 – 1500 de grame și este alcătuit din câteva mii de miliarde de celule, ocupând un volum de aproximativ 1.400 centimetri cubi.

* Creierul primește circa 20% din totalul de sânge, oxigen și calorii din organism, chiar dacă nu reprezintă mai mult de 2% din greutatea totală a corpului.

* Măduva spinării este o structură nervoasă de formă cilindrică, alungită, dispusă pe toată lungimea coloanei vertebrale, 40 – 50 de centimetri la adult și un volum de 150 centimetri cubi, situată în interiorul canalului vertebral, de la creier până la vertebrele inferioare.

* Măduva spinării este compusă din aglomerari de neuroni (formeaza materia cenușie și are forma literei H în secțiune transversală) și fascicule de fibre nervoase care urcă și coboară (compun substanța albă, dispusă la suprafața materiei cenușii sub formă de cordoane). Este liantul dintre creier și sistemul nervos periferic, fiind responsabilă de transmiterea informației de natură senzorială, din diferite zone externe și interne, către cele 31 de perechi de nervi spinali.

* Creierul și măduva spinării au evoluat din tubii neurali de la nivelul embrionului.

* Sistemul Nervos Central cuprinde sistemul senzorial care vizează aparatul auditiv, vestibular (de echilibru), olfactiv, gustativ și vizual, sistemul motor care cuprinde sistemul somatic (mușchii scheletici), reflexele spinale (care țin de coloana vertebrală), sistemul visceral (organele interne), cerebelul, câteva zone corticale (ale scoarței cerebrale) și subcorticale, precum și centrele de la nivelul trunchiului cerebral care se ocupă de controlul mișcărilor oculare și sistemele homeostatice și de control cognitiv care includ hipotalamusul (situat la baza creierului), ariile corticale implicate în introspecție, motivație, personalitate, limbaj, memorie, imaginație, creativitate, gândire, judecată, procesare mentală, ariile subcorticale care au rol în învățare, gândire, conștiință, memorie, atenție, reacții emoționale și ciclurile somn/veghe.

* Suprafața creierului (cortexul cerebral) este plină de circumvoluțiuni (girusuri), separate una de cealaltă prin intermediul unor șanțuri alungite (sulcusuri). Circumvoluțiunile permit expansiunea suprafeței corticale, fără a duce la creșterea dimensiunilor creierului. Pe partea laterală a emisferelor cerebrale există două șanturi majore (fisuri) – „fisura laterala a lui Sylvius”, care se dezvoltă încă din a 14-a săptămână de sarcină, și „șantul central Rolando”.

* Sistemul nervos periferic (SNP) include 32 de perechi de nervi spinali, 12 perechi de nervi cranieni, sistemul autonom nervos și ganglionii (grupuri de celule nervoase localizate in afara SNC), dar și organele senzoriale, localizate la diferite niveluri ale organismului, responsabile de perceperea schimbărilor din organele interne și din exterior, pe care le transforma ulterior în semnale electrice, transmise prin intermediul rețelei neuronale extensive către SNC. 

* Mecanismul transmiterii de impulsuri electrice către extremitățile nervilor a fost descifrat abia în 1921, când fiziologul Otto Loewi a descoperit neurotransmițătorii, substanțe biochimice (mesager), care ajută impusurile nervoase să treacă peste golul dintre două sinapse. Atunci când atingem un obiect, semnalul circulă prin corp, prin intermediul nervilor, cu peste 200 de kilometri pe oră.

* Sistemul nervos lucrează cu „reglaje” de mare finețe, de aceea, în momentul în care există dezechilibre congenitale (din nastere) sau dobândite, apar și simptomele unor probleme la nivelul SNC, care se pot instala gradual, ducând la pierderea treptată a funcțiilor cognitive, așa cum se întamplă în afecțiunile degenerative (boala Parkinson, demență, scleroză multiplă etc.). Alte boli pot fi determinate și de probleme vasculare sau de natură neurologică (traume, depresii, psihoze, anxietate, expunere la toxine etc.).

* Se spune că omul utilizează doar 10% din capacitatea creierului și că ideal ar fi ca fiecare individ să apeleze la diverse metode prin care să exploateze, într-o mai mare masură, acest uriaș potențial și, implicit, să-și dezvolte inteligența. Deși există încă multe necunoscute despre funcționarea sistemului nervos, oamenii de știință nu confirmă această ipoteză. Principalele lor argumente se referă la faptul că, dacă 90% din creierul uman ar fi neutilizat, atunci leziunile cerebrale ale zonelor respective nu ar trebui să afecteze funcționarea sistemului nervos, ceea ce nu se întâmplă. De asemenea, prin imagistică medicală (RMN, tomografii), s-a putut urmări activitatea cerebrală, observându-se că fiecare parte a creierului este în activitate la un moment dat (cel puțin parțial), chiar și în timpul somnului, singurele zone inactive fiind cele lezate. Pe de alta parte, ar fi nefiresc ca organismul să ofere 20% din energia corporală (nutrienți, oxigen), pentru ceva ce nu ar funcționa decât la 10% din capacitatea sa.

* Celulele nervoase au tendința să degenereze, dar cercetatorii de la Institutul Pasteur din Paris au demonstrat că, pe parcursul vieții, creierul continuă să se îmbogățească cu ceea ce ei au numit neo-neuroni. Nu s-a putut preciza foarte clar care este „misiunea” acestora, dar se presupune că se leagă de activitatea cognitivă – de învățare și de memorie, iar apariția lor este stimulată de lumina naturală. Cele mai plăcute momente (receptate de către organism) sunt dimineața, la trezirea din somn, și stările de bucurie. Pe de altă parte, proasta dispoziție și tensiunile favorizează apariția bolilor neurologice.

* De forma și de mărimea unei conopide, creierul este format din peste 100 de miliarde de celule, adică aproximativ tot atâtea câte stele sunt în galaxia noastră.

* Creierul lui Albert Einstein, potrivit celor mai recente studii despre acesta, apărute în revista „Science et vie”, indică un număr ridicat de astrocite (celule în formă de stea, care asigură suport și protecție neuronilor, reglează fluxul sangvin, pot elibera o serie de neurotransmițători care stimulează comunicarea neuronală, sunt sensibile la prezența calciului și au proprietățile unor celule-șușă – celule-stem). În opinia dr. Marian Diamond, primul medic autorizat să studieze creierul lui Einstein, în 1980, anumite zone ale cortexului, responsabile de sarcini complexe, aveau un număr mai mare decât în mod normal, de celule gliale, care înconjoară neuronii și care au un rol semnificativ în dezvoltarea inteligenței. De asemenea, fisura lui Sylvius, la Einstein, prezintă o înclinație specială, delimitând o regiune mai mare a raționamentelor abstracte, în detrimentul zonei care controlează limbajul (ceea ce explică și de ce Einstein a învățat să vorbească mai tarziu decât alți copii).

*Exercițiile fizice, mersul pe jos (în pas susținut, timp de o jumatate de oră pe zi etc.), împreună cu preocupările care presupun atenție, creativitate, spirit asociativ etc. sunt excelente modalități de stimulare a apariției neo-neuronilor, semn al unui spirit activ, spontan, dinamic, tânăr.

* Râsul stimulează acele părți ale creierului care utilizează dopamina, un neurotransmițător important pentru centrii de plăcere și recompensă ai creierului. Acest fapt încadrează râsul în categoria activităților care ne fac fericiți și pe care dorim să le repetăm. Dopamina se eliberează și atunci când ascultăm melodiile preferate sau când savurăm o mâncare delicioasă, dar și în timpul unei partide de sex.

* În anul 1990 au fost descoperiți neuronii oglindă, responsabili de capacitatea oamenilor de a fi empatici.

* Orice disfuncție a sistemului nervos se poate manifesta prin tulburări de vedere, vorbire, mers, percepție sau gândire. Depistarea timpurie a dereglărilor nervoase poate preveni eficient instalarea ulterioară a bolilor sistemului nervos.

 

Informațiile din acest articol nu trebuie să înlocuiască vizita la un medic și diagnosticul avizat.