Știi și câștigi sănătate: Istoria medicinii

Pentru a ajunge știința avansată despre care vorbim astăzi, medicina a străbătut cale lungă, de la practicile vracilor și șamanilor care pretindeau că alungă duhurile rele, la leacurile empirice bazate pe plante, trecând prin perioada sacerdoților care practicau medicina în umbra templelor și până la Hipocrate când începe studiul științific al medicinei moderne, ajungând la ceea ce este astăzi, când informatica și robotica sunt tot mai prezente.  

 

Boala a preexistat apariției omului pe Pământ, iar acțiunea de vindecare există dintotdeauna la mamiferele care își ling rănile (prin care se realizează și o dezinfecție datorită antibioticelor din salivă), își expun la soare părțile suferinde, iar în caz de indigestie chiar și carnivorele consumă iarbă.

Există o filogeneză a activității vindecătoare, dar se remarcă o deosebire esențială între acțiunile vindecătoare din lumea biologică și cele din medicina umană. Cele din prima categorie sunt instinctive, în timp ce acțiunile medicinei umane se bazeaza pe conștiință, gândire, strategie.

În cadrul primelor culturi tribale, actul medical, care avea și valențe religioase, era practicat de către vraci și șamani. În mod empiric, se foloseau plantele ca agent tămăduitor, iar multe din proprietățile acestora erau descoperite întâmplător. Concepția medicală era una animistă, demoniacă, boala fiind văzută ca o parazitare a organismului de către un demon. Terapia era un amestec de elemente magico-religioase cu elemente de vindecare empirice. Nu exista etică și deontologie în aceste practici, iar vindecătorul nu își asuma răspunderea actului vindecării. Aceasta apare odată cu medicina hipocratică, științifică.

 

Iată cum a evoluat medicina de-a lungul vremii:

2600 î.Hr. – Egipteanul Imhotep descrie diagnosticul și tratamentul a 200 de boli.

500 î.Hr. – Alcmaeon din Croton distinge venele de artere.

400 î.Hr. – Hipocrate, considerat părintele medicinei moderne, începe studiul științific al medicinei și prescrie o formă de aspirină.

300 î.Hr. – Diocles a scris prima carte de anatomie cunoscută.

280 Î.C. – Herofil din Calcedon, considerat părintele anatomiei științifice, este unul dintre primii medici care au practicat sistematic disecția; a realizat cercetări asupra intestinelor (a descoperit duodenul), a nervilor (i-a clasificat în motori și senzitivi), a circulației sangvine (a explicat pulsul).

910 – Medicul persan Rhazes identifică variola.

1010 – Avicenna scrie Cartea vindecării și Canonul medicinei.

1249 – Roger Bacon inventează ochelarii.

1489 – Leonardo da Vinci aprofundează alcătuirea corpului uman prin practicarea disecțiilor.

1543 – Andreas Vesalius publică descoperiri despre anatomia umană.

1590 – Zacharius Jannssen inventează microscopul.

1628 – William Harvey publică un studiu anatomic al inimii și sângelui la animale, care stă la baza cercetărilor viitoare despre sistemul circulator sanguin și despre inimă.

1656 – Sir Christopher Wren experimentează transfuzii de sânge canin.

1670 – Anton van Leeuwenhoek descoperă celulele sanguine; tot el examinează bacteriile, în 1683.

1701 – Giacomo Pylarini realizează primele vaccinuri împotriva variolei.

1747 – James Lind publică Tratatul despre scorbut, în care afirmă că citricele previn apariția acestei afecțiuni.

1763 – Claudius Aymand realizează prima apendicectomie de succes.

1796 – Edward Jenner dezvoltă procesul de vaccinare pentru variolă.

1800 – Sir Humphry Davy descoperă proprietățile anestezice ale oxidului de azot.

1816 – René Laennec inventează stetoscopul.

1818 – Anthony Plantson descoperă proteza dentară.

1846 – William Morton, medic stomatolog, este primul care a publicat informații despre procesul de utilizare a oxidului de azot ca anestezic.

1849 – Elizabeth Blackwell devine prima femeie din SUA care primește titlul de doctor în medicină.

1847 – Ignaz Semmelweis descoperă cum se poate preveni transmiterea febrei puerperale.

1853 – Charles Gabriel Pravaz și Alexander Wood inventează seringa.

1857 – Louis Pasteur identifică germenii drept cauză de boală.

1867 – Joseph Lister dezvoltă utilizarea metodelor chirurgicale antiseptice și publică Principiul antiseptic al practicii chirurgiei.

1870 – Robert Koch și Louis Pasteur emit teoria relației dintre germeni și boală.

1881 – Louis Pasteur dezvoltă primul vaccin pentru antrax.

1882 – Primul vaccin pentru rabie este dezvoltat tot de Louis Pasteur.

1882 – Robert Koch descoperă bacilul care îi poartă numele și care provoacă TBC.

1887 – S-au produs primele lentile de contact.

1890 – Emil von Behring descoperă antitoxinele și dezvoltă vaccinul împotriva tetanosului.

1895 – Wilhelm Conrad Roentgen descoperă razele X.

1896 – Se descoperă primul vaccin pentru febra tifoidă.

1897 – Se descoperă primul vaccin pentru ciuma bubonică.

1899 – Felix Hoffman descoperă aspirina.

1901 – Karl Landsteiner introduce sistemul pentru clasificarea sângelui în grupele A, B, AB și O.

1913 – Dr. Paul Dudley White dezvoltă utilizarea electrocardiografului.

1921 – Edward Mellanby descoperă că lipsa vitaminei D în dietă provoacă rahitism.

1921 – Earle Dickson inventează plasturele.

1922 – Insulina este folosită pentru tratamentul diabetului.

1926 – Se descoperă primul vaccin pentru tuse convulsivă.

1927 – Se inventează primul vaccin pentru tuberculoză.

1928 – Sir Alexander Fleming descoperă penicilina.

1935 – Apare primul vaccin pentru febra galbenă.

1937 – Se inventează primul vaccin pentru tifos.

1937 – Bernard Fantus realizează prima bancă de sânge din Chicago.

1942 – Doctorul Karl Theodore Dussik publică prima lucrare despre ecografia medicală.

1943 – Selman A. Waksman descoperă antibioticul numit streptomicină.

1945 – Se inventează primul vaccin pentru gripă.

1950 – John Hopps a inventat primul stimulator cardiac.

1952 – Paul Zoll dezvoltă stimulatorul cardiac.

1952 – Rosalind Franklin folosește difracția cu raze X pentru a studia structura ADN-ului.

1953 – James Watson și Francis Crick lucrează la structura moleculei de AND.

1954 – Gertrude Elion a brevetat un medicament pentru combaterea leucemiei.

1954 – Dr. Joseph E. Murray efectuează primul transplant de rinichi.

1964 – Apare primul vaccin pentru rujeolă.

1967 – Se inventează primul vaccin pentru oreion.

1967 – Dr. Christian Barnard efectuează primul transplant de inimă umană.

1977 – Apare primul vaccin pentru pneumonie.

1978 – Se naște primul bebeluș conceput în eprubetă.

1978 – Apare primul vaccin pentru meningită.

1981 – Se inventează primul vaccin pentru hepatita B.

1983 – Este identificat HIV, virusul care provoacă SIDA.

1984 – Alec Jeffreys concepe o metodă de amprentare genetică.

1985 – Willem J. Kolff inventează mașina artificială pentru dializă.

1992 – Apare primul vaccin pentru hepatita A.

1996 – Oaia Dolly devine prima clonare reușită a unui mamifer dintr-o celulă somatică adultă, prin procedeul de transfer nuclear .

 

Surse: wikipedia, umfcd, historia, viata medicala, thelancet