Aproape un milion de români sunt sarbatoriti astazi, de Sf. Gheorghe
Sfantul Mare Mucenic Gheorghe, purtatorul de biruinta, este unul dintre cei mai venerati sfinti din calendarul ortodox, celebrat in fiecare an la 23 aprilie. Sanatatea Buzoiana ureaza tuturor sarbatoritilor, La Multi Ani !
Peste 910.000 de români poarta numele Sfantului Mare Mucenic Gheorghe sau unul dintre derivatele acestuia si isi sarbatoresc astazi, 23 aprilie, onomastica. Peste 34.000 dintre ei sunt buzoieni. Dintre acestia, 727.351 sunt barbati (22.000 de buzoieni) si se numesc Gheorghe, George, Gheorghita, Ghiorghita, Ghita sau Georgian, iar183.156 sunt femei (12.000 de buzoience), ale caror nume sunt Georgeta, Georgiana, Gheorghita sau Ghiorghita sau Geta, potrivit datelor Directiei pentru Evidenta Persoanelor din cadrul Ministerului Afacerilor Interne.
Sf. Gheorghe s-a nascut in Capadocia si s-a inrolat in armata romana, parcurgand ierarhia militara, facandu-se remarcat prin faptele de arme. In ciuda decretului impotriva crestinilor, emis de Diocletian in 303, Sf. Gheorghe a ales sa-si marturiseasca public credinta crestina. Din ordin imperial, el a fost intemnitat si supus torturii pentru a-si renega credinta.
In constiinta populara romaneasca, Sf. Gheorghe este unul dintre cei mai prezenti sfinti, numeroase biserici purtand hramul sau. Exista numeroase orase in Romania care poarta numele Sfantului Gheorghe si chiar unul dintre cele trei brate ale Dunarii este denumit astfel. Imaginea Sf. Gheorghe ucigand balaurul este prezenta si pe steagul Moldovei medievale trimis de Stefan cel Mare la Manastirea Zografu de la Muntele Athos.
Sf. Gheorghe este, de asemenea, ocrotitorul Armatei Romane (a carei zi, 23 aprilie, coincide cu sarbatorirea sfantului).
Este, de asemenea, patronul Angliei, al Georgiei si al Moscovei. In Lituania, Sf. Gheorghe este venerat ca protector al animalelor, iar in unele regiuni ale Spaniei, acesta zi se serbeaza cu mese bogate si cu daruri.
Potrivit traditiei populare, in ajunul zilei de 23 aprilie, oamenii pregateau cu grija brazde verzi, taiate sub forma patrata, in care infigeau ramuri inmugurite de salcie si flori galbene de primavara, cunoscute in Bucovina sub numele de calce.
In noaptea sau dimineata acestei zile, capul familiei, intotdeauna un barbat, aseza brazdele, impodobite „de straja” la stalpii portilor si ai caselor, la ferestrele si usile caselor si grajdurilor, in gradini si pe mormintele din cimitire. Se credea ca oamenii, vitele si semanaturile erau protejate astfel de fortele malefice, extrem de active in acest moment de inceput al anului pastoral.
Legenda potrivit careia sfantul ar fi ucis un balaur pentru a salva o fecioara este o inventie tarzie, medievala. Adesea insa, iconografia recenta ni-l prezinta pe sfant calare, doborand cu sulita un balaur, poate simbolic.
