Asistentul medical rănit grav în explozia de la Potoceni a revenit ca salvator la UPU Buzău

După mai bine de un an de suferință, 15 operații și sute de ore de recuperare, Silviu, asistentul SMURD de la Buzău, care în vara lui 2021 a fost rănit grav în urma unei explozii, a revenit la serviciu cu o dorință și mai mare de a ajuta și de a salva oameni.

 

Silviu Jilavu este un tânăr asistent medical urgentist care a reușit să demonstreze că niciun sacrificiu nu este prea mare atunci când este vorba despre viață și că, atunci când crezi în oameni și ai credință în Dumnezeu, minunile se întâmplă. După un an și patru luni în care a supraviețuit unei explozii devastatoare, în urma căreia a suferit arsuri pe 70% din corp, după ce a trecut prin 15 intervenții chirurgicale și sute de ore de exerciții și proceduri de recuperare, Silviu a revenit la serviciu mai puternic și mai dornic de a ajuta și a salva oameni, alături de colegii săi din Unitatea de Primiri Urgențe a Spitalului Județean de Urgență Buzău.

Experiența de asistent medical de urgență l-a ajutat să gestioneze cu maximă eficiență momentele de groază prin care a trecut în momentul exploziei, iar asta l-a ajutat să supraviețuiască și devină și mai puternic.

Cât despre perioada în care s-a luptat pentru viața sa, intubat, pe un pat de spital din Germania, nu-și mai amintește decât că Dumnezeu i s-a arătat și i-a spus că mai are „treabă pe aici”, dându-i curajul și forța de a trece peste orice obstacol și peste durerile și chinul care au urmat.

 

De Ziua Națională a României, Silviu Jilavu a revenit la serviciu, iar colegii de la UPU-SMURD din cadrul Spitalului Județean de Urgență Buzău l-au primit cu aplauze și l-au felicitat pentru felul în care a depășit toate obstacolele.

Medicul Adrian Zoican, șeful UPU Buzău, spune că „toți colegii s-au bucurat că Silviu a revenit la lucru după o perioadă lungă de timp” și îl descrie ca fiind „un bun coleg, un profesionist devotat, responsabil, ambițios, dornic să învețe lucruri noi și să se autodepășească. Se implică în multe activități, iar recent a participat la cursurile de resuscitare organizate de noi în școli și licee”, a subliniat medicul șef al UPU-SMURD Buzău.

„Pentru mine, Silviu este mai mult decât un coleg, îmi este prieten. Ca și coleg, el este foarte implicat profesiei, responsabil, serios, dornic de lucru, săritor, mereu pregătit să-și ajute colegii. Ne-am bucurat că a revenit la lucru să îi dorim putere de muncă!”, a completat dr. Ionuț Drăgoi, medic UPU-SMURD Buzău.

Faptul că Silviu este iubit și apreciat de colegi s-a văzut și în gestul făcut de aceștia de ziua lui, la două săptămâni după explozie, când i-au transmis mesaje de susținere și încurajare, în timp ce medicii din Germania luptau să-i salveze viața. 

 

La câteva zile după ce și-a reluat activitatea la UPU-SMURD Buzău, Silviu Jilavu a acceptat să vorbească despre experiența prin care a trecut. Pe de o parte, vrea să-și manifeste mulțumirea față de Dumnezeu și față de oamenii care l-au ajutat, iar pe de alta, să le inspire curaj și altor oameni care trec prin momente de cumpănă.

Rememorând momentele critice prin care a trecut, Silviu își amintește că, pe 17 august 2021, după terminarea lucrului, a mers la „locuința în care ne mutasem de curând și am discutat cu instalatorul care făcuse toată instalația în casă să punem în funcțiune centrala termică. În jurul orei 21:45 s-a produs explozia care, pur și simplu, mie și familiei mele ne-a schimbat viața. Imediat după deflagrație am ieșit pe picioare din casă, am mers în curte, lângă soția mea Veronica (și ea asistentă medicală la UPU -n.r.), ne-am autoevaluat, am luat legătura cu dr. Adrian Zoican și am anunțat că suntem 4 victime care vom merge la spital pentru îngrijiri. Imediat, curtea s-a umplut de echipaje de urgență (ambulanță, politie și pompieri), iar la aproximativ 20 de minute am ajuns în UPU, unde toată lumea se mobilizase exemplar (inclusiv colegi veniți de acasă, din timpul liber)”, povestește Silviu.

 

Tânărul asistent medical povestește că în urma nefericitului eveniment „am fost pus în partea opusă a meseriei pe care o practic cu drag”, iar acum a început „practic, totul de la zero” – atât în profesie cât și în viața personală și spune că datorează totul colegilor săi care au intervenit cu promptitudine și profesionalism, medicilor români și germani care l-au ajutat, familiei și prietenilor care i-au fost alături în toată această perioadă critică.

Își amintește că doctorul Adrian Zoican „a coordonat foarte bine întreaga situație și a făcut toate demersurile pentru ca noi să primim cele mai bune îngrijiri și pentru ca eu să fiu trimis într-o clinică de mari arși. După ce am fost stabilizat, am fost internat în secția de ATI a Spitalului Județean Buzău, unde m-am trezit în dimineața următoare cu o singură idee: care este starea Veronicăi? După aceea am fost dus în Blocul operator, am fost sedat, intubat, prelucrat și pregătit pentru transfercătre secția de Mari arși a Spitalului Județean de Urgență Timișoara, de echipa de medici Alexandru Varga și Alice Olaru, de la secția de Chirurgie plastică și microchirurgie reconstructivă a SJU Buzău. La Tmișoara am mai stat 2 zile, urmând să fiu transferat de acolo către unul din spitalele din Hanovra, Germania”.

 

În Germania, medicii i-au oferit din start șanse mari pentru recuperare, dar cu răbdare și mulți bani. Germania a însemnat salvarea lui Silviu, chiar dacă momentele prin care a fost nevoit să treacă au fost cumplite, greu de imaginat. „Au fost două luni în care medicii din Hanovra au făcut tot ce a trebuit ca evoluția stării de sănătate să fie una cât mai bună, din România am plecat cu niște bacterii intraspitalicești care mi-au dat mari bătăi de cap, dar care au fost totuși sensibile la tratament și după zile întregi de antibiotice au fost învinse. Au fost cel puțin 15 intervenții chirurgicale pentru reconstrucția pielii, am reînvățat să mănânc singur, să mă ridic singur din pat, să fac din nou primii pași, să merg la baie, să mă așez singur în pat”, își amintește Silviu.

Cât despre personalul medical al spitalului din Hanovra (MHH), Silviu spune că este „foarte bine pregătit, foarte organizat, foarte profesionist. Ziua începea la ora 6.30, când intrau în boxa individuală și începeau toaleta completă, administrarea tratamentului, micul dejun și pregătirea mea pentru ceea ce urma (intervenție chirurgicală, vizita medicilor, schimbare de pansamente, fizioterapie, etc. Acolo ajunsesem dependent de sedative. Ceream să fiu sedat la aproape orice manevr”, povestește tânărul.

 

A redevenit conștient după aproximativ două săptămâni și a avut parte de cea mai frumoasă surpriză din partea soției, care „a uitat de rănile și durerile ei, nu a văzut stânga/dreapta până lângă patul în care eu eram întins”, și a tatălui care, deși „terminat psihic”, i-au urat „La mulți ani!”, de ziua sa, pe 30 august.

„La mulți ani, Silviu! Echipa UPU-SMURD îți urează însănătoșire grabnică și te așteaptă cu nerăbdare acasă! Transmitem în Univers toate gândurile bune pentru tine! Fii puternic, eroule!”, i-a transmis atunci, printr-un mesaj video, și echipa UPU-SMURD Buzău. Și se pare că orice susținere a contat.

După 55 de zile, cu ajutorul soției și al tatălui său a ieșit pentru prima dată la aer, într-un scaun cu rotile, și a fost plimbat în curtea spitalului. Tot atunci a mâncat prima prajitură cu fructe de pădure. „Vera a stat lângă mine în fiecare zi. În momentele în care simțeam că nu pot ceva, ea era cea care îmi dădea putere. O dată la două zile mergea 5 km pe jos, până la supermarket, pentru cumpărături, deoarece nu am reușit să mă împac cu mâncarea din spital. În fiecare zi insista să mă scoată afară, să mai fac câțiva pași, pentru a mă recupera cât mai bine. În fiecare zi mă ajuta cu echipamentele compresive, să mă îmbrac și dezbrac, pentru că eu nu aveam suficientă forță. În fiecare zi a fost mai mult decât jumătatea mea”, subliniază Silviu, cât de mult a contat pentru el ajutorul și dragostea familiei și în special a soției.

 

După aproximativ două luni de la explozie a fost transferat la centrul de reabilitare „Moritz Klinik” din Bad Klosterlausnitz, iar în această clinică a fost primit de medicul roman Ioana Maghiar, originară din Oradea, care  a ajutat și sustinut și victimele incendiului de la clubul Colectiv.

„Acolo, începând cu a doua zi, am început o serie de exerciții, masaj și băi medicinale. Mi-au fost făcute niște haine compresive pentru susținerea pielii și pentru împiedicarea formării cicatricilor keloide. Progresiv au fost adăugate terapii în programul meu zilnic, iar rezultatul lor este starea mea fizică de astăzi. În data de 3 decembrie eu împreună cu soția mea am revenit acasă, iar prima surpriză am avut-o în aeroport, unde am fost așteptați de familie și de prieteni. Am ajuns acasă, unde am fost așteptat de alte persoane dragi. Știam că am în continuare de luptat, în fiecare zi masaj și exercitii. În fiecare zi am avut grijă să nu mă lovesc, pentru că toată pielea era foarte fragilă, foarte sensibilă la cald sau la frig… dar am avut parte de dragostea și susținerea familiei și am trecut peste toată partea grea. În luna martie am mers din nou la clinica de recuperare, pentru aproximativ o lună, de unde am venit mult mai bine. Recuperarea va dura mult timp de acum înainte, dar cu ajutorul Bunului Dumnezeu, totul va merge bine”, este convind Silviu.

 

Din momentele critice prin care a trecut când era intubat, luptând pentru fiecare picătură de oxigen, Silviu își amintește doar „întâlnirea cu Dumnezeu. Un om bătrân, cu barba lungă și albă, cu un băț în mână, într-o poiană plină de verdeață, care mi-a spus că eu mai am treabă jos și că nu mă ia acum. După care a dispărut brusc”, a povestit Silviu.

Când starea de sănătate i s-a îmbunătățit, a facut următorul pas, „fiindcă Dumnezeu a decis că povestea mea și a Veronicăi nu a trebuit să se oprească pe 17 august 2021. Pe 17 septembrie 2022 am spus DA și în fața Bunului Dumnezeu, pentru a uni și mai mult dragostea infinită dintre noi”, mărturisește Silviu.

Pentru tot sprijinul de care a beneficiat în tot acest timp mulțumește „familiei în primul rând, colectivului din Spitalul Județean de Urgență Buzău, doamnei președinte a Casei Județene de Asigurări de Sănătate Buzău și tuturor prietenilor care au fost alături de mine și de familia mea, și cel mai important, mulțumesc Veronica, fără tine și ajutorul tău nu eram cum sunt astăzi și nu am cum să nu îți mulțumesc toată viața!!!”, își încheie Silviu povestea, emoționat și optimist.

 

Silviu Jilavu a început să lucreze în sistemul medical ca voluntar, după care a devenit asistent medical și s-a angajat la Spitalul Județean de Urgență Buzău, în anul 2017, în cadrul secției UPU-SMURD.

În vara anului 2021 a fost rănit grav într-o explozie produsă în locuința sa, din localitatea Potoceni, unde soții Silviu și Veronica Jilavu abia se mutaseră și chemaseră, la orele serii, un instalator, pentru a face racordul la gaze. S-a produs o deflagraţie pe fondul acumulării de gaze în bucătărie, deflagrația a fost extrem de puternică, uşa locuinţei a fost aruncată la câțiva metri distanţă, iar instalatorul și Silviu au suferit răni grave şi au fost transportaţi, pentru tratament, la un spital din Germania. Din fericire, ambii au fost salvați.

În explozia care era gata să le ia totul au fost răniți, din fericire mai mai puțin grav, și Veronica și tatăl acesteia. Dumnezeu a avut însă un alt plan pentru ei, iar acum totul pare să mergă bine.

Oamenii îl caracterizează pe Silviu Jilavu ca fiind un tânăr altruist, dedicat profesiei, mereu pregătit să-și ajute semenii.